![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Eric Schlosser – Fast Food Nation | Pagina principala | Moses Schwarzfeld – Evreii in literatura populara romana »
Ioan Grosan – O suta de ani de zile la Portile Orientului
Articol postat de Alex Sima
Autor: Ioan Grosan;
Titlu: O suta de ani de zile la Portile Orientului (editia a treia);
An aparitie: 2007;
Autor recenzie: Sfica Alexandra;
Ioan Grosan dovedeste in prezenta carte un adevarat geniu literar. O suta de ani de zile la Portile Orientului e o parodie, dar nu orice fel de parodie, ci 230 de episoade de comic pur, de ramai trasnit/a la un moment dat, intrebandu-te: ”De unde naiba le scoate?” Pentru ca ne-om pricepe noi, romanii, la parodii, dar nu intr-o asa masura incat sa sustinem o intreaga poveste, zeci de personaje si sute de dialoguri care mai de care, intr-un ton la fel de amuzant.
Totul la “O suta de ani de zile la Portile Orientului” e de nota 10. Limbajul, bata-l focul, e genial. Umorul e de cea mai inalta calitate, si asta fara sa existe nici macar cea mai usoara aluzie vulgara in toata cartea, lucru de apreciat, fireste.
Cateva mostre de umor popular:
* In Venetia, cand nu erau nobile, femeile erau casnice.
* Povestitorul si cetitorul mesteca incet, privind in zare. Amandoi vad un deal.
– Daca i-as inaspri putin liniile, gandeste povestitorul, mai ca ar semana cu un munte.
– Frumos deal, nimic de zis, gandeste lectorul. De unde naiba a aparut si asta aici, in campie?
Acum sa nu credeti ca radem si glumim pe tot parcursul celor 331 de pagini. Din cand in cand, povestitorul lasa gluma deoparte, si ne arata ca are si putina stofa lirica, in afara de talentul de a scoate glume din piatra seaca:
Vine o vreme in viata oricarui povestitor cand povestea se subtiaza, cand prin vena altadata subtil ascunsa sub pielea cuvintelor unde curgea din belsug sangele rosu, clocotitor al intamplarilor bogate curge acum un lichid anemic, apos.
Cultura autorului e dovedita si din numeroasele referinte literare si istorice. Plus cele cateva fraze si dialoguri in latina, care nu sunt traduse nicaieri (aici se revolta cititoarea cu vagi cunostinte latinesti, care n-a inteles decat vreo 80 % din continutul lor).
Singurul deserviciu pe care si-l aduce singura cartea este tocmai faptul ca a pus la un loc toate episoadele. Ideea de foileton, reiterata in text, ar fi trebuit transpusa fizic. Cu cata inflacarare ar fi asteptat toata lumea urmatorul episod!
Ioan Grosan - O suta de ani de zile la Portile Orientului,
Subiecte: _Autor: Ioan Grosan, _Comentator: Alexandra Sfica, Editura: Polirom | Nici un comentariu »
