Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

Mukhtar Mai – Dezonorata

Articol postat de

Mukhtar Mai-DezonorataAutor: Mukhtar Mai;
Titlu: Dezonorata;

Dezonorata a lui Mukhtar Mai este o carte cutremuratoare. O femeie este condamnata la un viol colectiv de sfatul satului, tribunalul jirga, care, desi teroretic NU este deasupra justitiei, in Pakistan este. Iar motivul este cat se poate de stupid: fratele ei, un copil de doisprezece ani,  este acuzat ca a discutat cu o femeie dintr-un alt clan. Iar asta se intampla in 2002. Cartea lui Mukhtar Mai sau, mai bine spus, marturia scrisa a lui Mukhtaran Bibi, te face sa te intrebi la modul cel mai serios si mai adanc cu putinta daca femeia aceasta si intamplarile prin care trece, daca oamenii aceia din Pakistan sau daca chiar Pakistanul exista, intr-adevar, in secolul XXI.

Mukhtaran Bibi are 28 de ani, e divortata si preda Coranul, desi nu stie sa scrie sau sa citeasca. Ea a invatat prin viu grai Cartea Sfanta a musulmanilor, pentru ca femeile nu sunt trimise la scoala in satul ei. “Mukhtar Mai” este cognomenul pe care il primeste de la elevele ei si inseamna “ stimata sora mai mare”.

Este uimitoare lupta acestei femei care nu accepta sa plece capul si sa se sinucida, ci prefera sa lupte, nu pentru ca isi doreste sa arate ca femeia e egala cu barbatul, ci pentru ca i se pare corect sa i se faca dreptate in tara ei, asa cum lupta ca sa sprijine si ca sa aduca o raza de speranta pentru fiecare femeie batjocorita in fiecare zi in Pakistan.

Este interesant ca, desi cazul a ajuns in atentia organismelor internationale, in cele din urma, agresorii lui Mukhtaran Bibi nu au fost pedepsiti in totalitate, iar ea a decis sa nu emigreze, desi ar fi avut toate motivele sa o faca. Este pazita in permanenta de politie, ca sa nu fie omorata de clanul pe care a “indraznit” sa-l demaste. Prin denuntarea violatorilor, ea si familia ei sunt amenintati in fiecare zi, insa Mukhtar isi pastreaza speranta. Ea crede ca, intr-o zi, i se va face dreptate si soarta femeilor pakistaneze se va ameliora.

“Adesea, greutatea sarcinii pe care mi-am asumat-o ma striveste. Adesea, sunt sufocata de manie. Dar niciodata nu-mi voi pierde speranta. Viata mea a capatat un sens. Nenorocirea mea s-a transformat intr-un lucru folositor comunitatii.”

Mukhtar Mai este condamnata la un viol colectiv. Oripilant pentru oricine dintr-o societate civilizata, dar cat se poate de firesc pentru o parte din societatile islamice (si spun o parte, pentru ca nu stiu daca acest lucru se intampla chiar in toate tarile musulmane). Ca femeilor li se incalca sistematic drepturile in toate tarile musulmane, ca sunt privite ca inferioare barbatului si ca el reprezinta capul lor, aceasta o stiam, insa  este de-a dreptul izbitor sa fii condamnata, doar pentru ca fratele tau vorbeste (sau nu, dupa cum vom vedea mai tarziu) cu o fata, la un viol, ca se asteapta si este absolut firesc sa te sinucizi ulterior, pentru a plati obtuzitatea si ingustimea enorma a acelora care isi spun barbati, dar pe care eu i-as include ca sub-fiinte.

“Familia a luat hotararea in noaptea de 22 iunie 2002.
Aceasta sunt eu, Mukhtaran Bibi, din satul Meerwala, din casta taraneasca numita Gujjar si s-a decis ca eu sunt cea care trebuie sa infrunte casta superioara a neamului Mastoi, un clan alcatuit din fermieri puternici si războinici. In numele intregii mele familii, trebuie sa le cer iertare.
Iertare trebuie sa le cer pentru fratele meu, Shakkur. Tribul Mastoilor il acuza ca i-ar fi “vorbit” unei fiice din clanul lor, Salma. Fratele meu are abia doisprezece ani,  pe cand Salma este trecuta de douăzeci de ani. Noi stim ca el n-a făcut niciun rau, insa daca Mastoii au hotarat astfel, noi, cei din casta Gujjar, trebuie sa ne supunem. Asa este dintotdeauna.”

Dar traditia iertarii se transforma intr-un viol plin de cruzime:

“ Sunt aici, desigur, si totusi nu sunt eu. Trupul acesta teapan, picioarele moi si fara vlaga nu sunt ale mele. Imi  vine sa lesin, sa ma-nghita pamantul, dar nu am ragazul necesar.  Sunt tarata cu forta, ca o capra dusa la taiere. Maini de barbati ma inhata, imi sfasie vesmintele, imi smulg salul de pe cap, dar si parul, odata cu el. Eu strig: In numele Coranului, dati-mi drumul! Pentru numele lui Dumnezeu, dati-mi drumul! (…)  Intr-un astfel de loc, am fost violata pe pamantul batatorit dintr-un staul gol. Patru barbati au tabarat pe mine. Nu-mi dau seama cat a durat aceasta tortura josnica. Poate un ceas, poate o noapte.”

Este admirabila lupta lui Mukhtar, careia i se alatura, printre organizatii de protejare a drepturilor omului si femeii, avocata Naseem, care o sprijina fizic si psihic si care se transforma in confidenta ei. Un lucru admirabil pe care Mukhtar il face pentru comunitatea ei este construirea unei scoli, la inceput doar pentru fete, apoi si pentru baieti, cu banii pe care ii primeste ca ajutor pentru trauma prin care a trecut:

“ Prin educatie, vom putea face ca aceste practici barbare sa fie reprimate.”  (…) Educatia fetitelor se poate face destul de usor, pe cand a baietilor, care se nasc in aceasta lume de brute si care au ca exemplu comportamentul fratilor lor mai mari,este o incercare cu mult mai grea. Femeile vor trebui educate, de-a lungul mai multor generatii, pentru a intelege ca dreptatea le-a fost inapoiata si ca suferinta si lacrimile nu le invata nimic.”

In fundal, este o carte despre abuzurile de putere ale barbatilor, despre traficul de influenta al triburilor bogate, despre toate umilintele si nenorocirile pe care le indura femeile, asuprite prin insasi conditia lor, prin faptul ca sunt privite ca niste monede de schimb, ca niste obiecte fara valoare, prin intermediul carora barbatii isi regleaza conturile.

“Pentru ei, femeia nu este decat un obiect aflat în posesia lor, fie pentru a se lauda cu el, fie pentru a se razbuna pe el. Dupa cum le dicteaza orgoliul tribal, ori se casatoresc, ori recurg la viol. Ei stiu ca o femeie umilita prin siluire nu are alta alternativa decat sinuciderea.  In felul acesta, nu mai au nevoie de arme.  Violul ucide. Violul este arma cea de pe urma. Violul serveste pentru a umili pentru totdeauna celalat clan.”

Este socant, barbar si aproape ireal ca intr-o lume in care sustinem sus si tare democratia, egalitatea sexelor, drepturi pentru toti, femeilor din Pakistan si atator alte femei din intreaga lume sa li se incalce sistematic drepturile si nimeni sa nu faca nimic.

Cartea lui Mukhtar Mai este o pledoarie pentru dreptate si pentru egalitate. Este raza de speranta care hraneste toate femeile asuprite din lume.

Daca va intereseaza sa aflati mai multe despre conditia femeii din lumea musulmana, puteti citi cu folos Azar Nafisi, Citind Lolita in Teheran, carte aparuta in Romania in 2007.

Aceasta recenzie a mai aparut si aici.

Nota autorului: Au fost ingrosate anumite cuvinte, relevante pentru intelegerea ideilor prezentate in aceasta recenzie.

Puteti comanda cartea Dezonorata de Mukhtar Mai de pe site-ul editurii ALL.

Autor: Mukhtar Mai An aparitie: 2009
Titlu: Dezonorata Pret: 14,9 lei
Nr. pagini: 144 Editura: All
VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 9.3/10 (16 votes cast)
Mukhtar Mai - Dezonorata, 9.3 out of 10 based on 16 ratings
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: Mukhtar Mai, _Comentator: Flavia Dragan, Editura: All | Nici un comentariu »

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.