![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Muriel Spark – Serafimul si Zambezi | Pagina principala | Irvin D. Yalom – Darul psihoterapiei »
Franz Ruppert – Trauma, atasament, constelatii familiale
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Franz Ruppert;
Titlu: Trauma, atasament, constelatii familiale;
Un adevar dureros al umanitatii spune ca nimeni nu este ocolit de traume de-a lungul vietii sale, indiferent de cat de puternic isi cere lui insusi sa fie, sa devina. Fiecare dintre noi s-a confruntat cu pierderea unei persoane dragi, cu agresiuni sau cu o serie de respingeri (traume de atasament). O trauma lasa urme adanci, nu poate fi stearsa, modificand foarte multe aspecte legate de personalitatea, credintele despre lume si viata sau integritatea psihica a unui om. Din fericire, cercetarile si experienta practica a psihoterapeutilor au condus la o mai buna constientizare, la nivel colectiv, a efectelor negative lasate in urma de traume, la o mai buna toleranta manifestata de cei din jur fata de persoanele ce manifesta simptome si comportamente specifice tulburarii de stres posttraumatic, uneori considerate de ceilalti ca fiind niste manifestari “bizare”, desi, din punct de vedere psihologic sunt absolut firesti (dupa episodul traumatizant). Franz Ruppert este unul dintre psihologii care au studiat intens ranile psihice si urmarile negative, iar lucrarea Trauma, atasament, constelatii familiale devine o lectura esentiala pentru oricine.
Franz Ruppert foloseste constelatiile familiale pentru a-si ajuta clientii (nu se foloseste termenul de pacient decat in psihiatrie). Despre aceasta orientare vorbeste cel mai bine autorul in cartea lui, asadar nu voi insista asupra ei deoarece am considerat ca nu-i pot reda complexitatea fara a fi partcipat, macar o data, la un grup de constelatii familiale. Mai multe informatii pot fi aflate daca apelati la specialistii Institutului de Studiu si Tratament al Traumei (ISTT). Ce pot sublinia, in schimb, este viziunea transgenerationala prin care se analizeaza traumele si efectelor negative aparute in atasamentul mama-copil, daca mama a fost victima unei agresiuni sau a suferit o pierdere urmata de un doliu neincheiat.
Evenimentele din timpul Holocaustului si ale genocidului din tarile afectate de razboaie au avut urmari asupra multor generatii. Legaturile afective dintre bunici si nepoti, parinti si copii, au dus si la transmiterea unor amintiri si reactii specifice traumei, chiar daca s-au tinut sub tacere informatiile privind experienta traumatica. Multi copii si nepoti ai supravietuitorilor din lagarele de concentrare au manifestat atacuri de panica, fobii, au avut cosmaruri in care apareau oameni batuti, inchisi, torturati, fara a fi aflat despre traumele rudelor. Se pare ca inconstientul familial nu accepta secrete, aducand laolalta mai multe generatii pentru a vorbi despre niste episoade traumatizante, tainuite pana atunci de bunicii sau parintii care sperau ca-si pot apara copiii sau nepotii. De cele mai multe ori, trauma se cere a fi povestita, inteleasa si atenuata prin sprijinul colectivitatii si al psihoterapeutului.
Ce se poate numi o trauma? Cand avem de-a face cu o situatie traumatizanta si cu o situatie stresanta? Trauma apare atunci cand o situatie sau mai multe ameninta viata, demnitatea, integritatea unei persoane, depasind cu mult nivelul acesteia de-a-si aduna resursele, forta si abilitatile pentru a-i face fata. Practic, persoana traumatizata este legata de maini si de picioare, tintuita in fata amenintarii, indiferent de incercarile ei de-a se apara fizic si psihic.
Diferentele dintre o situatie traumatizanta si o situatie stresanta sunt urmatoarele:
- situatia stresanta perminte o mobilizare a resurselor;
- trauma ingheata, pentru o perioada, reactiile si resursele persoanei, ducand chiar la fragmentarea personalitatii;
- reactiile psihice dispar dupa ce factorii care provoaca stresul au incetat, persoana reusind sa desfasoare activitatile, ca inainte ;
- urmarile traumei nu dispar, iar fara ajutor psihologic, persoanele afectate vor avea mereu amintiri prin care trecutul este trait ca prezent ;
Tipuri de traume:
Trauma existentiala (accidente, viol) presupune o amenintare fatala, soldata cu frica de moarte. Victima fie se apara, fie incearca sa fuga daca situatia nu-i permite apararea.
Trauma de pierdere (separare, moartea persoanei iubite) are ca urmare afectiva teama de a fi parasit in viitor. Persoanele afectate aleg sa jeleasca disparitia persoanei dragi, apoi sa accepte, pastrand amintirile momentelor de afectiune. Totusi, multe persoane prefera sa traiasca in trecut, cand persoana iubita era inca alaturi de ele.
Trauma de atasament reprezinta o respingere din partea unei persoane investite cu afectiune, dar care se arata indisponibila emotional. Persoana afectata de aceasta trauma simte furie neputincioasa, dezamagire, neincredere, iar nivelul stimei de sine scade. In viitor, va evita implicarea in alte relatii afective (prietenie, cuplu), neavand incredere in oameni, pe care ii suspecteaza ca o vor parasi.
Trauma sistemului de atasament (incest, uciderea unei rude) reprezinta o ranire a sistmeului moral din relatiile familiale. Victima se considera vinovata, iar amintirile ii sunt inecate in rusine. Va lua asupra ei responsabilitati care nu-i apartin ei, ci exclusiv agresorului.
Efectele psihologice nocive, cel mai des intalnite, care pot afecta personalitatea celui ranit sunt:
Scindarea Eului – trauma reprezinta o ruptura la nivelul personalitatii. In timp ce o parte a personalitatii ramane pe loc, suportand aceasta trauma, cealalta parte se retrage din calea ei, asigurand supravietuirea psihica de moment a celui ranit. Din cauza acestei scindari, considerate riscante pentru sanatatea psihica, cel afectat poate dezvolta un comportament specific unei multiplicari a identitatii (tulburarea personalitatilor multiple). Fara interventia sanatoasa a unui psiholog, acea persoana ranita va trai mai multe vieti, in care este, pe rand, supravietuitorul capabil sa-si continue viata de parca trauma nu ar fi existat, si ranitul, invaluit in uitare, care ameninta ca va iesi la suprafata pentru a risipi iluziile supravietuitorului. In adancul oricarui supravietuitor vor sta amintirile ranitului, devenite o bomba cu ceas. Fara terapie, bomba risca sa afecteze intreaga personalitate si existenta a fiintei scindate.
Dependenta si automutilarea ca forma de sinucidere lenta este un mesaj prin care persoana ranita isi striga, folosind ultimele puteri, agonia. Experienta traumatizanta a fost atat de puternic resimtita incat insomniile, cosmarurile sau amintirile i-au perturbat viata normala. Incapabila sa duca viata de dinaintea traumei, sa aiba relatii sociale armonioase, persoana ranita isi vede traiul de zi cu zi dat peste cap, iar autonomia ii este amenintata (pierderea locului de munca, a legaturilor cu fiintele dragi). Pentru a rezista acestui asalt dur, provocat de urmarile traumei, persoana afectata se automutileaza. Sporturile periculoase, implicarea in relatii toxice (cu abuzatori), dependenta de substante sau hiperactivitatea epuizanta sunt o alta forma de automutilare, considerata si o sinucidere lenta.
Identificarea cu agresorul apare in cazul persoanelor care se simt rusinate cand sunt etichetate drept “victime”. Din pacate, respingerea colectiva a fragilitatii, care este o trasatura fireasca a tuturor oamenilor (fie ca si-o accepta sa nu), ii da victimei impresia ca este respinsa, acuzata de lasitate si de slabiciune. Pentru a scapa de aceste invinuiri, victima doreste sa preia o parte din agresivitatea unui abuzator.
Franz Ruppert dedica niste capitole din cartea sa relatiei dintre trauma si atasament, scotand la iveala perspectiva transgenerationala. Voi oferi un exemplu pentru a ilustra o fateta a relatiei complicate: o mama care nu a fost sprijinita sa-si gestioneze trairile negative lasate in urma de trauma, va fi indisponibila, fara voia ei, in relatiile in care sunt implicati copiii. Intre mama si copil exista, inca din perioada sarcinii, un schimb continuu de emotii, incontrolabil si nefiltrat. Copilul este oglinda mamei, reactiile sale, emotiile si gesturile lui sunt ecoul afectivitatii materne. Inconstient, copilul preia temerile, anxietatea si depresia mascata a mamei, nervozitatea, dar si furia, chiar daca ea le poate ascunde in fata celorlalti. Indisponibilitatea mamei perturba relatia de atasament stabilita prin contactul dintre aceasta si copil, dar si prin fluxul permanent al trairilor pozitive.
Atasamentul odata perturbat, va deveni sursa primei traume din viata unui om- trauma de atasament. Psihoterapia o ajuta pe mama sa restabileasca o relatie securizanta cu bebelusul, ajutand-o sa-si diminueze vinovatia in raport cu trauma produsa copilului, de care nu este constienta, fiind coplesita, la randul ei, de sentimentele negative ramase in urma traumelor din trecut. Nimeni nu s-a nascut avand un manual de psihologia traumei in creier, asadar o mama indisponibila afectiv trebuie ajutata, sprijinita, nu condamnata! Exista o parte a vietii afective mai putin constientizata, de aceea nu toate emotiile unei mame se afla sub controlul vointei ei, in ciuda bunelor intentii.
Ajutorul pe care il poate primi o persoana traumatizata de la un psihoterapeut poate consta in:
- diminuarea culpabilitatii (mai ales daca este vorba despre victimele unei agresiuni);
- diminuarea simptomelor fizice si psihice (de exemplu, atacul de panica);
- impiedicarea instalarii unor dependente (alcool, droguri);
- oferirea unui spatiu securizant in care poate vorbi despre trauma si despre trairile negative, fara a se invinovati;
- reactivarea si reintarirea acelor resurse prin care o persoana gestioneaza urmarile traumei fara a se rani sau a-i rani pe cei din jur;
- implicarea in grupuri de suport in care sa poata discuta cu alte persoane care au trecut prin aceleasi experiente;
Sunt doar o parte dintre beneficiile unui program de terapie, atent subliniate si in cartea psihologului Franz Ruppert. Indiferent de profesia aleasa, stilul accesibil utilizat de autor transforma lucrarea Trauma, atasament, constelatii familiale intr-un ghid care poate fi accesat de oricine doreste sa afle mai multe despre modul in care poate alege beneficiile consilierii si ale psihoterapiei. Franz Ruppert propune o calatorie grea si dureroasa, dar necesara, catre adancurile fiecaruia dintre noi, unde stau ascunse urmarile nefaste ale traumei.
Puteti comanda online Trauma, atasament, constelatii familiale de pe site-ul editurii Trei.
| Autor: | Franz Ruppert | An aparitie: | 2012 (tradusa in limba romana) |
| Titlu: | Trauma, atasament, constelatii familiale | Pret: | 34.3 RON |
| Nr. pagini: | 384 | Editura: | Trei |
Subiecte: _Autor: Franz Ruppert, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Trei | Nici un comentariu »
