« John Perkins – Confesiunile unui Asasin Economic | Pagina principala | Joey Goebel – Anomalii »

F. S. Fitzgerald – Cei frumosi si blestemati
Articol postat de Alex Sima
Autor: Francis Scott Fitzgerald;
Titlu: Cei frumosi si blestemati;
A aparut in anul: 2007;
Autor recenzie: Andreea Chebac;
***** Am inceput romanul Cei frumosi si blestemati pregatita pentru orice, indiferent cat de placut sau de neplacut s-ar fi dovedit; insa am fost pur si simplu absorbita de aceasta carte, am citit-o in cele mai ciudate contexte doar ca sa o termin mai repede, asa ca ceea ce urmeaza s-ar putea sa fie putin cam prea patimas… dar nu ma pot abtine.
***** Francis Scott Fitzgerald reda atmosfera din America anilor ‘20: plina de exuberanta, de atitudini originale, de seductie si de mult tragism. Personajele centrale ale cartii ilustreaza ideea de copii teribili; Anthony si Gloria sunt doua entitati inzestrate din plin de natura care par a arde in tumultul unei vieti pe care ei o doresc cat mai agitata.
***** Anthony Peath este un tanar absolvent la Harvard, cu o filosofie de viata proprie, in care punctele fundamentale sunt frumosul (in toate formele lui) si placerea. Pare innascut pentru a reusi in viata: chipes, indraznet , inteligent, asteptand sa mosteneasca o avere de la bunicul sau, el trebuie doar sa aleaga domeniul in care vrea sa exceleze, astfel incat este atras de literatura si incepe sa scrie o carte.
***** Gloria reprezinta intruchiparea frumosului, a senzualului si a vointei feminine. Nu este o tanara ingenua, ci o femeie foarte constienta de farmecele sale si care doreste sa se bucure de efectul pe care il are asupra celor din jur. I se propune o cariera in cinematografie, dar refuza si se casatoreste cu Anthony.
***** Cei doi formeaza cuplul perfect, chiar prea frumos pentru a fi adevarat. Sunt tineri, atragatori si inzestrati, insa alaturarea lor se dovedeste a fi sterila. Poate ca ar fi reusit separat, dar impreuna sunt incapabili de orice act voluntar.
***** Romanul este si un studiu al vietii conjugale. Casnicia lui Anthony si a Gloriei se scurge in intervale de asteptari: ei asteapta sa primeasca banii de la bunicul lui Anthony, asteapta ca Anthony sa termine cartea, asteapta sa treaca iarna, apoi vara, etc. Duc o existenta lanceda fara sa lupte pentru vreun tel, se refugiaza in alcool si in petreceri, nu se prabusesc, dar viata ii macina permanent.
***** Sunt doua personalitati puternice dar egoiste care nu inteleg sa faca compromisuri. Cauta mereu satisfactii senzoriale pe care si le procura prin alcool si risipirea unor sume imense de bani.
***** Cand bunicul lui Anthony descopera viata lipsita de orice simt practic pe care o duc cei doi, ii dezmosteneste, fapt ce ii pune in situatia de a castiga singuri bani. Se dovedesc incapabili de acest lucru: Anthony nu reuseste sa termine cartea pe care o incepuse si pe care o banuia geniala (asta in timp ce un prieten de-al sau are un succes enorm publicand o carte mediocra), iar Gloria incearca sa inceapa o cariera in cinema, dar este prea tarziu.
***** Abia acum, cand au incercat si au esuat, cei doi decad cu adevarat, abandoneaza orice efort de a realiza ceva durabil si “plutesc in deriva”. Degradaea lor fizica, provocata atat de trecerea timpului cat si de viata haotica, devine evidenta. Frumusetea,pe care amandoi o pretuiesc la fel de mult, dispare, ceea ce ii indeparteaza unul de altul pentru ca nici unul din ei nu este dispus sa iubeasca o fiinta mai putin fermecatoare. Anthony renunta chiar si la a mai incerca sa ramana individul perfect de pana atunci si incepe sa o terorizeze pe Gloria cu gelozia lui, fapt ce duce la pierderea ultimei valori ramase: dragostea dintre ei.
***** Sfarsitul romanului pare singurul posibil: atat Anthony, cat si Goria devin altceva decat erau. Nu mai sunt doua specimene superbe ci doi insi secatuiti de viata, comuni si cu aspectul neplacut al celor care au urmat cai gresite. Dupa un lung proces obtin averea batranului, dar este prea tarziu. Mintea sclipitoare a lui Anthony e ratacita, iar frumusetea Gloriei s-a ofilit.
***** S-a spus ca punctul de plecare al romanului il constituie chiar casnicia lui Francis Scott Fitzgerald cu scriitoarea Zelda Sayre. Tonul inversunat si modul foarte realist in care autorul reuseste sa redea trairile Gloriei ma fac sa cred aceasta ipoteza. De altfel, personajele par a crea actiunea, ele determina succesiunea de secvente.
***** In concluzie, pot spune, fara nici un fel de rezerve, ca a fost o carte care mi-a placut. M-au impresionat protagonistii si stilul narativ foarte curgator; e o carte cat se poate de serioasa, dar foarte usor de citit. Cartea, care a fost ecranizata de doua ori si va fi inca o data in 2010, poate fi comandata online.
F. S. Fitzgerald - Cei frumosi si blestemati,
Subiecte: _Autor: Francis Scott Fitzgerald, _Comentator: Andreea Chebac | 4 Comentarii »
24, 10, 2008 la 8:28 am
Este o carte de recitit. Nu m-a dezamăgit în ani.
26, 02, 2011 la 1:15 am
foarte tare cartea, am citit-o demult, dar nu gasesc nicaieri filmele…
27, 10, 2011 la 9:14 am
NU AM CITIT CARETEA DAR DUPA RECENZIA FACUTA DE TINE ANDREEA, MA GANDEAM SA IMI FAC UN CADOU DE ZIUA MEA. PARE O CARTE FOARTE INTERESANTA.
28, 12, 2012 la 1:29 pm
DA. Imi asum franceza imefpercta. Le mot juste, pas la lettre 🙂 :pIl vad. Il vad. E in volumul I sau II. Are un aer profesoral, tzine un deget ridicat in sus si conchide solemn: Dire d’une femme que…E genial. Trebuie sa-i vedetzi moaca. Tocmai l-am descarcat de pe un forum de BeDe-uri unde am ajuns intamplator, de pe KG, si unde nu mi-a venit sa cred ca pot gasi Le Chat. Imi luasem adio de la speranta. Si nu, nu sunt misogin. Doar imi place sa aspectez chestia asta, doar doar m-or baga femeile in seama si or zvarli cu fierul de calcat dupe mine. 🙂