Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

Catia Maxim – Ingerii din Moscopole

Articol postat de

Autor: Catia Maxim
Titlu: Ingerii din Moscopole
Autor recenzie: George Motroc

Macar de 1 Martie, ar trebui sa citim, recitim si sa avem in centrul atentiei  proza feminina romaneasca; dintre marile Doamne ale literaturii romane contemporane am ales-o astazi pe scriitoarea Catia Maxim, poate si pentru faptul ca ar merita mai mult atentie din partea publicului, dar  si a criticilor…

Catia Maxim face parte din acea categorie rara a scriitorilor care reusesc sa te surprinda de fiecare data… Ea te incanta si, in acelasi timp, te pune pe ganduri, aproape  in egala masura… Am spus te incanta pentru ca acesta a fost sentimentul dominant in timpul lecturii de fiecare data cand am citit o carte semnata Catia Maxim; pot spune ca le-am citit aproape pe toate, chiar daca in ordinea inversa a aparitiei lor, deoarece eu am intrat in… clubul Catia Maxim de numai o jumatate de an: ,,Intre timpuri”(2010), ,,Ghici pe cine iubesc eu?”(2009) si ,,Clipe salvate”(2008).

Am spus ca exista si un sentiment secund de indoiala, chiar de melancolie, deoarece, de fiecare data cand am terminat de citit o carte scrisa de Catia Maxim, am avut impresia ca aceasta a fost cea mai buna, pe de-o parte, dar si ca, drept consecinta, scriitoarea nu va mai putea realiza o alta prin care sa se autodepaseasca…

Totusi, paradoxal, Catia Maxim a reusit de fiecare data sa se reinventeze si sa surprinda, oferind o alta carte interesanta… S-ar mai putea spune ca, tematic, si in creatia Catiei Maxim exista acest drum invers pe care l-am experimentat eu, ca orice cititor, in sensul că actiunea din primele doua carti se desfasoara in contemporaneitate, iar ,,Intre timpuri” face intoarcea de la contemporaneitate la perioada interbelica, atunci cand actiunea incepe, prin venirea la Bucuresti a unui tanar sarac si naiv…

,,Ingerii din Moscopole” inseamna intoarcea intr-un trecut, dar si intr-un spatiu mult mai indepartat, cu o dubla sursa de inspiratie: livresca- doua carti scrise despre destinul acestei asezari romanesti de departe numita Moscopole, dar si materialele primite de la urmasa a unui locuitor al acestei localitati, precum si o vizita facuta de scriitoare, in vara anului 2010, la fata locului. Romanul este format din aproximativ 160 de pagini, are sase capitole, in final ,,Note”, dar si o postfata intitulata ,,Cateva vorbe” in care scriitoarea explica si cum a inceput scrierea cartii:

,,S-a scris mult despre orasul Moscopole, denumit Atlantida romanilor, tinut spulberat in maimulte randuri, de flacari si gloante, desi cel mai cumplit atac pare sa fi fost in august 1788, moment dramatic asupra caruia am poposit si eu. Nu am avut intentia sa realizez o incursiune in trecut sau sa proiectez retrospectiv evenimente, ci doar m-am straduit sa redau o atmosfera balcanica de  secol XVII-XVIII, pentru care a fost nevoie sa parcurg lucrari semnate de reputati oameni de cultura romani si armani.”

Titlul este si el unul simbolic, ingerii chiar exista in roman, sunt doi tineri indragostiti care prin dragostea lor inving moartea, chiar daca, din cauza unor evenimente istorice tragice, ei nu se vor mai putea casatori si nici forma un cuplu decat  in ultimele clipe ale vietii lor si ale orasului Moscopole; nu-i mai putin adevarat ca Moscopole  a fost o localitate care a existat cu adevarat, a fost chiar un centru al aromanilor si al romanismului din Balcani, un centru al comertului distrus de turci si recladit de cateva ori, undeva in actuala Albanie.

Actiunea incepe in toamna anului 1788 si surprinde, inca din primele pagini, imaginea unui oras infloritor, o oaza de bogatie materiala si spirituala romaneasca invidiata atunci de popoarele din jur si (aproape) uitata astazi de noi:

,,Tinutul a tot crescut si s-a dezvoltat. Daca cineva l-ar pune sa aleaga intre Constantinopol si Moscopole, l-ar alege fara sovaire pe cel din urma. Douasprezece cartiere, botezate cu nume de biserici, harazite lor, au case frumos aliniate, cu veranda, acoperis de tigla, apa si canalizare. Drumuri bine rostuite, biserici impodobite de mesteri zugravi cu picturi si icoane cu sfintii cei dragi, catapetesme poleite cu aur, tipografie, biblioteci, Universitate si Academie reprezinta o parte dintre bijuteriile ce stralucesc in Moscopole.(…) Tare mandri mai sunt moscopolenii de tinutul lor! Ce folos totusi daca invidia austriecilor, a prinitilor venetieni, a vecinilor albanezi arata cealalta fata a monedei?”

Aceasta asezare sta mereu sub semnul primejdiei si provizoratului, ea poate sa cada oricand prada lacomiei turcilor; toti, indiferent de varsta sau statut social, au acest presentiment al fatalitatii tragice, lucrurile se spun pe soptite, singura persoana care are curajul sa spuna intrebarea este o tanara frumoasa, Domnica: ,,Nu pierim, nu?”

,,Ingerii din Moscopole” nu sunt doar un admirabil roman istoric, dar si o emotionanta poveste de dragoste, una tragica intre cei doi tineri, Alecu si Domnica, nemaiavand timp sa-si traiasca povestea de dragoste, aleg sa moara impreuna intr-un apus de zi care nu este doar al lor, ci si al orasului:

,,Rapusi de gloante, Alecu si Domnica se prabusesc aproape in acelasi timp. Langa ei, moartea arsa de lumina apusului nu se satura sa-i priveasca pe cei doi ingeri, in timp ce soarele isi imprastie petele de culoare, iar adierile dinspre munte duc fumul departe si curata, anevoie, aerul otravit. Purtati pe brate, Alecu si Domnica sunt dusi, acasa…”

Intr-un secol p(r)ostmodern in care scriitori fac orice pentru a soca si a atrage atentia, Catia Maxim are curajul de a ramane ea insasi, de a scrie asa cum doreste, folosind un stil specific unei poete in proza care incanta prin fiecare pagina…

Mai e ceva esential, de retinut dupa ce am citit aceasta carte: In final, indiferent daca v-am convins (sau nu) sa cititi Ingerii din Moscopole, exista un lucru mult mai important pe care sper ca il veti face toti si care, in definitiv, cred ca, paradoxal, ar bucura-o pe autoare (aproape) la fel de mult ca si cum i-ati fi citit cartea… Sa nu uitati ca, dupa ce ati terminat de citit aceste randuri, sa deschideti Wikipedia si sa cititi macar  acolo despre drama altor romani, aromanii din Moscopole

P.S. Cartea poate fi comandata online de pe site-ul Editurii Tracus Arte.

Autor: Catia Maxim An aparitie: 2011
Titlu: Ingerii din Moscopole Pret: 20 lei
Nr. pagini: 173 Editura: Tracus Arte
VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 10.0/10 (9 votes cast)
Catia Maxim - Ingerii din Moscopole, 10.0 out of 10 based on 9 ratings
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: Catia Maxim, _Comentator: George Motroc, Editura: Tracus Arte | 1 Comentariu »

Un raspuns la “Catia Maxim – Ingerii din Moscopole”

  1. Cel mai frumos mărţişor | Pe canapeaua Catiei Says:
    01, 03, 2012 la 7:25 pm

    […] George  Motroc pentru frumoasa cronică la romanul Îngerii din Moscopole Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted in Carte. Bookmark the […]

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.