![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Editura Teora e putreda la fundatie | Pagina principala | Anna Politkovskaia – Rusia lui Putin »
Haruki Murakami – Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez
Articol postat de Alex Sima
Autor: Haruki Murakami
Titlu: Underground. The Tokyo Gas Attack and the Japanese Psyche (tradus in: Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez); Initial au fost 2 volume aparute separat (Underground si The Place that was Promised) ce au fost apoi unite in cel de fata.
A aparut in anul: 1997 la ei si in 2008, la noi.
***** Atacul cu gaz sarin in reteaua metrourilor din Tokio, in 1995, a socat la vremea respectiva. Acum, ca si alte atentate, a devenit o amintire vaga, indepartata, iar pentru unii poate nici atat.
***** Undergound a fost structurata interesant si mi-a adus aminte de doua filme ce trateaza subiecte asemanatoare: Babylon si Vantage Point. Ele se leaga intr-un fel de aceeasi conexiune dintre violenta si spiritualitate. Dar asemanarea cea mai mare vine din reteta folosita: Se iau cateva persoane, se prezinta povestea separata a acestora, iar in cele din urma ne dam seama de legatura invizibila care le-a unit tot timpul, in cazul de fata atentatul cu gaz sarin de la metrou. Un maestru jurnalist, Haruki Murakami face acest lucru intervievand victimele care au supravietuit atentatului si pe atacatori, membri ai sectei Aum, dar si familiile acestora si psihologii care ii trateaza.
***** Haruki Murakami ajunge in cele din urma la o concluzie cinica:
Sistemul societatii japoneze de gestiune a situatiilor de criza este gaunos si deficitar.
***** De asemenea, el analizeaza cauzele atentatului, mergand adanc in istoria tarii sale. Situatia lui Asahara Shoko si lupta lui cu sistemul a fost provocata de felul in care societatea si conducatorii sai i-au catalogat drept miscare antisociala pe cei care s-au adunat incercand sa isi traiasca viata dupa propriile valori. Iar ascunderea acestor elemente si a propriilor defecte duce la o musamalizare a istoriei, la o restrictionare a documentelor la care guvernul recurge pentru a trece mai repede de crize. Dar facand aceasta, societatea nu mai are cum sa invete din puterea exemplului. Nu are cum sa evite repetarea greselilor propriului trecut, pentru ca nu le cunoaste. Murakami face o paralela interesanta intre anii razboaielor mondiale si perioada de acum, insistand mai ales pe modul in care armata se comporta. In timp ce “soldatii obisnuiti” isi dau vietile, de multe ori din cauza greselilor comandantilor, cei din urma cauta metode de a fugi de responsabilitati. Se refuza acceptarea infrangerii si se tainuiesc greselile, pentru a scapa de pedepsele personale. In schimb, aceste actiuni se rasfrang asupra unui grup mare de oameni, care platesc in locul “cadrelor superioare”.
***** Daca Murakami nu judeca in Underground si nu pleaca cu idei fixe, el ne prezinta in schimb toate elementele necesare pentru a ne cladi propriile impresii despre ce s-a intamplat cu adevarat in subteranul metroului japonez si despre lucrurile care au dus la aceasta tragedie.
***** Insa e greu chiar si asa sa concepi ce fel de persoane sunt cei ce fac parte din secta Aum. La prima vedere ei reprezinta genul de oameni specifici sectelor. Fie ca sunt in varsta si odata cu apropierea mortii au un sentiment de neimplinire spirituala si vor sa isi caute mantuirea, fie ca sunt tineri rebeli, au in comun acelasi lucru. Pasarea propriilor vieti unui “guru”, care sa ia deciziile in locul lor. Il privesc cu o admiratie netarmurita si nu-si pun intrebari cu privire la ce anume il face sa detina adevarul absolut.
***** Aproape de fiecare data insa, acesti lideri iluminati sunt tulburati psihic, ei neavand iesit din comun decat o capacitate de a juca o piesa de teatru, de a deveni cameleonici. Se folosesc de ea pentru a-i atrage pe altii si a se folosi de ei. Indiferent daca ei cred ceea ce spun sau nu, in majoritatea cazurilor conducatorii sectelor nu respecta nici ei ceea ce “propovaduiesc”. Daca arunca si putina Yoga, ca sa faca dovada faptului ca apartenenta la secta duce la o viata mai buna si mai sanatoasa, au sanse si mai mari sa isi atraga adepti. In cazul Aum, violenta era la ordinea zilei atat pentru cei din interiorul sectei cat si pentru cei ce erau atacati pentru ca o criticau. Droguri, electrosocuri, abuzuri sexuale, rapiri, crime cu sange rece, nimic nu era pus la indoiala, pentru ca asta era vrerea lui Asahara.
***** Paradoxal e faptul ca din grupare nu lipseau persoanele cu o inteligenta iesita din comun. Dar raspunsul e poate unul simplu. Acestia sunt genul de oameni care isi pun intrebari cu privire la sensul vietii, la destinul lor, la menirea lor. Desi ei au abilitati extraordinare, le lipseste ceva esential, la fel ca unor oameni indragostiti nebuneste. Capacitatea de a discerne exact realitatea de fantezie. In felul acesta, naivitatea si dorinta lor disperata de a cauta ceva superior ii arunca in capcana.
***** De multe ori, ochii li se deschid prea tarziu. Iata ce spune unul din adepti dupa ce a asistat la procesul lui Chizuo Matsumoto (numele real al lui Asahara):
Mi s-a intors stomacul pe dos cand am vazut comportamentul lui din sala de judecata. M-a dezgustat, ba chiar am vomitat la propriu. Am avut un sentiment de tristete. […] Oricat de groteasca mi s-ar parea imaginea lui Asahara, nu pot sa-mi iau ochii de la el. Nu pot sa nu-l iau in seama.
***** Ma intreb ce ar fi fost daca la noi, in loc sa se foloseasca de dorinta animalica si de sex, Misa s-ar fi folosit de instinctele violente si de frustrarea romanilor. Daca in loc de un “lider” axat pe placere, ar fi fost unul axat pe distrugere, oare nu am fi fost si noi in acelasi pericol ca japonezii? Oare lucrul acesta nu e posibil in viitor? In fond, avem aceleasi probleme de baza ca si ei.
***** Autorul japonez dezvaluie in Underground simptome ce ar trebui sa ne fie bine cunoscute:
***** – Ambulanta care nu mai vine si un om moare din cauza asta;
***** – Doctorii care nu stiu ce sa faca din cauza incompetentei sau sunt indiferenti;
***** – Bosorogii bogati cu amante tinere care golesc magazinele de lux;
***** – Nepotism in obtinerea slujbelor bune;
***** – Desi politia a fost anuntata dinainte de posibilitatea atentatelor, nu a facut nimic pentru ca cei vizati pana atunci de atacurile sectei faceau parte din “opozitie”;
***** Aceste lucruri ataca psihicul oamenilor obisnuiti zi de zi. Uneori ele se revarsa in izbucniri de furie. Cu putina carisma si abilitate, un “sef de secta” poate canaliza aceste impulsuri pentru a-si indeplini propriile obiective. Guru Asahara al sectei Aum a facut acest lucru nu numai in atentatul din Tokio, ci in multe alte randuri, dar acestea nu sunt cunoscute pentru ca nu au implicat un numar atat de mare de persoane.
***** Noua ne lipsesc insa anumite trasaturi, cum ar fi respectul deosebit al japonezilor fata de munca (culcat la 22:00, trezit la 05:00, programul incepe la 09:00 ei sunt la birou de la 07:30) asa ca s-ar putea sa nu fim la fel de hotarati in actiunile intreprinse. Dar citind aceasta carte nu pot sa nu privesc altfel calatoria cu metroul bucurestean. Nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc uneori la continutul plasei celui ce sta jos pe locul din fata mea. Poate fi o colectie de legume sau la fel de bine gaz sarin sau o bomba. Zilnic insa ramanem indiferenti la aceste posibilitati pana in momentul in care ele devin realitati.
***** Daca vreti sa cititi o carte tulburatoare a celui mai bine vandut autor japonez al tuturor timpurilor, o puteti comanda online cat mai e oferta (40 lei) sau puneti mana si cautati-o in librarii. Sunt 615 pagini de literatura buna care or sa puna rotitele in miscare.
Subiecte: _Autor: Haruki Murakami, _Comentator: Alex Sima | 3 Comentarii »
30, 07, 2008 la 4:25 pm
[…] Am citit o carte excelenta. Underground, de Haruki Murakami. Daca vreti sa o cautati, m-am gandit ca trebuie sa stiti si cum arata. * * Bookmark It […]
10, 08, 2008 la 10:59 am
1. Legatura care uneste personajele cartii e cat se poate de vizibila.
2. “Bosorogii bogati cu amante tinere care golesc magazinele de lux” – asta e din alta carte.
3. Ai invatat si tu ceva din respectul japonezilor pentru munca?
10, 08, 2008 la 10:12 pm
1. Asa e.
2. Sa-mi aduci aminte sa-ti arat in carte pasajul 😉
3. Bineinteles ca da. Il admir de departe.