![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Sfarsitul hartiei: Amazon vinde mai multe carti digitale decat clasice | Pagina principala | Stephane Audeguy – Monstrii. Atat de aproape, atat de departe de noi »
Petru Popescu – Prins
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Petru Popescu;
Titlu: Prins;
Petru Popescu mi-a devenit simpatic dupa ce am citit “Supleantul”, romanul care relateaza povestea de dragoste dintre el si Zoia Ceausescu. De fapt, prima oara am aflat despre acest scriitor atunci cand am dat din intamplare peste un interviu cu el intr-o revista glossy. Mi-a placut stilul lui de a vorbi, de a se exprima, reiesea un soi de sinceritate tinereasca, desi Petru Popescu a trecut de varsta de 65 de ani. In ceea ce priveste romanul “Prins“, avem si aici o poveste de dragoste, insa marcanta este experienta unui barbat care se apropie de moarte cu pasi repezi. Este bolnav de cancer, zilele ii sunt numarate cu termen fix, iar gandurile lui oscileaza obsesiv intre regretul de a pierde totul prea devreme si o resemnare mioritica in fata firescului sfarsit.
Personajul central nu are un nume, ci este numit “inginer” si atat. Intentia scriitorului poate avea doua coordonate: pe de o parte incearca probabil repunerea in drepturi a acestei categorii sociale pe seama careia se faceau ironii, deoarece se presupunea ca nu stie sa se exprime sau ca nu dispune de o imaginatie prea bogata. Pe de alta parte, atat timp cat a evitat sa dea o identitate anume eroului, autorul incearca sa scoata in evidenta egalitatea tuturor in fata mortii, indiferent de profesie, inteligenta sau fel de fi. Numele tau nu mai spune nimic intr-un asemenea context, esti doar OM.
Romanul se deschide cu o patrundere treptata din exterior spre interior, cu o descriere a strazii, dupa care se trece la planul intimitatii unei camere. Relatarile se bazeaza ulterior in special pe introspectii, pentru ca acolo, in constiinta personajului se petrec cele mai importante lucruri. Inginerul se trezeste cu o durere de cap acuta, pe care o percepe si in somn si care ii tulbura gandurile. Afla ulterior ca este bolnav de cancer si ca nu mai are mult de trait. Si de aici incepe viata de dinainte de moarte.
Prima reactie este cea de panica. Incearca sa gaseasca ajutor la trei reprezentanti ai spiritualului: preotul, filosoful si artistul. Insa sfaturile lor sunt prezentate ridiculizat, prin simplul fapt ca nu au nici o putere de a schimba traseul inexorabil al omului prin viata. Barbatul incearca apoi sa isi gaseasca alinarea in iubirea pentru Corina, o dragoste cumva patetica si transcendentala, pentru ca acum deja se trece spre un nivel aprioric, care se desprinde incet incet de lumea fizica, palpabila.
Dupa parerea mea, un mare plus al acestui roman este reprezentat de expunerea relatiei de prietenie. Daca stati si va ganditi, cate carti au ca tema principala sau macar ca parte integranta acest subiect? Mie nu imi vine nimic in minte momentan. Iubirea este prezenta peste tot, insa prietenia este foarte, foarte slab expusa. Si e pacat, fiindca ea reprezinta un aspect extrem de frumos si de important al vietii noastre. Inginerul are un prieten de nadejde, pe Bibi, care ii este aproape pe tot parcursul vietii si inclusiv pe ultimul drum.
“Prins” este un roman bun, insa pe mine m-a abatut destul de mult toata aceasta reflectie asupra mortii. De fapt nu neaparat filozofia extinctiei, cat mai ales pagini intregi, obsedante, cu gandurile unui om care isi asteapta moartea. Dincolo de literatura, situatia nu este una dintre cele mai usor de suportat, fizic si psihic, in plan real.
Puteti comanda online cartea de pe shop-ul Jurnalului National.
| Autor: | Petru Popescu | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Prins | Pret: | 9 RON |
| Nr. pagini: | 480 | Editura: | Colectia Jurnalul National |
Subiecte: _Autor: Petru Popescu, _Comentator: Marinela Gheorghe, Colectia: Jurnalul National | Nici un comentariu »
