« Colette – Curtezana | Pagina principala | Ioan Mihai Cochinescu – Ambasadorul »
Ioana Nicolaie – Cerul din Burta
Articol postat de Ana Maria Mintici (Sendruc)
Titlu: Cerul din burta;
Autor: Ioana Nicolaie;
Cerul din burta este cel mai personal roman al Ioanei Nicolaie, as spune eu, intrucat este jurnalul celor noua luni de sarcina cu fiul ei Gabriel. Cerul din burta este mai degraba un volum de poezii decat de proza, anume pentru ca pe scurt este o metafora in miscare.
“In Cerul din burta sint eu, cartografiind uimita noua mea viata, mama – cu cei unsprezece frati ai mei linga ea -, alte mame, cunoscute sau despre care citisem in ziare, un baietel nenascut si, foarte aproape, Mir, Mircea Cartarescu, viitorul tatic.” spunea Ioana Nicolaie aici
Este o carte atat de neobisnuita, dupa cum spunea si Paul Cernat “nu incape in rand”, incat te prinde ca intr-o vraja si se termina inainte sa te fi dezmeticit bine. Unele carti se cer a fi citite de mai multe ori si aceasta este una dintre ele. Fie ca esti femeie si iti doresti un copil, fie ca esti copila si esti curioasa despre lumea femeilor, fie ca esti barbat si esti curios despre minunea maternitatii.
Mi-a fost destul de greu la inceput sa ma acomodez cu atmosfera, intrucat este o carte foarte densa, ca un serbet gros de capsuni, si mai ales pentru ca Ioana Nicolaie a abordat o naratiune onesta desi cu subtilitati. Naratiune onesta in sensul ca autoarea nu indulceste voit povestea sarcinii, nu o idealizeaza, ci o lasa sa fie, pur si simplu. Cu momente de hierofanie, cu momente de concret – analize, controale, regim alimentar, cu tot ceea ce vine o sarcina. Adesea aduce in discutie cazuri triste ale unor mame si copii chinuiti, si mai ales in prima parte a cartii am simtit un fel de tensiune in atmosfera. Apare foarte importanta si ca un element de destindere, imaginea partenerului – Mir, imaginea lui Mircea Cartarescu, sotul autoarei. Stilul cu propozitii scurte da motricitate imaginilor si o anumita savoare, ca atunci cand mananci repede o inghetata, desi e prea rece pentru dintii tai. Cand citesti cartea Ioanei Nicolaie nu ai cum sa nu devii un pic poet, eu am inceput sa vad totul intr-o metafora, si totodata te rupi un pic de realitatea din jur.
Adesea ai sa observi tu, cititorule ca naratoarea este foarte preocupata de mediu, de tot ceea ce o inconjoara. Din momentul in care ar fi putut spune “Sunt in mine niste doi” devine brusc mai sensibila la zgomote, temperatura, culori, mirosuri, miscari, la tot ceea ce vine din afara. As putea zice ca mama insasi devine un fel de prunc atunci cand e insarcinata – totul pare amplificat. Totul capata alte valente si alte sensuri, cu noul trup in tine.
“Sufletul mi-e un purice sapand pe tacute-ntre sani. […] Ar trebui sa fiu o casa, nu temelie cu pod si ferestre”.
Am trait un fel de melancolie cand jurnalul s-a oprit milimetric inainte de nastere, aveam nevoie sa citesc copilul in bratele mamei, aveam nevoie de o rasuflare eliberata. A ramas parca totul suspendat, exact la final, intrucat toata cartea este ca o burta mare care asteapta sa nasca. Si ramane oarecum nenascuta poate si pentru ca au fost, sunt, si vor fi mereu sarcini in curs, mai pline de sens pentru mame decat poate momentul nasterii propriu-zis.
Puteti comanda online cartea Ioanei Nicolaie, Cerul din burta de pe situl Polirom
Autor: | Ioana Nicolaie | An aparitie: | 2010 |
Titlu: | Cerul din Burta | Pret: | 29.5 lei |
Nr. pagini: | 176 | Editura: | Polirom |
Subiecte: _Autor: Ioana Nicolaie, _Comentator: Ana Maria Sendruc, Editura: Polirom | Nici un comentariu »