![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« G. Mosari – Lumea in oglinda | Pagina principala | Kiyoko Murata – Ceaunul »
Gabriel Garcia Marquez – Toamna patriarhului
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Gabriel Garcia Marquez ;
Titlu: Toamna patriarhului;
Autor recenzie: Corina Burciu;
Toamna patriarhului, scrisa de Gabriel Garcia Marquez, este o carte ce nu te poate lasa indiferent. Unora le place foarte mult, altii o detesta, multi nici nu trec de primele pagini. Si e usor de inteles de ce. Este o carte scrisa intr-un stil foarte curajos, caci autorul a ales sa foloseasca fraze extrem de lungi, in care face treceri bruste de la un subiect la altul, de la un personaj la altul, de la persoana I la persoana a III-a si invers. Am admirat foarte mult alegerea autorului de a scrie in acest stil greu digerabil, pentru ca nu este tocmai ceva care sa te puna intr-o relatie confortabila cu o parte din cititori. Cel putin nu cu aceia care vor o lectura facila, linistita, care se poate realiza printre picaturi in tren sau in metrou. Toamna partiarhului isi cere timpul sau, trebuie sa ii acorzi atentia si interesul cuvenite ca sa iti placa si ca sa te prinda.
Ce se intampla in Toamna patriarhului? Patriarhul este un dictator, conducatorul despotic al unei tari din America de Sud, care traieste o existenta izolata si dezolanta. Toata viata si-a petrecut-o la conducerea tarii, reusind sa ruineze tara si sa devina cel mai nefericit om de pe cuprinsul ei. Acest ultim aspect e poate cel mai interesant din carte. Ai crede ca un om care are toata puterea, caruia nimeni nu i se opune si care dispune de resurse incredibile, ar trebui sa fie fericit. Si totusi el invidiaza existenta celor mai simpli si mai umili supusi ai sai. Romanul este o rememorare a momentelor importante din viata dictatorului, asa cum sunt povestite dupa moartea sa de un observator aparent exterior, dar care la o privire mai atenta nu poate fi decat el, data fiind bogatia de amanunte despre viata sa privata.
Cine a fost deci patriarhul, ajuns acum in toamna existentei sale? Un om cat de poate de simplu, fost militar, care a ajuns incredibil de usor la conducerea tarii si care pare a fi fost pacalit sa o preia, nimeni altcineva nedorind sa isi asume asa o povara. El si-a petrecut apoi viata la carma tarii, neparand a intelege ce cauta acolo si de ce face ceea ce face. Chiar masurile cele mai drastice luate de el, de la uciderea tuturor opozantilor sai pana la semnarea unui acord prin care vindea ‘teritoriul’ maritim al tarii sale pentru a plati datoriile externe, sunt luate ca intr-un vis, ca si cum el nu ar avea nimic de-a face cu ele, ci se supunea unei forte superioare. Lipseste cu desavarsire logica din actiunile sale si un plan care sa urmareasca un scop precis. “Patriarhul” pare sa stie instinctiv ca este obligat sa joace un rol pana la moarte, un rol in care a fost mai mult impins si in care se implica mai mult fara voie, dar nu fara autoritate si cruzime.
Dincolo de satira evidenta la adresa totalitarismului, Marquez reuseste sa creioneze un portret destul de realist al unui lider constrans de propria putere, care desi poate teoretic sa faca orice, nu isi poate decide propria soarta si ajunge sa traiasca singur intr-un palat parasit, inconjurat de vaci si gaini, urat de toata tara si, mai presus de orice, extrem de nefericit. Desi un prim impuls ar putea fi acela de a-l uri, de a te revolta impotriva lui, e greu sa nu simti si un sentiment de mila. Marquez are delicatetea de a ne transmite ca si dictatorul e la urma urmelor om, si nu neaparat unul demn de invidiat (aici se pot remarca si numeroasele defecte fizice ale liderului, care il faceau demn de mila oricui).
Specifice stilului lui Marquez sunt si umorul care apare cand te astepti mai putin, precum si atmosfera generala a cartii, care e imbibata de caldura si miresmele, de aerul fierbinte al Caraibelor. Peste tot in carte, zapuseala e apasatoare si personajele sunt determinate de ea, conditionate de momentele zilei. Legat de umor, Marquez are momente cand e grotesc, jucaus, ironic si imprevizibil. Chiar daca subiectul tratat e grav, stilul in care Marquez face asta e unul inedit si care ii este specific. Daca te-am convins sa citesti cartea, nu te astepta sa fie o lectura usoara sau placuta in sensul obisnuit al cuvantului, dar asteapta-te sa fie surprinzatoare in multe momente si sa-ti lase o impresie puternica, de carte speciala si “cu personalitate”.
| Autor: | Gabriel Garcia Marquez | An aparitie: | 2008 (actuala editie) |
| Titlu: | Toamna patriarhului | Pret: | 36 RON |
| Nr. pagini: | 256 | Editura: | Rao |
Subiecte: _Autor: Gabriel Garcia Marquez, _Comentator: Corina Burciu, Editura: Rao | 1 Comentariu »
13, 02, 2016 la 12:59 am
Mie mi s-a parut ca un portret chiar foarte realist al dictatorului etern si de pretutindeni, nu doar din America Latina. O carte impresionanta care nu are cum sa nu te cutremure!