![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Pedro Galvez – Testamentul lui Seneca | Pagina principala | Joyce Carol Oates – Fiica groparului »
Emile Zola – La Paradisul Femeilor
Articol postat de Georgiana Stoica
Autor: Emile Zola;
Titlu: La Paradisul Femeilor;
O telenovela. Protagonista: fata saraca, neprihanita, orfana cu suflet bun batjocorita de lume rea, cu doi frati mai mici pe cap, pe post de odrasle. Personajul masculin principal: putred de bogat, regele junglei comerciale, exigent cu subalternii, sensibilitate in ceea ce priveste sexul opus (indoitor de coloane vertebrale feminine). Personaje adiacente: veverite rautacioase, barfitoare, razbunatoare, masini defecte de vorbit; viezuri invidiosi, fanatici, haini si subversivi. Iata ce inseamna pe scurt “La Paradisul femeilor”: un razboi de calibru comercial ce se transforma intr-o lupta crancena intre lux si supravietuire, alimentata de rautate, orgoliu si dispret, pe fondul unei povesti de iubire in Parisul secolului al XIX–lea.
Nu o sa comentez prea mult pe marginea acestei carti, avand in vedere ca m-a plictisit. E o carte care cere destula rabdare din cauza detaliilor excesive ale curentului naturalist (nu ma intereseaza de ce unii prefera pestele in saramura, iar altii friptura de berbec). O recomand totusi celor care au o varsta inaintata (babutelor pensionate) sau celor care isi doresc sa-si deschida o afacere, ca manual de baza al negutatorului incepator (poate se razgandesc cu ocazia asta). In ciuda faptului ca au trecut peste 100 de ani de la actiunea cartii, ea reuseste sa isi pastreze consistenta in prezent.
“La Paradisul femeilor” este o afacere cu materiale textile condusa de vaduvul Octave Mouret, afacere ce ia amploare intr-un mod incredibil de rapid, care inghite tot ce ceea ce inseamna micul comert din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Din acest motiv, a doua categorie de cititori vizata mai devreme ar trebui sa afle cum personajul nostru, parizianul monsieur Mouret, se imbogateste de la o zi la alta prin simpla lui dorinta de a cuceri femeia, prin ispitirea ei cu ceea ce face sa devina sensibila orice femeie, adica intr-un mod barbar spus, prin “zdrente”.
Singura dorinta a lui Mouret era sa cucereasca femeia. O dorea regina in casa lui, construise acest templu in cinstea ei, pentru a o avea la dispozitia lui. Aceasta era tactica lui: o ametea cu atentii galante, pentru a-i specula dorintele si a-i exploata patima.
“Paradisul femeilor” nu e tocmai un “paradis”. E un vartej format din 3000 de oameni, ce amesteca vijelios ura nemotivata a angajatilor unii pentru altii, invidia ce colcaie la orice pas, nedreptatea, amagirea si trufia. Cu toate aceste obstacole se lupta eroina povestii, Denise Baudu, angajata in aceasta afacere din mila, dar mai ales cu iubirea ei ascunsa pentru Mouret.
Dincolo de gablonturile inutile si obositoare pe care le aduce curentul naturalist in care este incadrata cartea lui Zola, nu pot trece cu vederea “trupul” ce sustine aceste briz-briz-uri, vazut ca esenta a actiunii. Nu pot trece cu vederea treapta prea inalta pe care a urcat-o vertiginos activitatea comerciala a acelei epoci, metamorfozand vietile unor oameni, rezistenti sau mai putin rezisteti la schimbari majore. Nu pot trece cu vederea un fapt general valabil, acela ca implinirea materiala nu o include neaparat si pe cea spirituala. Octave Mouret, cu tot cu sarmul, cu inteligenta si cu agonisirea lui mareata este omul care trece toate probele de rezistenta, dar cedeaza in fata iubirii sale pentru Denise, iubire capabila sa desarte toata chibzuinta sa materiala.
Ajuns in pragul disperarii, tarat de catre Denise prin drumul greoi al iubirii si al valorilor morale, refuzurile recurente ale acesteia de a-i deveni iubita se sfarsesc intr-un final fericit. Pe fundalul agitatiei in care se petrece viata cruda in “Paradisul femeilor”, se poate observa aceasta iubire a celor doi, ca raspuns defensiv si triumfator al emanciparii spirituale in lupta cu greutatile vietii.
Recomand cititorilor mai putini rezistenti la amanunte dar ambitiosi, ce doresc a citi cartea, sa-si permita luxul de a “taia” din cand in cand cate un paragraf din descrierile minutioase specifice Zola, iar apoi sa spuna linistiti “Restul e ta(c)iere”.
| Autor: | Emile Zola | An aparitie: | 2007 |
| Titlu: | LA Paradisul Femeilor | Pret: | 30 RON |
| Nr. pagini: | 504 | Editura: | Curtea Veche |
Subiecte: _Autor: Emile Zola, _Comentator: Stoica Georgiana, Editura: Curtea Veche | 5 Comentarii »
19, 07, 2013 la 8:03 pm
hopaaaa! nu mi-ati aprobat comentariul! vai de recenziile voastre!
23, 07, 2013 la 8:57 pm
Buna, Ana! Motivul pentru care administratorul nu ti-a aprobat comentariul nu este legat de parerea critica referitoare la calitatea recenziei. Gusturile se pot comenta intr-un mod civilizat, fara a-l jigni pe autorul recenziei (mai sus poti citi si regulamentul privind comentariile). Apreciem parerile critice atata timp cat sunt spuse pe un ton calm, nu jignitor, precum un atac. Te asteptam si cu alte comentarii. Lectura placuta!
15, 08, 2013 la 10:36 am
Comentariul a fost pe un ton calm si deloc jignitor. Nu am folosit niciun cuvant care sa jigneasca. Ii puteti spune ironic, sarcastic, persiflant, dar in niciun caz jignitor.
Intrebare: daca al meu comentariu a fost jignitor, cum considerati ca este afirmatia cu care incepe articolul de mai sus vis-a-vis de creatia lui Zola?
15, 08, 2013 la 11:49 am
Draga, Ana! Fiecare poate avea propria opinie referitoare la opera unui mare autor. De aceea traim in democratie, avand si dreptul de-a ne exprima liber si de-a ne alege informatiile pe care vrem sa le citim. Am o banuiala ca oamenii destepti precum Zola, al carui avocat te visezi, nu isi exprima indignarile cum o faci tu: “Vai de recenziile voastre!” (te-am citat). Colega noastra a vrut sa-i atraga prin recenzia ei si pe cei care nu ar pune in viata lor mana pe o carte. Nu s-a gandit ca se vor gasi avocati inchipuiti care sa reactioneze atat de puternic. Dar fiecare cu manifestarile sale virtuale. Speram sa-ti gasesti un site potrivit. Ai incercat si cartile unor critici francezi referitoare la Zola? Poate acolo nu vei mai gasi “jigniri” la adresa lui. O zi cat mai frumoasa!
28, 08, 2013 la 8:59 pm
Auuuu! La cum e prezentata cartea in recenzie nu o sa mai vrea nimeni sa o citeasca!
P.S. Observ ca reactia voastra la parerile vizitatorilor nu este deloc profesionista. Asadar ma astept si eu la niste jigniri acum …