![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Viorel Zaicu – INTOARCEREA | Pagina principala | Tomas Eloy Martinez – Zborul reginei »
Eugenia Taralunga – biu (poeme si texte-bloc)
Articol postat de George Motroc
Autor: Eugenia Taralunga
Titlu: biu (poeme si texte-bloc)
Comentator: George Motroc
Chiar si in acest deloc splendid secol p(r)ostmodern in care nenorocul te asteapta aproape la fiecare colt de strada, se poate spune ca exista si coincidente fericite… Spre exemplu, intr-o zi de marti, probabil ca nu si 13, trebuia sa joc rolul lui Hermes si sa duc o carte cu dedicatie cuiva, dar, dupa ce am ajuns, doamna m-a rugat sa astept puţin… Spre surprinderea mea, la plecare, mi-a dat o alta carte cu dedicatie pentru ,,expeditor”, dar eu, pe drum, asemenea cetateanului turmentat (chiar daca nu eram deloc asa!), am indraznit sa arunc un ochi in interiorul ei si apoi, dupa primele poezii, am citit mai multe in acea seara si apoi cateva zile la rand m-am tot delectat cu poeziile sale, uitand total de ,,destinatarul” cartii…
Marturisesc faptul ca am fost uimit sa descoper o tulburatoare, atipica autoare de poezie si poate ca nu as fi avut aceasta ocazie daca nu ar fi existat acel prim imblold, acel prim lucru care mi-a starnit curiozitatea- privirea ei, felul ei de a zambi, deschis, prietenos, pur, dar si solemn, aparent prevenitor- ea vede dincolo de aparente, asa ca putem renunta la inutilele si politicoasele pretiozitati… Toate acestea le-am regasit si in poezia acestei poete, pana atunci necunoscuta mie, dar, tare ma tem ca si multor altora; ca sa va conving ca lucrurile stau chiar asa si nu e doar o gaselnita pentru a va atrage atentia asupra unei importante, dar totusi aproape necunoscute autoare de poezie, il voi cita pe criticul Alex. Stefanescu care a trait, iata, o senzatie asemanatoare:
,,Este o placere sa vorbesc despre poezia scrisa de Eugenia Taralunga, pentru ca este o poezie care nu seamana cu nimic din ce se scrie in momentul de fata, la noi. Am explicat odata ca avem nu zeci, ci sute de poeti buni care seamana intre ei. Si daca ai lua un poem dintr-o carte si l-ai include in alta carte, nimeni n-ar observa aceasta schimbare. Ai putea sa amesteci cartile tinerilor poeti ca pe cartile de joc si ti-ar fi greu sa identifici autorii.
Despre Eugenia Taralunga nu se poate spune acest lucru; chiar o bucata de foaie dintr-o carte de-a ei daca as gasi-o pe jos, as spune imediat: asta e Eugenia Taralunga! Prin ce se remarca? Se remarca in primul rand printr-un fel de cruzime. Eu aveam o imagine a feminitatii probabil transferata din poezia lui Eminescu, imi imaginam femeia ca pe o Veronica Micle sau ca pe femeia generica din poezia lui Eminescu, asa, mladioasa, sfioasa, tacuta.
Eugenia Taralunga aduce in poezie o altfel de feminitate, o feminitate inflexibila, ironica, intransigenta, care are si o anumita cruzime in observarea lumii. Nu infrumuseteaza nimic, dar face totul interesant. Deci nu se afiliaza directiei mizerabiliste din poezia de astazi, nu coboara, nu injoseste ceea ce vede in jur, ci dezvaluie, are ceva necrutator. Ti se face si frica. Parca face autopsia lumii. Mie mi-e si teama, cand se uita prea patrunzator la mine, ca vede ce e in interiorul meu. Sau poate vede ce visuri secrete am. Sau poate vede ce fapte inavuabile am savarsit in ultima vreme. Are o privire patrunzatoare. Periculos de patrunzatoare.”
Biu (poeme si texte-bloc) a aparut la Editura Limes din Cluj, in anul 2010 si urmeaza dupa o carte de debut- Mici unitati de perceptie considerata de omul care aduce cartea la Protv, Dan C. Mihailescu, drept ,,o poezie interesanta, o poezie foarte cuminte intr-o epoca de exasperare si de exhibare a senzualitatii”; ,,o frazare fara stridente, neostentativ subtila, marturiseste faptul ca poeta stie perfect lectia poeziei si o practica in majoritatea cazurilor cu o eleganta naturala de invidiat”, remarca Ioan Es. Pop.
Biu este format din mai mult de o suta de poeme si ,,texte-bloc” cum le spune autoarea, la sfarsit fiind si un articol aparut in ,,Romania literara”, dar si referinte critice; un amanunt deloc lipsit de importanta este ca acest volum nu este unul oarecare, ci acela care a castigat premiul al II-lea in cadrul concursului Cartea de poezie a anului 2010, organizat de Asociatia Scriitorilor Bucuresti si Agentia de Carte.
Intr-o lume care lupta mai mult pentru (supra)vietuire si se hraneste din obsesia pentru bani, politica sau mancare, exista si cazuri fericite, precum al poetei care a descoperit ceva mult mai important- cubul magic al ,, cuvintelor potrivite”, o arta din ce in ce mai rara in zilele noastre si care isi permite luxul de a ramane un om liber care gandeste, scrie ceea ce vrea si cum vrea, dar, nu-i mai putin adevarat ca a platit si pretul:
,,altii ma ciufulesc, altii ma poticnesc, ma inge-
nuncheaza, ma vantura, ma transeaza, ma fulgera,
ma centrifugheaza pana la decantare”
Atacata de vulgaritatea si superficialitatea ,,ex-omului” din cotidian, poeta Eugenia Taralunga se apara asa cum poate si, mai ales, asa cum stie mai bine, prin poezie, prin versurile sale si ne avertizeaza ca:
,,au inceput luptele
iar noi trebuie sa fim intelepti ca serpii
si nevinovati ca porumbeii.”
Citind si (aparentele) bucati de proza am observat ca si atunci limbajul sau ramane unul ,,imbibat” de poezie, am inteles mai bine ce a vrut sa spuna prin acea sintagma personala ,,texte-bloc”, pusa ca subtitlu al cartii sale; pentru spatiu, o sa citez doar cateva randuri:
,,si eu am trait oprita, suspendata, imaginandu-mi ca si asta e un soi de viata, chit ca abia ma taram, cu trena de gafe incalcindu-se, poticnindu-se de cei din jur. pana cand nimeni nu a mai ramas in jurul meu. gasisem calea de a rasturna binele in rau si invers, nu instantaneu, si de oriincotro binele era flancat de rau eu incercam sa-l extrag, acest bine sa-l scot la lumina, sa-l aduc la viata si sa ii dau putere…”
Desigur, sa nu ne facem iluzii, doar Poezia (Eugeniei Taralunga), chiar daca este o ,,cale” de ,,a aduce la lumina” binele” si ,,un scris curgand ca o muzica”, nu poate salva lumea de Raul care ne inconjoara la tot pasul, dar acest ,,spatiu precar si vulnerabil” poate oferi un respiro intr-o lume care ,,ne usuca lacrimile” si merge din ce in ce mai mult spre crepuscul, probabil aceasta si din cauza unei autentice lipse de comunicare, a televizorului care ne transforma in niste eterni singuratici:
,,acum sunt sali de teatru mici
si sali de cinema goale
acum amfiteatrele antice nu s-ar mai umple in veci
si secole daca ar trece
amfiteatrele ar fi pustii
chiar daca s-ar aduna la sfat toti exilatii
nu ar avea cine sa ii vada
noi ne exilam in fata televizorului
si ne inchipuim ca granita este de netrecut”
Intr-o lume care a devenit ,,un sac fara sipet” preocupata fiind mai mult de supravietuire prin glorie efemera sau cum spunea un anonim- prin aparitia ,,pe” televiziuni, scriitoarea Eugenia Taralunga si-a gasit menirea- Poezia si locul ei- unul dintre primele randuri ale lirici romanesti contemporane.
| Autor: | Eugenia Taralunga | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | biu (poeme si texte-bloc) | Pret: | 19 lei |
| Nr. pagini: | 171 | Editura: | Limes |
Subiecte: _Comentator: George Motroc, Editura: Limes | Nici un comentariu »
