![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Herve Bazin – Vipera sugrumata | Pagina principala | Eugenia Taralunga – biu (poeme si texte-bloc) »
Viorel Zaicu – INTOARCEREA
Articol postat de George Motroc
Autor:Viorel Zaicu
Titlu: INTOARCEREA
Autor recenzie: George Motroc
Pe Strada Fictiunii, de la Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL, si-a facut aparitia, in toamna anului 2011, inca un scriitor roman- Viorel Zaicu, in colectia Contemporan, aceea care, asa cum spune editorul, va prezenta ,,autori care nu scriu neaparat pentru premii si vei descoperi debutanti chiar de la debut”. Un astfel de exemplu este Viorel Zaicu, citez de pe o alta coperta interioara: ,,Viorel Zaicu (n. 1968) a facut studii de filosofie la Universitatea din Bucuresti si a ingrijit cateva sute de carti de specialitate si romane ale unor autori romani si straini. Are in spate mici si diverse experiente mai mult sau mai putin jurnalistice si a publicat ( de cele mai multe ori sub pseudonim) articole in reviste de filosofie si cultura din tara si din strainatate. In mediul virtual intretine un blog care aduna pasaje filosofice si literare memorabile, lectii de filosofie si logica, anecdote vesnic verzi si o colectie de lucrari de arta.”
Atunci cand te afli in fata unui debut exista o aproape inevitabila strangere de inima, o dubla retinere, atat in sens pozitiv, cat si unul negativ: pe de-o parte se evita excesul critic, dar, pe de alta parte, se reprima si excesul de entuziasm, ramane ca timpul sa decida, la fel ca si cartile viitoare… Paradoxal, lucrurile nu stau asa si in ceea ce il priveste pe Viorel Zaicu, un caz aparte, deoarece acesta scrie cu o dezinvoltura tipica pentru un scriitor consacrat, fara stangacii lingvistice sau naivitati specifice unei ,,adolescente” de scriitor; probabil ca l-a ajutat, in acest sens, munca de redactor de carte de care se amintea in biografia citata mai sus, probabil ca l-au ajutat si studiile universitare filosofice, dar, fara indoiala, pe primul plan, ramane talentul…
Inainte de a citi cartea, am crezut ca INTOARCEЯEA este un mic roman de vreo 200 de pagini, dar, dupa o prima rasfoire, am descoperit cu uimire ca nu sunt de fapt 15 capitole, ci 15 povestiri; m-a surprins si solutia grafica a titlului,cu un R intors simbolic, parca spre trecut, spre o lume pe cale de disparitie- lumea satului roamnesc.
Povestirile formeaza, asa cum scrie Bujor Nedelcovici pe ultima coperta, ,,un univers bantuit de taine, cu oameni bizari si hatri, vii si pitoresti, aducand la lumina o altfel de lume morometiana.” Nu-i mai putin adevarat ca aceasta ultima sintagma este una onoranta pentru tanarul scriitor, dar si una care-l obliga, deoarece induce un standard ridicat si niste asteptari pe masura, din moment ce este adus in discutie unul dintre, daca nu cumva cel mai important prozator al perioadei postbelice romanesti… Desigur, acum, dupa lectura volumul, pot spune ca nu-mi mai pare o simpla politete si ca se poate sustine aceasta comparatie, raportata la volumul de debut- ,,Intalnirea din pamanturi”, prin tematica rurala comuna, dar, ramane de vazut daca aceste mici bijuterii lingvistice se vor ,,topi” intr-un roman si vom avea placerea viitoare de a citi si un altfel de ,,Morometii” sau un altfel de ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”…
Ceea ce il apropie de Marin Preda este viziunea asupra taranului, o figura complexa cu lumini si umbre, capabil si de acte rudimentare, dar si de contemplatie, in limitele mediului si ale autenticitatii, ale firescului; exista insa o deosebire esentiala in ceea ce priveste limbajul- o fraza slefuita in care se imbina in doze potrivite melancolie discreta, ceva ironie, altfel spus o rafinata fraza postmoderna rar intalnita in literatura noasrta contemporana…
Prima impresie, confirmata apoi de-a lungul textelor, dar si dupa relectura, a fost ca Viorel Zaicu are un stil surprinzator, o maturitate uluitoare, remarcabila a mijloacelor artistice si care stie sa nu cada nici in naivitatea debutantului, nici in livresc; altfel spus taranii sai nu ,,vorbesc” precum parintele lor literar, ca niste studenti la filosofie, fiecare vorbeste, cum se spunea odata, ca un adevarat fiu al satului, fapt pentru care acesti oameni de la tara se pastreaza prin limbaj in limitele autenticitatii, fara obscenitati gratuite sau la fel de gratuite si neverosimile discursuri filosofice a la Nietzsche…
INTOARCEЯEA este o suma de oglinzi fragmentate care formeaza impreuna o imagine a satului, in viziunea lui Viorel Zaicu, cu ,,actorii” si cu marile-micile lui evenimente: de la jocul cu moartea din care un simplu taran, Ciuli, poate iesi invingator, macar temporar, in prima sa povestire- Nuca; despre construirea unei porti ,,pentru trecut dincolo”, un subiect de amuzament pentru ceilalti stransi la fata locului, dar care pare as functioneze in final, in Nicaieri; despre un magar care ,,gasise calea spre legenda”, depasind statutul de simplu mijloc de transport si devenind un fel de oracol al satului, consultat ori de cate ori este nevoie sa se ia o decizie importanta si care , la final, ii ofera stapanului sau, mos Cius, o ultima bucurie- sa vada cum arata un rai, fie el si al magarilor, chiar daca textul se numeste Cimitirul magarilor; despre tanti Leanta care descopera intr-o dimineata, pe neasteptate ca este ,,sleita de spaima” din cauza unui junghi si unui Ghes spre dincolo etc.
Povestea care emotioneaza in cel mai inalt grad ramane este cea care da si numele volumului- INTOARCEЯEA, o intoarcere neasteptata a ,,Fiului risipitor”, acesta vine de la oras in miezul iernii, in casa de la tara, dupa ani multi, cand nimeni nu mai stia nimic de el, mananca, contempla casa taraneasca a copilariei sale, se uita prin casa si rememoreaza scene din copilarie,la final ia cu el o amintire simbolica- o icoana veche, plecand iar:
,,Deschise usa si iesi in prag. Viscolul se mai potolise. Un sir de urme proaspete de pasi se desira in zapada inspre poarta. Fulgii intarziati de viscol trudeau sa acopere urmele, impingandu-le departe de casa.”
Pentru frumusetea textului, as mai aminti si cita macar un fragment din Febra; cauze sau pacate nestiute ,,imbolnavesc pamantul si lumea” incat seceta prelungita distruge totul, alunga multi oameni dintr-un sat care pare sa intre in atemporalitate:
,,Era prima toamna in care serile nu se mai racoreau, nu mai avea ce sa se vestejeasca, iar mirosul de parg nu plutea nicaieri. Vara uscata si grea parea imposibil de urnit. Fara stele, fara vreun fir de aer clintit, fara sunete. Ramanea doar fierbinteala bolnavicioasa pe care pamantul o scotea zi si noapte, pripind tot. Ziua si noaptea se uneau fara noima, ragazul dintre ele nu mai incapea in minte. Somnul ramasese fara capete, iar vrerile zaceau toate topite intr-o asetptare cruda. Dar mai era o curiozitate, pe care cei ramasi n-o bagasera de seama. In tot anul nu murise nimeni, nu zacuse nimeni bolnav si nu se nascuse nimeni. In cimitir, singurul mormant proaspat rascolit, cu o cruce putezita, legata cu sarma, era al popii Rogoz. Infipt in el staeta un leant frant, iar intr-un colt doua oscioare mici, de un alb cenusiu, odihneau langa o bucata ed panza putreda. Venind tot la saptamana, cu butoiul umplut doar pe sfert, Ion Ciurel nu mai spunea nimic. Oprea in fata fiecarei case in care stia ca e om, fluiera scurt si-l astepta pe acela sa-si ia apa din spatele carutei. Daca nu aparea nimeni, trecea mai departe. Dar de venit – venea.”
In final, ramane speranta ca la fel ca si in cazul lui Liviu Rebreanu sau Marin Preda, aceste texte scurte, dintre care multe sunt adevarate mici capodopere vor fi niste excelente exercitii pregatitoare si care anunta trecerea lui Viorel Zaicu la un tip de opera de mai mari dimensiuni, complexitate, dar si de prestigiu- Romanul care sa il consacre drept un mare prozator al literaturii romane contemporane…
P.S. Volumul poate fi comandat direct de pe site-ul Grupului Editorial ALL
| Autor: | Viorel Zaicu | An aparitie: | 2011 |
| Titlu: | Intoarcerea | Pret: | 19.90 |
| Nr. pagini: | 193 | Editura: | ALLFA |
Subiecte: _Autor: Viorel Zaicu, _Comentator: George Motroc, Editura: Allfa | Nici un comentariu »
