![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Lucian Gruia – Caine in rugaciune | Pagina principala | Nina Bouraoui – Mes mauvaises pensees »
Ludmila Patlanjoglu – Regele Scamator, Stefan Iordache
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Ludmila Patlanjoglu;
Titlu: Regele Scamator, Stefan Iordache;
In copilarie, cand s-a deghizat pentru a-i face o farsa bunicii, vorbele ei au devenit o profetie pentru marele actor Stefan Iordache: « Tu scamatoriu o sa te faci ». Ludmila Patlanjoglu, critic de teatru, reface biografia lui Stefan Iordache, printr-o serie de interviuri luate actorului si apropiatilor, reunite in volumul Regele Scamator.
Pe langa interviurile realizate de Ludmila Patlanjoglu, cititorul va descoperi fotografii din arhiva personala a lui Stefan Iordache, precum si reproduceri dupa cateva lucrari apartinand pictorului Sorin Ilfoveanu.
Stefan Iordache a fost unul dintre cei mai iubiti actori ai teatrului romanesc. La inceputul carierei s-a incumetat sa interpreteze personaje grele, cu umbre terifiante si constiinte mistuite de ganduri demonice, precum Arturo Ui sau Raskolnikov. Prestatiile memorabile in care dadea viata acestor personaje i-au adus aprecierea la care viseaza orice artist, dar putini stiu ca intalnirea marelui actor cu teatrul a fost o intamplare care l-a salvat de viata marunta a celor crescuti in mahalaua bucuresteana.
Veneam din Rahova, un cartier muncitoresc, unde, chiar daca traiam amestecati cu golanii, derbedeii, existau niste norme foarte severe in ceea ce priveste tinuta: “Uite-l p-ala cu barba; uite-l p-ala cu cioc; uite-l p-ala cum umbla cu haina aia a lui…; uite-o p-aia cu palarie.”
La fel ca multi tineri care traiau in Rahova, Stefan Iordache era sfatuit de parinti sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina pentru a scapa de saracie. Refuzandu-le sfatul, dupa ce aterminat liceul s-a angajat la o cooperativa de croitorie, unde se ocupa de contabilitatea primara. A fost ales in brigada artistica, interpretandu-l chiar pe vicepresedintele cooperativei.
Intram in scena cu o caciula pe ochi, spuneam doua vorbe si ieseam. Croitorii radeau de se prapadeau. Lui Costil Dodu i s-a nazarit ca am talent, si m-a indrumat sa dau la teatru (…) Am vazut la I.A.T.C., cu ocazia vizitei medicale, pentru examenul la medicina, exact tipologia neacceptata de mahalaua noastra. In jurnalul pe care il tineam atunci, mi-am notat: “Azi am fost la o facultate unde n-as dori sa calc in viata mea. Am intalnit oameni de care n-as vrea sa fiu inconjurat”. Se pare ca scrisesem cu pacat, pentru ca, in anul urmator, soarta m-a dus chiar in acel loc, printre acei oameni.
Amintirile marelui actor il poarta pe cititor in culise, dezvaluindu-i amanuntele pregatirii unui spectacol. Repetitiile, modificarile afective epuizante cerute de interpretarea unui rol, privirile circumspecte ale celor trimisi de Securitate pentru a cenzura mesajele ‘subversive’ i-au marcat viata lui Stefan Iordache.
Cariera actorului a inceput in perioada in care teatrul devenise un analgezic pentru intelectualii obligati sa indure absurdul sterp si claustrofob al unui regim totalitar. Talentul unui regizor se masura in abilitatea de a strecura detaliile subtile pentru a provoca in spectatori acele zvacniri menite sa-i salveze de la conformismul mental alienant. Admiratia spectatorilor pentru Stefan Iordache le tinea de cald atunci cand salile nu erau incalzite si cand viata le era inghetata si ‘rationalizata’ dupa calculele unor ‘tovarasi’ psihopati.
O latura mai putin cunoscuta de public este legata de activitatea sunetistilor, a cabinierelor.
Pentru cei multi care mi-au stat ‘in colt’, vreau sa fac, inca o data o plecaciune. Fara acesti oameni, n-as fi putut exista. Nu numai eu. N-ar fi putut exista Teatrul.
Desi a indeplinit visul parintilor de a depasi limitele unui trai sarac, Stefan Iordache a pastrat intotdeauna nostalgia mahalalei si amintirea copilariei din Calafat. Casa de la Gruiu il ajuta sa retraiasca atmosfera primilor ani petrecuti la Calafat. Din viata petrecuta in Rahova a pastrat dezinvoltura strengareasca pentru a colora lumea lui Caragiale, atunci cand era student.
La repetitii pregatisem un personaj din Caragiale, un fante de mahala, cu baston, cu mustacioara si carare pe mijloc. Baga de seama cum ‘refuleaza’, din cand in cand, in viata mea, mahalaua.
In spatele cortinei, pregatirea unui rol cerea un tribut emotional coplesitor. Constiinta actorului se dilata pentru a face loc unor sentimente straine, naucitoare. Inca din perioada studentiei, teatrul a devenit o sursa inepuizabila de framantari afective obositoare, marcate de o continua oscilatie intre puritate si malefic.
Teatrul nu e oglinda vietii. E chiar viata. Duci in minte, in organismul tau, atatea existente. Actorul se consuma ca un sportiv de performanta. La fiecare spectacol cu Hamlet slabeam patru kilograme (…). Am avut sansa sa joc numai roluri grele, care mi-au adus satisfactii enorme in plan artistic. Dar eu nu mai sunt acelasi. Si mi-e dor de mine, asa cum eram cand eram copil, de nu-ti dai seama.
Interpretand personaje schimonosite de slabiciuni respingatoare, Stefan Iordache a demonstrat, intr-o perioada in care cenzura inchista ratiunea, ca artistii raman cei mai iubiti dintre pamanteni.
Puteti comanda online cartea Regele Scamator, Stefan Iordache de pe siteul editurii Curtea Veche.
| Autor: | Ludmila Patlanjoglu | An aparitie: | 2008 |
| Titlu: | Regele Scamator, Stefan Iordache | Pret: | 42 RON |
| Nr. pagini: | 316 | Editura: | Curtea Veche |
Subiecte: _Autor: Ludmila Patlanjoglu, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Curtea Veche | Nici un comentariu »
