« George Mihalcea – In mijlocul lucrurilor | Pagina principala | Haruki Murakami – Barbati fara femei »
Evgheni Zamiatin – Navala apelor
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Evgheni Zamiatin
Titlu: Navala apelor
O poveste intensa, in care instinctul si remuscarea dau in clocot, iar fragilitatea are in umbra porniri impetuoase acoperite de pojghita unor taceri inabusitoare. Acestea sunt primele impresii care iti vin in minte daca vrei sa-i vorbersti cuiva despre microromanul lui Zamiatin, scriitorul rus cunoscut mai mult datorita unei distopii subversive intitulate Noi. Romanul Navala apelor nu depaseste 80 de pagini, dar poate sta pe acelasi raft cu marile carti, personajul central, Sofia, putand fi considerata un Raskolnikov la feminin, dar unul ce nu mai poate fi salvat de profunzimea iubirii, ea neavand parte de varianta masculina a Soniei, ci doar de oglinda propriei remuscari, ce da pe afara, precum suvoaiele distrugatoare ale Nevei iesite din matca pentru a da peste cap viata locuitorilor saraci ai insulei Vasilievski.
Cand nasterea unui copil pare a fi imposibila pentru Sofia, decide sa o infieze pe Ganka, fiica de doisprezece ani a unui vecin abia decedat. Anii trec, iar Ganka se transforma intr-o adolescenta ispititoare, aruncandu-i Sofiei priviri de pisica sireata, sfidatoare si capricioasa, devenind amanta sotului ei, adica a tatalui vitreg. Zamiatin ignora detaliile psihologice referitoare la constrangeri sau abuzuri, dandu-ti de inteles, inca de la primele pagini, ca ai in fata un personaj feminin cu manifestari erotice asumate, constient de influenta ravasitoare asupra celor din jur. Totusi, Ganka este o prezenta stearsa in comparatie cu Sofia, care alege o rezolvare cutremuratoare a situatiei umilitoare ce-a obligat-o sa indure indiscretia unui sot care abia asteapta sa plece de langa ea pentru a se strecura pe ascuns (asa crede el) in asternuturile Gankai, ce rade zeflemitor cand ochii ei intalnesc privirea sovaitoare a Sofiei.
Triunghiul amoros construit de Zamiatin te tine captiv, angrenandu-te intr-o lectura parcursa pe nerasuflate, care te uimeste, dar te si revolta. Nimeni nu se cearta, sotia nu tipa la amanta, nu o paruieste si nu ii da sotului un ultimatum, aruncandu-i hainele de la balcon. Gelozia, frustrarile, tachinarile mute, privirile provocatoare si amaraciunea unei neputinte inabusite nasc scenele unei drame subtile, resimtinte doar in emotiile si gandurile Sofiei, care se umfla precum niste puhoaie amenintatoare, ce isi fac de cap pe intuneric. Dar inainte de marea tragedie, la randul ei tinuta sub tacere multa vreme, apar privirile ce provoaca niste reactii fierbinti, specifice unei furii tinute in frau, in lumea interioara, asemenea unei lave clocotitoare, furisarile in toiul noptii ale barbatului dominat de instinct si jocul in care fiinta slaba, intruchipata de orfana Ganka, devine adevaratul dominator in duelul tacut dintre amanta si consoarta din ce in ce mai sleita de puteri, dar care si-a pastrat o zvacnire vitala intretinuta de ura ce-o va lua prin surprindere pana si pe ea. Toate aceste afecte si reactii nu se incheaga in trairi profunde, nu sunt analizate prin introspectii elaborate, ci exprimate prin taceri dureroase, ce seamana cu scenele de interior dintr-un film rusesc, in care doar coloana sonora cu note cutremuratoare anunta deznodamantul nefast prevestit de anumite detalii abia sesizate in rostogolirea evenimentelor.
Urmarile reflectate la nivelul constiintei vor transforma remuscarile intr-un delir febril, ce amintesc de peregrinarile dezolante ce urmeaza dupa crima protagonistului din Crima si pedeapsa, doar ca Zamiatin prefera sa reteze orice manifestare comportamentala a personajelor sale pentru a pastra dramele zavorate in lumea interioara, unde se zbat in viziuni socante si ametitoare. Inabusite in interior, durerea si remuscarile nu pot atrage izbavirea sufleteasca prin aparitia unui salvator care sa le ofere un sens cu mesaj umanist, cum se intampla in cartea lui Dostoievski.
Autor: | Evgheni Zamiatin | An aparitie: | 2006 |
Titlu: | Navala apelor | Pret: | 8 lei |
Nr. pagini: | 78 | Editura: | Humanitas |
Subiecte: _Autor: Evgheni Zamiatin, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas | Nici un comentariu »