![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray | Pagina principala | Mircea Eliade – Maitreyi (Concurs) »
China Mieville – Un Lun Dun
Articol postat de Alex Sima
Autor: China Mieville;
Titlu: Un Lun Dun;
Anul aparitiei: 2008;
De cand am citit peripetiile domnitei Alice, m-am tot intrebat cum ar fi aratat cartea daca eroul era un baietel si nu o fetita. Cand am intalnit si mai de curand lumea Corallinei, am avut acelasi sentiment. Iar acum, cand am terminat Un Lun Dun, nu pot sa nu revin cu aceeasi intrebare. Sunt micutele fetite mai potrivite rolurilor de eroine decat baieteii, pentru ca de la ele nu ne asteptam la “fapte curajoase”, sau e doar o chestie de gust scriitoricesc?
Am auzit numai pareri pozitive despre China Mieville, asa ca am asteptat cu nerabdare sa-mi intre pe maini o carte de-a sa. Un Lun Dun a fost prima si acum ca am terminat-o, pot sa spun ca nu va fi si ultima. In cazul de fata, trebuie sa admit ca subscriu parerilor respective.
Da, bineinteles ca nu este (cel putin pentru mine) cea mai buna carte de acest gen, si se inspira mai mult decat e cazul din reteta „trecutului printr-o usa intr-o alta lume”, dar chiar si asa, contine destule lucruri originale si interesante incat sa merite aprecierea cuvenita.
Lucrul care m-a dat pe spate si pe care mi-l doresc adoptat si in alte carti: ilustratiile din cuprinsul cartii, facute chiar de Mieville. Omul (trecut bine de 30 de ani) deseneaza cu oaresce talent chestii care seamana foarte mult (la nivel conceptual) cu mazgalelile pe care le faceam impreuna cu alti copii cand eram de-o schioapa. E perfect pentru o carte destinata in primul rand copiilor cu imaginatie, asa cum cred ca este aceasta.
Capitolul intai ne introduce caracterele principale: Deeba si Zanna. Ni le introduce invers de fapt, dar pe parcurs vom afla ca de fapt Deeba este cea care va cutreiera cu spor paginile volumului, si aflam asta inainte de mijlocul cartii, asa ca nu desconspir prea mult din actiune. Ce-i drept, Zanna nu mai apare apoi decat foarte putin, prin urmare o putem considera pe Deeba personajul principal al cartii.
Si domnisorica Deeba se inconjoara pe masura ce trece timpul cu tot mai multi prieteni bizari, mai ceva decat predecesoarea ei Dorothy, in vreme ce lumea inconjuratoare e mai nebuna si totusi mai ordonata decat Oz si Tara Minunilor la un loc. Un baiat semi-fantoma, un croitor cu haine din ziare si ace ca fire de par, trei cuvinte imaginare, un mercenar pasare, care controleaza un corp cu capul inlocuit de o colivie, si asa mai departe, ati prins ideea.
Ce mai incoace si-ncolo, cartea m-a prins si au fost mai multe aspecte care mi-au placut decat cele care nu mi-au placut. In ceea ce le priveste pe ultimele, ele sunt trei la numar, unul apartinand editurii si doua scriitorului.
Unu la mana, greselile cu care deja m-am obisnuit si pe care ma astept intr-un fel sa le intalnesc. Ele apar surprinzator dupa mai bine de 200 de pagini in care n-am gasit nimic eronat, dar parca se aduna toate intr-un singur fragment de carte. Incepem cu un “ne-am” in loc de “ne-au”, continuam cu doua pagini lipsa (de la 257 sarim direct la 260; 258 si 259 exista in volum, dar pe ele nu s-a tiparit nimic), inca doua pagini lipsa la 262 si 263, inca doua pagini lipsa la 266 si 267, niste cuvinte in care diacriticele nu au ce cauta, inca doua pagini lipsa la 270 si 271, un “desperate times” (banuiesc) tradus ca “vremuri desperate”, niste cuvinte care lipsesc din fraza, niste cuvinte in plus in fraza, si un “se merita” – expresie pentru care am o profunda neintelegere.
Doi la mana, acum din partea autorului, inspirarile de care am pomenit mai sus. Iar in al treilea rand, finalul. Pe care l-am ghicit cu zeci, daca nu sute de pagini inainte de a se termina cartea, datorita unei referiri, care probabil s-a dorit subtila, dar numai asa nu a fost. Si ma gandesc serios daca sa scriu despre asta aici sau nu. De fapt, cred ca mai bine va las pe voi ceilalti care ati citit Un Lun Dun (sau care o veti citi) sa lasati un comentariu si sa spuneti daca si voi ati avut aceeasi “revelatie” cand ati aflat ca nenea inamicul “se teme de arma si de nimic”.
In final, in ciuda acestor defecte, nu pot decat sa va recomand Un Lun Dun (si daca va intrebati de unde vine numele – Londra subterana), pentru ca daca punem in balanta si calitatile, vedem ca acestea sunt mai grele. Celor care au copii carora le face placere sa citeasca, in mod special le propun volumul de fata. Puteti comanda online Un Lun Dun de China Mieville de pe siteul editurii Tritonic.
China Mieville - Un Lun Dun,
Subiecte: _Autor: China Mieville, _Comentator: Alex Sima, Editura: Tritonic | 3 Comentarii »
05, 07, 2009 la 12:11 pm
nu am prea inteles de unde paginile lipsa, eu nu am intalnit asemenea.. aspect. legat de “desperate times” cred ca este in regula din moment ce “desperat” este folosit la cel mai figurativ mod posibil 🙂 si.. “asa se scrie” (nitel cam dubios, dar academia nu se dezminte).
11, 08, 2009 la 11:21 am
[…] Townportal de Alex […]
13, 08, 2009 la 12:36 pm
[…] Townportal de Alex […]