« Dragostea in spaniola | Pagina principala | Ioana Duda – Instinct »

Bogdan Munteanu – Ai uitat sa razi
Articol postat de Adriana Gionea
Pentru a iesi din repetitivitatea cotidiana sau din scenele previzibile ale unor interactiuni umane reduse la banalitati sufocante nu-ti trebuie decat o rupere de ritm, prin interventia unui detaliu ce lasa finalul unei situatii obisnuite in suspensie. Este o reteta bine gestionata de Bogdan Munteanu. In cele saptesprezece proze scurte ale volumului Ai uitat sa razi ai parte de toate feliile de viata ale unei Romanii asa cum o stii zi de zi. Dar sunt vazute dintr-o perspectiva insolita ce iti aminteste de finalurile neasteptate, unele stupefiante, ale unor scurtmetraje regizate de experimentalistii noului val, care jongleaza cu fragmentele unei realitati cenusii, dilatand anumite gesturi si detalii banale, si nu se lasa pana cand nu-i dau branci realismului pentru a-l scoate din decor printr-o abordare tragicomica, nu intotdeauna compasiva, dar cathartica pentru spectator.
Cate posibilitati sunt intr-un decor urban tern sau intr-un peisaj rural ce seamana din ce in ce mai mult cu o mahala? Depinde cat de multe vrei sa vezi in familiarul ce poate ascunde niste amanunte surprinzatoare, legende fara perdea si povesti de periferie sau niste reactii deloc obisnuite, dar care trec adesea neobservate. Bogdan Munteanu le-a vazut si le-a cizelat fara a le distruge autenticitatea abraziva sau detaliile ce se prefac a se indrepta spre fetidul periferiei. Rezultatul? O colectie de povestiri efervescente, pe care le citesti pe nerasuflate deoarece regasesti familiarul afectiv al unor scene din copilarie sau din adolescenta, din relatiile esuate si din momentele in care descopereai ca planurile si aspiratiile erau date peste cap de realitate. Un familiar care duce spre acel neprevazut aflat atat de aproape, incat nimic nu pare fortat in aceste proze, care se succed natural precum scenele unui film in care decorul minimalist si cadrele lungi redau autenticitatea cotidiana.
Ritmul in care parcurgi aceasta carte si reactiile tale depind foarte mult de modul in care te indentifici (sau nu) cu personajele. Povestirile ti se vor parea niste derulari, niste reproduceri ale unor evenimente din trecut, unele semnificative, altele reduse la simple scene ce s-au voalat in timp. Te vei implica emotional in dramele personajelor daca ai crescut ascultand impreuna cu pustii de la bloc istorisirile unui batran mai slobod la gura, mare fante in tinerete, dar ajuns un om fara capatai in ochii vecinilor, pe care ii agaseaza cerandu-le un foc sau putina bere. Daca in satul copilariei auzeai mituri deocheate prelinse in afara carciumii pana ajungeau pe ulite, odata cu aburii etilici. Daca era cat pe ce sa ti-o iei de la fratele mai mare al tipei alaturi de care incercai primele experiente sexuale sau daca era sa fii prins cu mata-n sac de partenera oficiala dupa o aventura cu noua colega, petrecuta chiar in apartamentul devenit cuibul relatiei stabile. Sunt acele episoade in care umorul, tragedia, candoarea si violenta se intalnesc frapant sau, dimpotriva, sunt deghizate intr-un firesc acceptat doar de cei ce le-au trait si le-au depasit contradictiile.
Povestirile lui Bogdan Munteanu sunt o retrospectiva a ipostazelor masculine surprinse la varste diferite, incat ai impresia ca ar vrea sa-i dea o replica neaosa acelui Hemingway care a scris Men Without Women, dar avand ceva mai multe prezente femine care vin sa perturbe solidaritatea barbateasca, surprinsa intre machism si teribilism adolescentin, intre carciuma si teritoriul din fata blocului, intre cafenea si camera de camin. Strabatute de tensiuni si de temeri masculine intoarse pe toate partile, aceste proze comprima in cateva pagini toate acele drame si provocari aparute in cronologia unei existente. Gasesti imagini ale bravarii teribiliste, ale primelor hartuiri din perioada pubertatii si ale apetitului pentru istorii vulgare postite odata cu primele tigari (Feri baci, Loredan si Loredana), ale modelelor primitive considerate manifestari virile autentice (O zi cu tata, Marisca), ale tradarii in care este implicata si femeia celui mai bun prieten (Paltonul), dezamagirile si plictisul in relatia de cuplu (Big time, Dolce far niente, Ai uitat sa razi), conflictul intre generatii si mentalitati (Anuntul), alienarea (Petru) sau neputinta de la apusul vietii asa cum o percepe un batran furios de altadata (Scari).
Ai uitat sa razi iti cere de fapt un zambet in coltul gurii ca semn de stabilire a unei relatii empatice dintre tine, cititorul, si personaje. Este un zambet perceput mai degraba ca un semnal ce arata ca ai luat in seama acea intorsatura de situatie care face suportabil amarul unor situatii ce nu mai pot fi indreptate. Fara aceste intorsaturi ce amintesc de supapa oferita de un comic amar, situatiile de viata din aceste povestiri ar fi luat calea unui roman apasator despre copilaria fara perspectiva si modele corecte, despre victimele umilintelor juvenile, despre capcanele unei stabilitati conjugale inautentice, despre visurile ratate. Ai spune ca ai mai degraba imaginile unui orizont aplatizat, intins peste lumea unor candidati la depresie, dar stilul autorului impiedica instalarea apatiei si le confera neputintei de a face schimbari si resemnarii timpurii o pojghita de umor sub care se ascunde nevoia de afectiune, de umanitatea gasita in celalalt, atata vreme cat este luat ca atare.
Puteti comanda online cartea Ai uitat sa razi de pe site-ul Editurii Nemira.
Autor: | Bogdan Munteanu | An aparitie: | 2016 |
Titlu: | Ai uitat sa razi | Pret: | 13. 70 lei |
Nr. pagini: | 144 | Editura: | Nemira |
Subiecte: _Autor: Bogdan Munteanu, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Nemira | Nici un comentariu »