![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Nina Bouraoui – Inainte de barbati | Pagina principala | Shoko Tendo – Yakuza Moon. Memoriile unei fiice de jakuza »
Jacob Levy Moreno – Povestea Vietii Mele
Articol postat de Ana Maria Mintici (Sendruc)
Autor: Jacob Levy Moreno;
Titlu: Povestea Vietii Mele;
“Cand era copil se juca de-a Dumnezeu. Mai tarziu a creat psihodrama”
Aceasta într-adevar este cea mai buna recomandare pentru cartea lui Jacob Levy Moreno. Moreno s-a nascut în 1889 în Romania si ne mandrim cu originea lui, deoarece a devenit unul din cei mai influenti progresisti în domeniul psihologiei, anumite personalitati precum H.Murray sustinand ca a adus acesteia o contributie mai mare chiar decat Freud. Mi se pare un pic trasa de par aceasta afirmatie, întrucat desi Moreno a schimbat cu adevarat fata psihologiei prin introducerea terapiei de grup si a psihodramei, Freud a pus totusi bazele psihologiei (desi psihanaliza nu mai constituie orientarea psihoterapeutica mainstream) definind un model structural al psihicului si aratand ca psihismul nu se reduce la constient ci implica si un taram vast, greu de accesat si explorat: inconstientul – baze fara de care psihologia poate nici nu ar fi avansat într-atat încat o personalitate precum Moreno sa se formeze.
Tema recurenta în „Povestea Vietii Mele” începe poate chiar cu titlul însusi, întrucat Moreno ne arata cum mare parte din viata lui a fost foarte aproape de sensul patologic al megalomaniei. De mic se juca de-a Dumnezeu si primul lucru care l-a facut sa se „smereasca” a fost iminenta amputarii unui brat al sotiei sale Zerka, fapt care s-a întamplat la varsta senectutii, anume la 67 ani ai lui Moreno. Toata viata s-a luptat cu nevoia aceasta arzatoare de a fi „Dumnezeu-Tatal” si precum singur afirma, probabil ca aceasta aspiratie l-a adus atat de aproape de a fi un „Tamaduitor al Sufletului”.
Lucrul lui Moreno ca medic ofiter la Mittendorf (pe cand Moreno era student în anii superiori la Facultatea de Medicina) – o tabara de refugiati tirolezi care era mai degraba un lagar-închisoare, în timpul Primului Razboi Mondial – i-a adus bani si multa experienta. Dar poate cel mai important lucru pe care l-a obtinut a fost mutarea familiilor din aceasta tabara pe baza afinitatilor, utilizand metodele sociometriei, aplicand pentru prima oara teoria fondata de el, în practica.
Viata amoroasa, asa cum o povesteste, penduleaza puternic între perioade de celibat fervent si altele de sexualitate debordanta. Piroshka – fata în casa unguroaica de pe vremea cand traia în Romania, l-a initiat sexual de la varsta de 4-5 ani pana Moreno a plecat cu familia sa la Viena. Marian – „Cu cat dorinta de a-l juca pe Dumnezeu era mai intensa, cu atat apetitul pentru sex se diminua” – relatia de aproape 10 ani – multa vreme platonica – cu tanara care s-a mutat cu el la Voslau. Beatrice – cea care mai tarziu a introdus psihodrama pentru copiii de la Plymouth Institute, s-a casatorit cu Moreno pentru ca acesta sa poata obtine cetatenia americana. Florence – încercarea de a gasi o muza – casatoria care dureaza peste 10 ani. Zerka- „Cum devine cineva barbat muritor si Dumnezeu în acelasi timp?” – în sfarsit îsi întalneste Muza integrarii, a treia sotie, cu care ramane pana la sfarsitul vietii si care pe langa faptul ca îl iubeste, îi întelege si sustine opera, asa cum aspira Moreno.
Este suprinzator cate personalitati a întalnit Moreno prin periplurile lui în lume: de la Hitler despre care povesteste cum a sosit în Viena sa studieze arta si picta carti postale pe care le vindea în parc turistilor, pana la Freud, pe Einstein, Alfred Adler, Max Brod, Franz Blei, Sorokin si multi multi altii. Este important de notat ca Moreno, de origine evreiasca, nu practica nicio religie, dar toate teoriile sale si în general gandirea sa, au o importanta încarcatura religioasa.
„Dumnezeu este spontaneitate”.
Moreno descrie în cartea sa întrega desfasurare a ideii de psihodrama si punerea ei în practica în diverse circumstante. Primul experiment care a dus mai apoi la tehnica psihodramei a avut loc în 1921 si s-a petrecut într-un teatru faimos din Viena – Komodienhaus, plasand pe scena un fotoliu de plus rosu precum tronul unui rege iar pe acesta o coroana aurita. Distributia era publicul iar piesa: gasirea unui nou rege pe fondul crizei reale la momentul respectiv cand nu exista un guvern stabil, rege sau vreun alt conducator. Oricine putea juca rolul regelui, iar publicul avea rol de juriu. Stegreiftheater – Teatrul Spontaneitatii a fost începutul pentru metoda care acum se practica în sute de spitale din Statele Unite si care a fost preluata în multe din orientarile psihoterapeutice practicate în întreaga lume – psihodrama.
„Singurul mod de a scapa de sindromul Dumnezeu este de a-l exterioriza”
Puteti comanda online cartea Povestea Vieţii Mele de Jacob Levy Moreno de pe siteul editurii Trei.
| Autor: | Jacob Levy Moreno | An aparitie: | 2008 |
| Titlu: | Povestea Vietii Mele | Pret: | 29 RON |
| Nr. pagini: | 203 | Editura: | Trei |
Subiecte: _Autor: Jacob Levy Moreno, _Comentator: Ana Maria Sendruc, Editura: Trei | Nici un comentariu »
