![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Tiberiu Ioan Popescu – Unsprezece pasi | Pagina principala | Manuel Mujica Lainez – Misteriosa Buenos Aires »
Stefan Zweig – Douazeci si patru de ore din viata unei femei
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Stefan Zweig;
Titlu: Douazeci si patru de ore din viata unei femei;
Tentatia isi face propriile reguli cand se cuibareste in sufletul unei femei respectabile din burghezia adunata pe Riviera. O determina sa-si lase balta imperiul familial, atat de bine pazit de un sot absent emotional, preocupat mai degraba de jocurile in compania partenerilor de afaceri decat de sensibilitatea femeii de langa el. Aceasta femeie este satula de “prea mult bine”, expresia cinica prin care va fi descrisa, indiferent de epoca, bunastarea domestica alaturi de partenerul care-i ofera totul-casa, excursii pe Coasta de Azur, lux, copii reusiti…mai putin abilitatea de-a-i intelege universul afectiv. Oamenii decenti care-l vor consola mereu pe cel parasit, o vor infiera pe femeia care a-ndraznit sa plece alaturi de un veritabil dandy, intalnit cu putine ore inainte. Singura care-i poate accepta “slabiciunea” este protagonista nuvelei Douazeci si patru de ore din viata unei femei. In spatele manierelor englezesti desavarsite si a calmului ireprosabil stau ascunse marturii despre ispita, aventuri amoroase si evadari oprite la timp, cam tot ce ascunde singura zi in care i s-a dat voie sa fie asa cum nu o va cunoaste nimeni.
Ce se intampla pe Riviera trebuie sa ramana pe Riviera! Dar placerea de a savura “dezastrul” moral al unei femei cuminti, transformat in mondenitatea sezonului estival, nu cunoaste discretia. In statiunea cosmopolita, sotia adultera merita infierata in toate limbile pamantului. Singurul aparator va fi un tanar atras mai mult de misterul afectivitatii feminine decat de regulile morale. Acesta o va considera pe adultera o victima a propriei naivitati, pe care o asteapta veninul moralistilor si trezirea dureroasa din anestezia seductiei.
Aparent, tanarul nonconformist este singur impotriva tuturor, comentariile rautacioase devenind sportul preferat al burghezilor plictisiti. In curand, el va mai gasi o aliata, ceva mai retinuta in pledoariile favorabile condamnatei. Este vorba despre doamna cu aer de aristocrata engleza, cazuta, la randul sau, in plasa unui seducator ludopat intalnit la Monte Carlo, cu douazeci si patru de ani in urma. Identitatea venerabilei aristocrate ramane secreta, fiind cunoscuta doar sub numele de Doamna C….
Daca maine ati intalni-o la bratul acestui tanar, ati mai saluta-o? Si ati vorbi cu ea? Daca dumneavoastra ati fi casatorit, i-ati prezenta sotiei dumneavoastra o astfel de femeie? Erau intrebarile care testau nivelul de toleranta al societatii fata de-o femeie ce si-a permis, macar o data, sa fie sedusa. Amintesc mai mult de intrebarile care vizau atitudinea fata de un excomunicat in perioada Inchizitiei, nu? La toate aceste intrebari tanarul rebel va raspunde, spre surprinderea Doamnei C…, Da!…un Da! raspicat, fara pic de rezerva si teama in fata moralistilor. Este raspunsul pe care il astepta! Odata rostit, a devenit cheia folosita pentru a deschide cufarul memoriei ascunse, acolo unde zac toate sentimentele interzise, dar care au putut marca pentru totdeauna constiinta unei femei decente, acum o suta de ani. Doamna C… il invita pe tanarul nonconformist in camera ei si elibereaza o destainuire adanca, menita sa fie o lectie veritabila de psihologie feminina, cum rar ni se mai ofera azi. Confesiunea devine ultima licarire a seductiei atat de blamate. Rascoleste printr-o stranie voluptate si trezeste la viata trairile amortite.
Cand a ramas vaduva la patruzeci de ani, Doamna C… s-a trezit in fata unui orizont intunecat. Pierderea sotului atat de iubit o arunca in ghearele singuratatii. Copiii ei, deja mari, avand propria viata independenta de a mamei, nu mai aveau timp pentru a-i asculta durerea. Singura placere care o mai smulgea din prapastia disperarii era un sejur la Monte Carlo. Acolo isi aducea aminte de sotul ei, pasionat de chiromantie, avand rabdarea de-a sta ore intregi sa urmareasca mainile jucatorilor impatimiti pentru a descifra inscriptiile Fortunei, sub forma liniilor ce brazdeaza epiderma. Miscarile unui tanar rapus de ghinion atrag privirea Doamnei C…, impresionata de tristetea unui om ramas fara avere la masa de joc. L-a salvat de la sinucidere, iar gesturile materne s-au impletit cu atractia pentru ceea ce nu si-a permis niciodata sa traiasca. Vinovatia, ispita si dorinta de-a lasa totul balta pentru a fugi cu acesta, fara sa-i pese de indignarea celor din jur la vederea unei aristocrate fara pudoare, i-au marcat existenta, devenind o cicatrice rusinoasa a memoriei. Ispita o dezvelea si o elimina din categoria femeilor decente, sub ochii apropiatilor.
Confesiunea in fata unui necunoscut pregatit sa o asculte fara sa o condamne i-a acoperit cicatricea, permitandu-i sa-si domoleasca acesti demoni ai invinovatirii inutile, o invinovatire care ii interzicea sa-si aminteasca de cele douazeci si patru de ore clandestine. Stefan Zweig aduce laolalta doua forme ale trezirii din rigiditatea unor norme imposibil de respectat pana la capat: erosul, benign si creativ, o cheie a cunoasterii prin descoperirea placerii, si adictia, o cale sumbra a evadarii. In timp ce Doamna C… era cuprinsa pentru prima si ultima oara de fiorul atractiei (considerate) nesabuite, tanarul dependent de ruleta era demult acaparat de transa ludopatiei, neputand sa ghiceasca tensiunea emotionala a salvatoarei lui.
Prin aceasta nuvela, Stefan Zweig se dovedeste a fi un bijutier migalos al detaliilor psihologice, rivalizand cu marele Cehov. Desi a fost scrisa intr-un alt secol, continua sa-i acapareze pe cititorii pregatiti s-o urmeze pe una dintre cele mai vechi iubiri…lectura.
Puteti comanda online cartea Douazeci si patru de ore din viata unei femei de pe site-ul editurii Humanitas.
| Autor: | Stefan Zweig | An aparitie: | 2012 (actuala editie tradusa) |
| Titlu: | Douazeci si patru de ore din viata unei femei | Pret: | 19 RON |
| Nr. pagini: | 128 | Editura: | Humanitas |
Subiecte: _Autor: Stefan Zweig, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas | Nici un comentariu »
