![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Ma Jian – Scoate limba! | Pagina principala | Guillermo Arriaga – Un dulce miros de moarte »
Ute Ehrhardt – Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Ute Ehrhardt;
Titlu: Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic;
Ute Ehrhardt este psiholog de profesie, iar cartea de fata, “Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic“, reprezinta a doua aparitie dupa “Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor”. Nu am citit prima carte, insa tind sa cred ca este construita pe acelasi principiu de sorginte feminista: femeile sunt mai bune decat barbatii in orice domeniu.
Eu am sa vorbesc insa in continuare despre “Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic”, al carei titlu din pacate nu imi spune mai nimic. Daca in cazul paralelei: fetele bune ajung in rai, cele rele unde vor, lucrurile imi suna mai clar, in cazul de fata, nu prea gasesc logica. Cine sunt fetele rele si cine sunt cele bune? De ce cele rele obtin tot ce vor, iar cele bune nu pierd nimic? In ce sens nu pierd nimic? Care este logica si care mai este paralela? Mai exista o comparatie sau nu? Din pacate, nu am sa obtin o explicatie din partea autoarei, iar cartea in orice caz nu mi-o ofera. Dar sa mergem mai departe.
Cartea a fost scrisa cu intentia propriu-zisa de a le incuraja pe femei sa aiba incredere in ele insele si in fortele proprii. O initiativa laudabila, insa in acelasi timp, cartea pare sa se adreseze acelor femei care intr-adevar se tem, care traiesc in umbra unui barbat sau care pur si simplu nu au incredere in ele insele. Autoarea a specificat de la bun inceput faptul ca nu urmareste sa nasca un conflict intre sexe, insa tind sa cred ca nu i-a reusit intru totul. Ute nu este deloc obiectiva, poate si prin simplul fapt ca totusi este femeie, asa ca tind sa cred ca eventualii cititori de sex masculin ar arunca enervati cartea in foc.
In ce ma priveste, cred ca reusesc sa fiu impartiala, prin simplul fapt ca nu tin nici cu tabara masculina si nici cu cea feminina, atat timp cat sunt convinsa de faptul ca fiecare are rolul ei, ca fiecare dispune de calitati si de defecte si ca exista de ambele parti si reprezentanti demni de lauda, dar si demni de oprobriu.
Dupa cum spuneam, exista paragrafe in care autoarea este subiectiva intr-un mod extrem:
“Nici un cronometru, nici un metru de masurat nu ne pot dovedi cat de colosal de bune suntem.”
sau
“Numai cand vom considera ca afectele noastre sunt inteligente vom intelege adevaratele dimensiuni ale superioritatii feminine.”
sau
“Cu cat femeile sunt mai dispuse sa intervina la toate nivelurile vietii economice, cu atat mai clar devine ca sefii de sex feminin se deosebesc de ceilalti in ceea ce priveste felul de a gandi, metodele folosite, modul de a arata ca isi asuma raspunderi si de a pretinde acelasi lucru de la ceilalti. Prin aceste “mici” deosebiri, femeile sunt pe primul loc“.
Cand aceste randuri sunt citite de un barbat, cartea isi sporeste sansele sa ajunga pe foc, dupa cum spuneam mai sus, sau in orice caz, la gunoi. Cuvintele subliniate mai sus ii jigneste pe cei din tabara masculina, deoarece orice tentativa de a le fi furat locul de cinste de la conducere (indiferent de domeniu, loc, timp, spatiu) ii irita si ii pune in garda. Nu ii poti vorbi unui barbat despre posibila existenta a unei superioritati feminine si situatia e reciproca. Si o femeie se enerveaza si stramba din nas atunci cand aude de o superioritate masculina.
Totusi, Ute vine si cu argumente bazate pe personaje si situatii reale, intalnite in viata personala, majoritatea femei pe care le-a consiliat. Exemplele concrete aduc un plus de veridicitate cartii si probabil ca cititoarele se pot identifica unor anumite personaje si situatii.
In orice caz, paralela femei/ barbati face parte din seria de conflicte permanente din care nu se poate iesi: doua tabere care isi apara cu indarjire teritoriul, o lupta perpetua fara invingatori si fara invinsi. Ma intreb sincer de ce trebuie sa existe o astfel de comparatie intre masculin si feminin, de ce simtim nevoia sa ne raportam la celalalt pentru a ne simti mai… si cel mai… si, mai presus de toate, de ce nu putem coopera, prin acceptarea tacita a unor diferente firesti, care totusi nu ne fac inegali.
Daca sunteti curioase sau curiosi in legatura cu cartea “Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic”, fie pentru a va fi intarite anumite convingeri, fie pentru a o putea contesta, o puteti comanda online de pe site-ul editurii Nemira.
| Autor: | Ute Ehrhardt | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic | Pret: | 19 RON |
| Nr. pagini: | 352 | Editura: | Nemira |
Subiecte: _Autor: Ute Ehrhardt, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Nemira | 1 Comentariu »
31, 07, 2011 la 6:08 pm
[…] mine ma amuza si ma irita totodata. Mai citisem la un moment dat o carte din aceeasi sfera, si anume “Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic”, de Ute Ehrhardt, bazata pe acelasi principiu al comparatiei intre femei si barbati. Nu am inteles si nici nu o sa […]