![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Herve Bazin – Vipera sugrumata | Pagina principala | Liviu Rebreanu – Adam si Eva »
Antonio Ortuno- Cautatorul de capete
Articol postat de Flavia Dragan
Autor: Antonio Ortuno;
Titlu:Cautatorul de capete;
Povestea Cautatorului de capete este povestea oricarui jurnalist supus unor presiuni, pe un anumit fond socio-politic. Alex Faber este un fost extremist de dreapta- si, ce-i drept, nu prea convins – care, angajat la o publicatie liberala, sub presiunea fostelor sale inclinatii si dorintei de a trai mai bine, “se vinde” unei organizatii fasciste in expansiune. Mainile Curate ajunge la putere si instituie un regim totalitar.
Cred ca nu intamplator Antonio Ortuno a facut din Alex Faber un personaj atat de complex, atat de aievea. Pentru ca insusi autorul este jurnalist, asa cum este si personajul sau. Nici nu e greu sa-ti dai seama: jurnalistii care se opresc asupra beletristicii au un stil alert, o scriitura viguroasa si clara- Hemingway, Faulkner, Javier Marias ori, de ce nu, Antonio Ortuno.
Localizam intriga romanului in punctul in care, la o galerie de arta moderna din oras, o pictura cu Fecioara Maria care alapteaza un batran este distrusa de doi surdo-muti, care impusca si paznicii galeriei. Intr-una din zilele urmatoare, pictorul tabloului si familia sa sunt gasiti crucificati in casa.
Din cauza acestui moment, Faber este indemnat de redactie sa reia legaturile cu organizatia fascista Mainile Curate, ca sa afle informatii. Numai ca oameni din trecut reapar- Sergio Teufel sau politistul Carabina – oameni care il ispitesc pe Faber sa lucreze pentru Mainile Curate. Iar el, pentru bani, accepta.
“Cu o lovitura discreta, prietenul a impins plicul cu bani spre farfuria mea. Banii,viata,desertaciunea.
-Daca nu ma insel, banii din plicul asta sunt salariul tau cam pe un an. Si o sa mai primesti.
Aveam nevoie de mobila, de aparate electrocasnice si de mancare in frigider. Si de un frigider… Cand am mangaiat plicul, m-am gandit la haine si la carti noi, la arme si la cocaina, la un mic bazin in locul cazii din baie.”
Atacurile asupra altor artisti moderni din oras continua, homosexualii sunt batuti si omorati, politicienii din partidele de opozitie incep sa dispara sau sunt omorati pe fata, iar intregul peisaj este dominat de vocea lui Guadalupe Garza, sefa Mainilor Curate si soacra lui Teufel. Toate astea se petrec pe fondul alegerilor prezidentiale :
“-Am castigat, f..u-i pastele ma-sii! Am un avans de zece procente!
A azvarlit cat colo sondajul si s-a ridicat in picioare, ridicand bratele si salutand in toate directiile, ca si cum ar fi ovationat-o multimile. “
Pe un alt plan, Alex Faber simte o puternica atractie sexuala pentru sefa lui, Manu, pe care o onoreaza cu descrieri foarte pitoresti. Singura femeie cu o alura speciala din viata lui este Sony Chavez, fotografa cu care lucreaza, sotia unui poet mediocru, dar care se opune aparent sistemului. Pana ce insasi viata lui Sony nu este pusa in pericol, Alex nu realizeaza ce rol a avut in miscare si cum a fost folosit. Exista multe momente in care e foarte usor sa empatizezi cu personajul, tocmai din cauza trairilor atat de intense: salvarea copiilor fotografei dupa ce ea este aruncata in inchisoare, ironia amara pe care o simte Faber cand vede cadavrul unuia dintre fostii colegi devorat de cainii vagabonzi, regretul si asumarea sortii cand reuseste sa fuga din tara, dupa Sony.
Un alt plan foarte bine conturat in carte este cel al relatiilor de putere si al aparentelor : politistul Carabina este membru al Miscarii, dar a inceput ca spion, Manu se indoaie dupa axa puterii, tradand, chiar si poetul subversiv Joaco Nava, sotul lui Sony, este un membru al Miscarii, desi pozeaza in liberal. Nu mai amintesc biserica- extraordinar reprezentata de cardinalul Galindo.
De asemenea, o multime de personaje interesante, carora autorul le urmareste destinele, apar in carte: Alicia, fosta iubita a lui Faber, Rocio-fata cu care se culca din cand in cand, Jder-prietenul homosexual al lui Alex. Personajele au forta si au dimensiuni; nu cred ca vreunul din caracterele conturate in carte este plat.
Alex nu apare deloc in postura lupului moralist. E usor ipohondru, uraste, e invidios, iubeste, se sacrifica (dupa indelungi drame interioare) , e ironic, dar este si capabil de detasare. E un om asa cum sunt oamenii.
Cartea este o rememorare a amintirilor lui Alex.
“Meritul meu nu consta in corectitudinea- indoielnica- a relatarii, ci in singularitatea ei demna de incredere: dintre martorii credibili ai acestor intamplari, sunt singurul care se va incumeta sa le povesteasca(…) Dar daca totul continua la fel-si ticalosia intotdeauna are grija sa prospere, mai ales in vremurile tulburi- aceste pagini vor constitui singura relatare despre ce s-a intamplat care se va deosebi de cele ticluite, zi de zi cu mai multe inflorituri, de dictator si de scribii lui. Poate ca povestea mea este romantata si mincinoasa, la fel ca ale lor, dar sper sa fie mai putin marsava.”
Sa nu va imaginati o carte prea sangeroasa sau prea macabra. “Cautatorul de capete” are un echilibru perfect, dozajul de mister- revelari-confesiuni-dragoste-actiune-politica este proportional, asa incat, inca de la prima pagina, nu te poti satura. Nu e genul de carte din care citesti astazi zece pagini si mai citesti peste o luna; vrei sa o citesti acum, pentru ca interiorizezi tot ce traieste personajul .
Si sa nu credeti cumva ca, din cauza actiunii trepidante, este un roman facil; nicidecum- cu riscul de a ma repeta- este o carte foarte bine scrisa.
“Ziaristul este un simplu cautator de capete.Umbla dupa nume si chipuri; recolta lui nu poate fi limitata decat de nestiinta sau de greata. Ziaristul se razbuna in numele oamenilor de rand pe toti cei care afiseaza cu ostentatie nume celebre, frumusete, talent, putere sau bani, pe tot ce se perinda prin titlurile si articolele din ziare. E mintea omului de rand ridicata impotriva tuturor problemelor complexe: jurnalistul poate sa afle tot, daca binevoieste sa depuna un efort, dar nu-i deloc nevoie sa faca eforturi. Trei informatii, patru fraze si un paragraf repetitive sunt suficiente. Ignoranta ii este scut, iar rautatea, spade. Binecuvantat fie el!”
Povestea “Cautatorului de capete” este o poveste care trebuie spusa si care trebuie citita. Romanul a fost selectionat de revista Letras libres printre cele mai bune romane ale anului 2006 in Mexic.
Puteti comanda cartea “Cautatorul de capete” de Antonio Ortuno de pe site-ul editurii IBU Publishing.
| Autor: | Antonio Ortuno | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Cautatorul de capete | Pret: | 5 lei |
| Nr. pagini: | 333 | Editura: | Ibu Publishing |
Subiecte: _Autor: Antonio Ortuno, _Comentator: Flavia Dragan, Editura: Ibu Publishing | 1 Comentariu »
06, 08, 2010 la 6:10 pm
Este una dintre recenziile cele mai echilibrate, documentate, si ispititoare recenzii pe care am avut placerea sa le citesc, si fara sa fiu subiectiv am curajul sa spun ca este cea mai reusita a autoarei