« Orhan Pamuk – Fortareata alba | Pagina principala | Concurs în cadrul lansării volumului Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa »

Paul Cezanne (album)
Articol postat de Adriana Gionea
Personalitatea si pictura lui Paul Cezanne simbolizeaza cel mai bine ruptura dintre artistii care au fost inclusi de critici in curentul numit Impresionism si vechile principii estetice, imprumutate din Renastere si Baroc. Totodata, viziunea pictorilor impresionisti si postimpresionisti a reflectat si conflictul dintre avangardisti si valorile burgheze ale secolului al XIX-lea. Acestia doreau o arta curajoasa, in care sa poata experimenta, neingraditi, amestecuri inedite de nuante, forme, linii si culori. Nu numai subiectele si temele compozitiei sufereau modificari. Tehnica, materialele si procesul realizarii unei picturi formau o noua alchimie, greu de suportat, la inceput, de colectionari. Dispareau temele alegorice si mitologice, atentia marilor pictori concentradu-se asupra frumusetii trecatoare a unei scene de interior, a unor obiecte fragile grupate in ceea ce numeau “naturi moarte”, iar culorile peisajelor erau schimbatoare, in functie de caderea luminii peste obiecte.
Respins, neinteles, criticat si hulit, Paul Cezanne a fost un inovator des ignorat in perioada vietii, chiar si de prietenii sai, printre care si Emile Zola, care a insinuat, printr-unul dintre personajele sale, c-ar fi un pictor lipsit de talent, un artist ratat, ajuns, cel mult, un diletant nefericit. Compozitiile sale au fost considerate fie incomplete, asemenea unor schite simpliste mascate de culori si tuse dezordonate, fie lipsite de complexitatea migalei si a tehnicii bine stapanite. In ciuda opiniilor negative ale contemporanilor, Cezanne, prin naturile moarte si peisajele sale, avea sa influenteze lumea picturii, schimband-o pentru totdeauna. S-a lasat, la randul sau, influentat de Pissaro, singurul artist care s-a putut apropia de Cezanne, devenindu-i si mentor. Anumiti critici au sustinut, de-a lungul timpului, ca-n liniile ce transforma natura intr-un joc de volume bine asezate de Paul Cezanne in spatiul compozitiei, prin amestecul de culori reci si calde, ar sta zorii Cubismului, promovat de Picasso.
Cezanne s-a nascut intr-una dintre cele mai frumoase si pitoresti regiuni ale Frantei, in Provence, unde impresionistii gaseau acea lumina magica prin care topeau culorile in mii de nuante, in functie de momentul zilei. Era lumina care transforma orice peisaj intr-o simfonie cromatica. Paul Cezanne i-a dedicat regiunii natale foarte multe compozitii, adesea considerate avangardiste chiar si de catre impresionisti, care s-au rupt de traditie intr-un mod brutal. Pictorul nu a vrut sa redea natura fara a o trece prin dramatismul emotiilor. Nu-l interesau simpla captare a unui peisaj in functie de lumina cazuta, si nici relatia nemijlocita pictor-natura. Dimpotriva, tusele viguroase si liniile ferme folosite, care uneori ii ofereau compozitiei o tenta austera, tensionata, era departe de acele nuante suave, radiante, folosite de pictorul Monet.
Cezanne nu era pregatit sa reactioneze rapid la ceea ce percepea. Era obisnuit sa cugete indelung la o pictura. Tusele sale groase, grele, nu erau potrivite pentru a exprima nuante atmosferice trecatoare. In plus, nu era satisfacut de o asemenea dependenta neconditionata fata de gama cromatica oferita de natura (…) Nici in cele mai impresioniste lucrari ale sale nu a putut accepta in intregime sistemul de pictura cu tuse minuscule, divizate, care le-au permis lui Monet si Pissaro sa exprime o senzatie de schimbari continue ale aerului si luminii.
Cezanne a facut parte din randul artistilor care au schimbat relatia pictor-natura. Asa cum Lucian Blaga sublinia intr-un eseu despre arta, in care vorbea despre Impresionism si Expresionism, au existat artisti care se invarteau in jurul unui peisaj, lasandu-se coplesiti, dominati de culori, si pictori care priveau peisajul, determinandu-l sa vina in lumea lor, sa-si modifice nuantele in functie de sentimentele acestora. Incepea revolutia in arta, formele si peisajele rotindu-se in jurul privitorului, fiind invadate de trairile sale. Paul Cezanne face parte din randul inovatorilor. Nu reda natura, ci o transforma, o descompunea in multiple nuante sufletesti, uneori cu pretul sacrificarii acelor culori ponderate, care linisteau privitorul. Picturile in care infatisa oameni in mijlocul naturii, cum ar fi si faimoasele compozitii pline de nuduri feminine pe malul unei ape, iti amintesc de lucrarile artistilor expresionisti, in care se cauta varsta de aur prin regasirea unei relatii vitale om-natura. Privind reproducerile incluse in acest album, se poate spune ca Paul Cezanne s-a lasat influentat de impresionisti, dar i-a “depasit”, realizand o trecere spre viitoarele curente avangardiste.
Tusele adanci, liniile ferme ale schitei, care supravietuiesc unor culori menite sa transforme desenul initial, si tensiunea degajata de compozitie au caracterizat operele pictorului francez. Emotiile si lumea interioara se revarsau cel mai bine in peisajele si naturile moarte pictate de un Paul Cezanne perfectionist, mereu nemultumit de rezultatul final. Erau cunoscute furia si tendinta de a-si arunca tablourile cand nu le considera perfecte, spre norocul colectionarilor de ocazie, ce-i plateau regeste pe satenii care misunau pe langa atelierul pictorului din Provence pentru a pune mana pe acele comori artistice renegate.
Gratie unor colectionari indrazneti, ce au crezut in talentul pictorului mai mult decat el insusi, au supravietuit multe lucrari valoroase. Reproducerile incluse in acest album incanta privirile iubitorilor de arta prin jocul de culori bine regizat de un pictor avand existenta inovatorului ratacitor.
Puteti comanda online albumlul despre Paul Cezanne de pe site-ul editurii Aquila.
Autor: | An aparitie: | 2010 (actuala editie) | |
Titlu: | Paul Cezanne (album) | Pret: | 37 RON |
Nr. pagini: | 256 | Editura: | Aquila |
Subiecte: _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Aquila 93 | Nici un comentariu »