« Hedi Fried – A treia viata | Pagina principala | Jhamak Kumari Ghimire- steaua Nepalului »
Marian Coman – Nopti albe, zile negre
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Marian Coman;
Titlu: Nopti albe, zile negre;
Concise si ravasitoare, asa pot fi descrise prozele ce alcatuiesc volumul Nopti albe, zile negre. Inca de la inceput ai impresia ca autorul iti joaca feste. Cand tensiunea creste si personajele se indreapta spre un deznodamant abrupt, ritmul franeaza brsuc si decorurile raman pustiite…o cafenea, un sat uitat de timp in arsita incremenita, o panorama apocaliptica…si personaje cu zvacniri domolite.
Adevaratul personaj este memoria, care isi face de cap, nestingherita, prin fiecare povestire. Protagonistii insingurati au nevoie de amintiri pentru a pune cap la cap bucatile identitatii. Trecutul pare ireal, iar prezentul devine o parodie bizara, unde fantasticul si absurdul si-au bagat cozile si au pus de-o conspiratie sarcastica pentru a-si bate joc de amintirile personajelor. Citind cartea nu poti sa ramai indiferent fata de talentul lui Marian Coman, prin care transforma fapte banale, expuse printr-un limbaj (aparent) simplu, in labirinturi epice halucinante, la fel ca in romanul Testamentul de ciocolata.
Prin cartea lui Marian Coman se perinda eroii vietii simple, condamnati la intamplari extraordinare. Sateanul teribilist care se viseaza un Brad Pitt rural, organizand un ‘Fait Clab’ langa lanul de porumb/grau (nici el nu stie exact), un elev model care se intalneste cu un paranoic in drum spre examen, o sotie devotata care isi vede sotul imitandu-l pe mesterul Manole, un scriitor care sfideaza memoria in vis…iata cateva persoanaje ale cartii.
La inceput, ai impresia ca ai ajuns in mijlocul unui spectacol ireal, unde sunt sterse legaturile firesti dintre intamplari. Inaintand in paienjenisul emotiilor asurzitoare descoperi personaje care trec dintr-o povestire in alta, visand vietile celorlalte. Pe alocuri, realul nimereste brusc intr-un univers SF, presarat cu suspansul unui horror psihologic.
Prozele reprezentative pentru acest volum sunt Sevan si Nopti albe, zile negre. In Nopti albe, zile negre, Marian Coman foloseste povestea unui scriitor cazut in patima narcoticelor, care isi regaseste identitatea si iubita numai in vise, pentru a forta limitele certitudinii si iluziile cu masti verosimile. Sevan este devine o reflectie, incarcata cu metafore si cu umor, asupra fictiunii. Ce legatura intre aceste doua proze? Cartea Divina tragedie il uimeste pe scriitorul acaparat de prafurile albe si este lansata in satul lui Sevan, la venirea circului in oras. Lui Seva nu-i place cartea, ii este frica de ziua in care ar putea descoperi ca nu este altceva decat nascocirea sau visul unui scriitor capricios, pe care l-ar pune el la respect in ‘Fait Clab’.
“Nu am suflet”, se pomeni gandind, Sevan. “Nu am suflet”. Doar o coala de hartie pe care cineva mazgaleste cuvinte si care tine loc de constiinta. Nu exist. Si nici satul asta nu exista (…) Nu-i nimeni aici. Cat amar de singuratate…Daca alerg foarte repede, o sa cad de pe pagina.
Puteti comanda online cartea Nopti albe, zile negre de pe site-ul editurii Tritonic.
Autor: | Marian Coman | An aparitie: | 2005 |
Titlu: | Nopti albe, zile negre | Pret: | 3 RON |
Nr. pagini: | 146 | Editura: | Tritonic |
Subiecte: _Autor: Marian Coman, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Tritonic | 1 Comentariu »
29, 09, 2011 la 10:42 am
[…] Amazon.com Widgets* O recenzie la Nopți albe, zile negre, volumul meu de debut, a apărut cu ceva timp în urmă pe Town Portal. Articolul, semnat de Adriana Gionea, poate fi citit AICI. […]