![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Erik Orsenna – Pe drumul hartiei. Mic manual de mondializare III | Pagina principala | Fabio Stassi – Ultimul dans al lui Charlot »
Kate Morton – Orele indepartate
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Kate Morton;
Titlu: Orele indepartate;
In momentul in care iei in mana o saga de familie, trebuie sa te astepti la secrete adanc ingropate, mistere, ascunzisuri, frustrari, ura pasionala, tradari si povesti de iubire care consuma suflete. Iar cele peste 500 de pagini ale romanului “Orele indepartate” au unde ascunde astfel de povesti complicate, cu personaje care se tem sa deschida cuferele trecutului, astfel ca si relevarea enigmelor se face pe masura: lent si dureros.
“V-ati intrebat vreodata cum miroase trecerea timpului? Eu n-as spune ca as fi facut-o inainte de a ajunge la castelul Milderhurst, dar acum stiu. Miroase a mucegai si amoniac, cu un pic de lavanda si un pospai bun de praf, cu iz de hartie veche macinata de timp. Si mai e ceva, mai patrunzator ca orice, ceva ce aduce a putred sau rascopt, fara sa fie nici una dintre ele. Mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama a ce mirosea, dar cred ca acum stiu. Mirosea a trecut. Ganduri si vise, sperante si dureri, toate lasate la dospit, sa fermenteze incet in aerul ranced, imposibil sa se risipeasca pe de-a-ntregul.”
Personajul – calauza din roman este Edie, o tanara a carei mama ascunde un trecut aparte, pe care nu vrea sa il scoata la lumina atat de repede si de usor pe cat si-ar dori fata ei. Plecand de la o scrisoare care este citita de destinatar abia dupa 50 de ani de la expediere, povesti vechi si complicate incearca sa iasa din gaoacele in care au stat clocotind atata amar de vreme. Iar dezvaluirile nu vor ramane fara repercusiuni.
Atrasa de trecutul misterios care o fascineaza, Edie isi ia rolul de Sherlock Holmes si incepe sa descopere treptat lucruri care se vroiau de mult uitate. Daca pentru ea este o adevarata provocare fata de sine insasi sa scoata la lumina povesti vechi si prafuite, pentru personajele implicate, actiunile ei reprezinta o tortura menita sa deschida rani vechi, inca supurande. Asa ca, se pune intrebarea, la ce bun? Trecutul ramane in trecut, iar problemele, nerezolvate la timp, raman cu atat mai inerte.
Din indiciu in indiciu, Edie descopera locul unde s-au petrecut cele mai multe dintre situatiile care au dus ulterior la tacere si cristalizare a unor secrete care se vroiau moarte si ingropate. Locul pare si el incremenit undeva in vremurile de demult, cu atat mai mult cu cat era vorba despre un castel: candva un refugiu, care s-a transformat insa treptat intr-o temnita pentru cele trei surori Blythe care locuiau acolo: Persephone, Seraphina si Juniper.
Fiecare sora in parte are povestea ei tulburatoare, caracterizata de incercarea de a evada, de a se rupe de un univers monopolizat de tatal lor, care era scriitor. Cele trei fusesera in permanenta evaluate de acesta prin prisma creativitatii de care dadeau dovada. In momentul in care isi pierd tatal, ele nu reusesc sa se detaseze si sa isi continue propriile vieti, ci raman angrenate intr-un stil de viata condus de principii paterne care lor le pareau imuabile.
Interiorul castelului este unul desprins parca dintr-un decor de poveste gotica. Iar zidurile lui dau impresia ca au retinut in fiecare caramida timpul care s-a scurs.
„Orice as fi raspuns atunci ar fi fost acoperit de bataile tuturor pendulelor din castel. Ce simfonie tulburatoare, ceasuri din toate camerele batand rand pe rand, parca stringandu-se unele pe altele pe cand anuntau trecerea timpului. Simteam acele batai adanc in trup si efectul lor mi se raspandea inghetat pe piele, scotandu-ma pur si simplu din minti.”
Personajul care m-a fascinat cel mai mult este Juniper. O femeie de o frumusete tulburatoare in tinerete si de o bunatate naturala, total dezinteresata, va avea o soarta mult prea cruda. Indragostita profund de un barbat care nu a fost capabil sa ii raspunda cu o dragoste la fel de mare, va innebuni intr-o stare de asteptare perpetua, in aceeasi rochie demodata din perioada logodnei ei. Din aceasta cauza, imi aduce aminte de mireasa imbatranita din “Marile sperante”, domnisoara Havisham, cu acelasi aer misterios si bolnavicios in acelasi timp.
“Juniper trebuie sa fi avut saptezeci de ani, iar chipul ei era inexplicabil de neted. Ceea ce era imposibil; doamnele de saptezeci de ani nu au fete lipsite de riduri, iar ea nu era o exceptie – la intalnirile noastre ulterioare aveam sa ma conving de asta – , dar privita in lumina aceea, imbracata in rochia respectiva, printr-o potrivire de lucruri, printr-o vraja ciudata, chiar asa arata. Palida si neteda, stralucitoare ca interiorul unei scoici sidefii, de parca aceeasi ani care taiasera urme adanci pe chipurile surorilor ei pe ea o crutasera. Si totusi nu era nici ea neatinsa de timp; avea un aer distinct de pe vremuri, ceva clar fixat in trecut, asemenea unei fotografii vechi vazute prin foita protectoare a albumelor cu paginile sterse, in culori sepia.”
Poti comanda online “Orele indepartate” de pe site-ul editurii Humanitas Fiction.
| Autor: | Kate Morton | An aparitie: | 2013 |
| Titlu: | Orele indepartate | Pret: | 45 de lei |
| Nr. pagini: | 520 | Editura: | Humanitas Fiction |
Subiecte: _Autor: Kate Morton, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Humanitas Fiction | Comments Off on Kate Morton – Orele indepartate
Comentariile sunt inchise.
