![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Marin Preda – Delirul | Pagina principala | Jeff Grubb – Cruciada lui Liberty »
Mihail Drumes – Invitatie la vals (Concurs)
Articol postat de Alex Sima
Autor: Mihail Drumes;
Titlu: Invitatie la vals;
Anul aparitiei: 2006;
Autor recenzie: Alexandra Olteanu;
* Recenzie castigatoare a unei etape a concursului Biblioteca Pentru Toti;
Sunt carti pe care le iubesti dupa 3 capitole… si carti pe care le iubesti dupa prima fraza. V-ati dat seama, bineinteles, ca aceasta carte face parte din cea de-a doua categorie. Nu va cer sa ma credeti pe cuvant, ci doar sa cititi inceputul romanului: “Totul s-a sfarsit: nu-mi ramane decat sa ma sinucid”. Invitatie la vals nu e o carte legata de curentul Emo si n-are nicio legatura cu taietorii de vene. E un roman simplu despre iubire caruia i se potriveste perfect zicala: “Esentele tari se tin in sticlute mici”.
Dupa cele 240 de pagini (urmate de aproximativ 240 de servetele) poti fi sigur ca ai descoperit definitia celui mai de neinteles sentiment – dragostea (“Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera”). Cartea cuprinde povestea timida, tumultoasa, intensa, pasionala, creatoare de dependenta a doi studenti: Tudor si Mihaela – sau daca preferati numele de scena: Dor si Aimee. Actiunea, in jurul careia graviteaza protagonistii, are la baza un adevar dureros de “adevarat”: “E parca un facut sa ne dam seama de valoarea unei fiinte sau lucru decat dupa ce-l pierdem”. Pornind de la acesta, romanul surprinde prin senzualitate, prin imprevizibilitate, prin sensibilitate.
Desi la prima vedere pare o poveste siropoasa, finalul creioneaza intreaga drama traita de cei doi indragostiti (“Am credinta ferma ca viata mea a inceput cu Mihaela si se va incheia odata cu ea. Oricum a fost prea frumos ca se sfarseasca altfel. Adio!”). Acest sfarsit realizat cu o inegalabila arta reuseste sa rostogoleasca cel putin o lacrima din ochiul oricarei “inimi de gheata” si sa ocupe un sertar din sufletul oricarui cititor.
Atat firul epic dar mai ales personajele contribuie la intiparirea acestui roman in mintea dependentilor de “senzatii tari romanesti”. Personajul feminin este de-a dreptul fantastic si aici nu ma refer la coincidenta zilelor noastre de nastere (14 iunie), ci la evolutia trairilor sale interioare: de la timiditate copilareasca pana la paroxism. Dovada a complexitatii sufletului sau este scrisoarea de ramas-bun (“… Inca o data ramai cu bine, Dor!… Te sarut aievea, cum te sarutam odinioara de zeci de ori, incat imi spuneai coplesit: Nebuno, lasa-ma, ma inabusi.-si eu tot mai mult voiam sa te inabus. De ce nu te-am omorat atunci? De ce n-am murit impreuna?”). Nici Tudor Petrican, personajul masculin al romanului nu se lasa mai prejos in a atrage prin sarmul, prin talentul lui de cuceritor si in special prin romantismul molipsitor. Sufletul lui este supus unor “operatii estetice” – ajungand de la un atotcunoscator in domeniul dragostei, la un rob al acesteia.
Cel mai frumos amalgam de replici cu un impact asemanator celui mai mare hazard natural de pe glob il voi trascrie in urmatoarele randuri:
― Cat e ceasul?
― Noua si un sfert…
― O! de ce m-ai lasat sa dorm atata?…
― Nu-i inimic, pentru tine mai rasare inca o data soarele.
― Crezi ca merita?
― Da, pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta.
Si daca nu am reusit sa va conving sa va hraniti cu iubirea celor doi, va spun un secret: romanul este un intreg izvor de citate – despre viata,despre moarte, despre emotii, despre fericire, despre oameni, despre NOI. Pe parcursul operei, veti avea impresia ca cititi un jurnal scris cu meticulozitate si sinceritate, al carui scop este de a va face complici la intreaga poveste nebuna de dragoste a lui Tudor si a Mihaelei.
Sunt autori al caror stil te atrage dupa 3 carti… si autori pe care ii adori dupa prima fraza din primul roman. Mihail Drumes este eroul adolescentei mele, reusind sa-mi deschida poarta unui nou orizont – al unei lumi de vis proiectata pe meleagurle realitatii.
Indiferent daca esti in gimnaziu – incercand sa faci fata stresului tezelor unice, la liceu – luptandu-te cu greu sa rezisti programului supraincarcat ce cuprinde shopping, clubbing, la facultate – trecand printr-un indelungat proces de maturizare, sau la serviciu – muncind opt ore pe zi pentru a-ti intretine familia, accepta invitatia la la iubire, la fiorul primului sarut, la prima criza de gelozie. Accepta cartea lui Drumes – Invitatie la vals, o carte care cu siguranta “iti va intra in sange”.
Mihail Drumes - Invitatie la vals (Concurs),
Subiecte: _Autor: Mihail Drumes, Editura: Art | 7 Comentarii »
05, 06, 2009 la 6:50 pm
Multumesc 🙂 si imi cer oficial scuze ca tot intarzii cu recenziile alea.. .:(
12, 06, 2009 la 1:58 am
Felicitari pentru comentariul exceptional al acestei carti. Ar putea servi drept prefata la o noua editie.
15, 11, 2009 la 8:13 pm
Este de-a dreptul fascinant acest roman. Ar merita sa se faca un fim dupa acest roman. Asa cum spunea Mihaela in scrisoare de despartire “iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti mai mult”
28, 01, 2010 la 12:25 pm
cartea este absolut superba…am plans foarte mult cand am citit scrisoarea mihaelei…ultima…si mia ramas in minte modul in care sa semnat: “Mihaela Petrican, Aimee a ta”…foarte frumoasa poveste…dar extrem de trista…
14, 02, 2010 la 1:30 pm
“vreau sa-ti intru in sange” …
22, 04, 2010 la 6:05 pm
sincer am terminat cartea acum 2 zile..povestea mea de dragoste cu iubitul meu este foarte asemanatoare cu cea lui Tudor cu Mihaela,numai ca noi n’am ajuns la moarte(si sper sa nu ajungem).ma regasesc foarte mult in personajul Mihaelei si prietenul meu la fel..eu chiar pot spune ca “i’am intrat in sange iubitului meu”.
vreau sa mai citesc carti asemanatoare,spuneti’mi ce sa ma citesc.pup
02, 08, 2011 la 11:13 pm
Panza de paianjen- Cella Serghi; Fiul risipitor -Radu Tudoran;Necunoscuta de la Wildfell Hall – Anne Bronte