![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« China Mieville – Un Lun Dun | Pagina principala | Mihail Drumes – Elevul Dima dintr-a saptea »
Mircea Eliade – Maitreyi (Concurs)
Articol postat de Alex Sima
Autor: Mircea Eliade;
Titlu: Maitreyi;
Anul aparitiei: 1933;
Autor recenzie: Denisa Prundaru;
* Recenzie castigatoare a unei etape a concursului Biblioteca Pentru Toti;
Citita acum vreo 3 ani pe terasa unui hotel de munte si reluata acum, cu mult drag, Maitreyi e cartea care mi-a ramas in suflet si de care imi amintesc cu bucurie, desi nu e o poveste de dragoste cu un final fericit. Insa mi-am dat seama ca sfarsiturile sunt mult mai putin importante decat povestea in sine. Dupa ce citesti Maitreyi iti dai seama ca esti norocos ca ai posibilitatea sa te indragostesti si sa iubesti fara ca acest lucru sa iti fie ingradit de religie sau de mituri. Esti in acelasi timp invidios deoarece, in ciuda piedicilor, cei doi au riscat si si-au implinit pe cat posibil iubirea… esti invidios deoarece tu, care traiesti intr-o lume libera, in care totul este mult mai simplu, nu esti capabil sa iubesti la fel de intens.
Nu cred ca e usor sa scrii despre o asemenea experienta, si totusi se pare ca Mircea Eliade a gasit puterea necesara sa o faca… in unele pagini amintirile sunt vagi, insemnarile din jurnal prea putine, insa sunt si pagini in care amanuntele referitoare la Maitreyi sau la momentele pe care le petreceau impreuna sunt uimitoare. E imposibil sa nu treci prin zeci de stari, sa nu simti bucurie, teama, placere, tristete, e imposibil sa nu te trezesti macar cu o lacrima pe obraz.
Ma gandeam intr-o zi de ce la sfarsitul cartii nu sunt lasate cateva pagini albe pentru ca cititorul sa-si poata scrie propriul sfarsit, asa cum il vede el. Mi-ar fi placut ca Maitreyi sa nu se termine… as fi vrut sa citesc povestea si sa se intrerupa brusc. Oricum nu tanjesc neaparat dupa un final fericit in care cei doi raman impreuna pentru ca ar fi fost banal. Poate ca adevarata frumusete a cartii consta chiar in acest deznodamant.
Cred intr-adevar ca Maitreyi este romanul in care frumosul si tristetea se intalnesc undeva, reusind impreuna sa marcheze cititorul, asa cum marturiseste si Mihail Sebastian: “Daca ar ajuta la ceva, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista carte pe care am citit-o”.
Ma intreb uneori ce l-a determinat pe Mircea Eliade sa faca publica aceasta poveste… poate chiar speranta ca va ajunge la Maitreyi? Insa curiozitatea mea creste cand ma intreb ce a simtit Maitreyi cand a citit-o… si imi dau seama ca nu a fost chiar nesemnificat ceea ce a simtit, daca raspunsul a fost publicarea dupa 42 de ani a cartii “Dragostea nu moare”. Si totusi parca vine ca un raspuns firesc publicarea acestei carti, care nu poate fi decat o bucurie pentru cei care au citit Maitrey. Intotdeauna este bine sa auzi o poveste spusa si de celalalt.
Acestea fiind spuse, va recomand sa cititi Maitreyi pentru ca va va impresiona intr-un fel sau altul si cu siguranta va va invata cel putin un lucru de care va veti folosi la un moment dat in viata.
Mircea Eliade - Maitreyi (Concurs),
Subiecte: _Autor: Mircea Eliade | 1 Comentariu »
09, 07, 2009 la 1:08 am
[…] vine in completarea romanului lui Eliade, Dragostea nu moare nu reuseste nici el sa gaseasca vinovatul din toata povestea Mircea/Amrita. Sa […]