![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Sadie Jones – Proscrisul | Pagina principala | Stephen King – Blaze »
Franz Kafka – Procesul
Articol postat de Alex Sima
Autor: Franz Kafka;
Titlu: Procesul;
Autor recenzie: Stoica Georgiana;
Pana la un anumit punct al cartii, am trait cu impresia ca adevarata intentie a autorului era aceea de a sustine o lectie din domeniul dreptului sub o forma mai dulce si mai usor de ingurgitat de catre public, turnand esenta a tot ceea ce cuprinde dreptul in paharul unei naratiuni. Nu era de mirare ca tipul asta (Franz Kafka) de profesie avocat, avea de gand sa-si expuna in cartea sa o actiune cu un gust juridic pregnant. Tot afundandu-ma in ondulatia narativa, mi-am spus ca, probabil singura categorie de cititori interesata de acest roman ar fi cea avocateasca. Curs narativ monoton, nenumarate descrieri si discutii in termeni justitiari, fraze ticsite de amanunte nesemnificative (facand o mica exceptie, un regizor de film ar fi interesat de fizicul si comportamentul personajelor, de aspectul cladirilor si interioarelor specifice inceputului de secol XX), iar pe-ici, pe-colo cate un varf ascutit menit sa-mi trezeasca simturile dupa amorteala unei lecturi mecanice. Devenisem iritata din cauza faptului ca miezul actiunii nu mi se dezvaluia odata; vedeam desfasurandu-se lucrurile ca printr-un geam aburit. Trebuia sa deduc ce se petrece dincolo de el, caci nu aveam certitudinea unei realitati. Dupa ce am terminat cartea, concluziile mele pripite s-au anulat rusinos. Procesul ar trebui citit de oricine, indiferent de profesie. Kafka a tintit catre o profunda generalitate prin intermediul unei abordari cu caracter particular influentate, desigur, de cariera sa de avocat.
Cum spuneam, actiunea este plasata pe un teren al incertitudinii. Eroul nostru, respectabilul domn Josef K., functionar de rang inalt la o mare banca, este luat prin surprindere la domiciliu si arestat in dimineata zilei cand implinea 30 de ani, fara a i se dezvalui motivul.
Cu toate acestea, lui ii e permis sa mearga liber la serviciu si sa isi desfasoare activitatile lejer. Aceasta lejeritate se extinde pentru inceput si la nivelul afectivtatii sale cand vede modul desfasurarii unui proces neobisnuit:
procesul nu se desfasura in regim de sedinta publica, ci cu usile inchise
, un local al Judecatii amplasat neobisnuit “aproape in fiecare pod”, Inalta Instanta necunoscuta, functionari ciudati si feluriti. Un fleac. Cu timpul, K. incepe sa simta febra procesului: lipseste des de la serviciu, nu isi mai multumeste clientii, devenind subtil mingea de pasa a unor persoane care pretind ca il inteleg sau ca ii ofera ajutor, ele fiind de fapt parti integrate ale sistemului juridic. Timp de un an de zile, viata lui Josef K. se deruleaza intr-un sistem inchis, in care orice ar face, sfarsitul tragic este previzibil: moartea acestuia prin injunghiere, in seara zilei cand implineste 31 de ani.
Substratul romanului ar trebui sa semnalizeze intermitent in constiinta fiecarui cititor pentru a atentiona cum se consuma “procesul” vietii fiecaruia dintre noi, dominat de legile exterioare si abstracte, devenind fara sa vrem victime ale mecanismului de functionare al societatii. Cu totii vrem a ne afisa nevinovatia, dar cu totii suntem judecati dupa legi pe care nu le cunoastem. Legea este de fapt un buchet de judecati exterioare acuzatului mototolite dupa bunul plac al fiecaruia. Ceea ce sugereaza plasarea Justitiei in fiecare pod de casa este tocmai aceasta omniprezenta a judecarii; exista intotdeauna cineva care sa ne invinovateasca de ceva.
Legea e pestrita, ca un perete alb in care fiecare improsca cu noroiul judecatii proprii. Albul lui Josef K. n-a reusit in a-si alunga petele indiferent de eforturile sale. O nevinovatie nu poate fi demonstrata dupa niste legi false, manzolite. Pata i se pune si Instantei Judecatoresti, care hotaraste moartea lui Josef K. precedata de o violenta eleganta, silentioasa si “la foc rapid”.
Condus din casa pana la marginea orasului de doi cetateni, fara prea multe vorbe si fara prea multa stransoare fizica, actul mortii sale se desfasoara fara sudori.
Am stat cu rasuflarea taiata dupa ce am aflat tragica sentinta a lui K., constientizand ca situatia lui poate fi a oricui. Procesul lui Kafka este o carte a carei autenticitate se conserva bine in timp. Va propun, dupa ce veti intoarce si ultima pagina a acestui roman, sa raspundeti la urmatoarea intrebare: nu-i asa ca societatea se imparte in trei straturi, unul de acuzati, unul de acuzatori si unul intermediar, de executori?
| Autor: | Franz Kafka | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Procesul | Pret: | 13,99 RON |
| Nr. pagini: | 256 | Editura: | Adevarul |
Subiecte: _Autor: Franz Kafka, _Comentator: Stoica Georgiana, Editura: Adevarul | 5 Comentarii »
13, 01, 2010 la 5:37 pm
Foarte frumoasa recenzia ta ! Citisem si eu Procesul cu ceva timp in urma, si chiar am ramas dezamagita, nu-mi placuse stilul deloc si pentru mine nu era decat o poveste ciudatica 😀 dar acum, citind ideea ta, chiar are totul mai mult sens
20, 01, 2010 la 11:47 pm
Degeaba reiese un volum mai mare de “sens” din recenzia mea, daca nu recititi cartea.
26, 01, 2010 la 12:50 pm
Cand vine vorba de “Procesul”, raspunsul nu este “imi place” sau “nu-mi place”, ci “am inteles-o” sau “nu am inteles-o”. Este o carte dificila, insa face parte din categoria “Lectura obligatorie”.
27, 01, 2010 la 10:40 pm
Pentru mine, lectura obligatorie nu e o macaneala vizuala.
“Am inteles ce macane tipul asta, Kafka. Super”. Nu consider ca trebuie sa exclud placerea unei lecturi, oricare ar fi ea.
10, 09, 2010 la 4:29 pm
Mi-a lasat un gust sec cartea asta, dupa o prima citire.
Cred ca naratiunea demonstreaza cat de marunt este omul in fata unui sistem de valori pe care nu il imbratiseaza. Cred ca poate fi redusa la urmatorul citat:
ori te adaptezi situatiei, ori ‘mori’.