![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« “Amiel şi canibalul” de Ciprian Vâlcan | Pagina principala | Octav Moise expune ”Derivă” la Cărturești Verona »
Jan Koneffke – Cele sapte vieti ale lui Felix K.
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Jan Koneffke;
Titlu: Cele sapte vieti ale lui Felix K.;
Un neamt care sa povesteasca despre Balcicul reginei Maria si despre Bucurestiul interbelic precum un nostalgic? Am trait s-o citesc si pe asta! Si a meritat! Jan Koneffke a scris despre o Romanie aflata in perioada ei de aur, intre cele doua Razboaie Mondiale, o epoca din care a fost scoasa brutal de tancurile sovietice. De aceasta Romanie, care nu-si pierduse inca pitorescul Cadrilater, aminteste scriitorul german dupa o documentare temeinica, “nemteasca” ar zice un mioritic fascinat de ordinea si disciplina mereu gasite in ograda altuia. Romanul Cele sapte vieti ale lui Felix K. este povestea unui refugiat german ajuns in Romania anilor ’30, de care se va indragosti si pe care nu o va mai parasi nici cand incep turbulentele din ajunul razboiului. Cititorii vor da peste doua surprize in paginile unui roman despre o Romanie descrisa in limba lui Goethe. Prima consta in prezentarea tarii lor intr-o perioada infloritoare din punct de vedere cultural, astfel incat strainii vor putea afla, in sfarsit, ca istoria Romaniei nu incepe si nu se termina cu Nicolae Ceausescu. A doua surpriza le va fi rezervata celor atrasi de romanele moderne ale scriitorilor din perioada interbelica mai ales datorita unui Bucuresti aproape ireal si eclectic, unde coloanele brancovenesti, hanurile otomane si arhitectura cubista se intalneau intr-o coerenta greu de imaginat, cum numai aici puteai gasi.
Jurnalul unui fugar ispitit de o tara care nu mai este, tabloul unui tinut idealizat, fascinatia unui scriitor care a lasat ordinea si disciplina tarii natale pentru a face poezie din blamata dezordine romaneasca si niste decoruri care te vor trage in interiorul povestii. Sunt multiplele fete ale romanului, care oglindeste identitatile oferite lui Felix K. de imaginatia celorlalti. Aventurile sale de la portile Orientului incep cu gestul brutal al unui nazist ce i-a deformat sub cizmele sale degetele de pianist. Motivul? Felix canta in localul unui evreu din Berlin si merita pedepsit, fiind considerat filosemit. Nemaifiind in stare sa cante la pian, Felix aproape ca murise de foame cand a fost salvat de Victor Marcu, zeul pianului de la Bucuresti, care il angajeaza pentru a fi guvernanta fiicei sale, Virginia, o razgaiata incantatoare ce urma sa devina, peste ani, marea iubire a fugarului. Datorita lui Marcu va cunoaste magia Balcicului scaldat in lumina picturala care-i atragea pe cei mai mari pictori, unde va fi cerut in casatorie de o frumoasa tataroaica, dar va scapa de tatal ce-i promitea o lada de zestre precum o pestera a lui Aladin, incarcata de covoare si matasuri. La inceput intrigat de obiceiurile patriei de adoptie, Felix va fi acaparat, in final, de Romania interbelica. Pentru a scapa de nazisti, acesta primeste un alt nume, iar din germanul din Pomerania devine un sas din Brasov. Noua identitate ii transforma viata in farsa traita de o fantoma calatoare. Aceasta fantoma va cunoaste binefacerile prieteniei cosmopolite, placerile unui oras apus, iubirea si caznele unei vinovatii care nu-i apartine.
Pentru neamtul care a trait pe malurile calme ale Marii Baltice, unde viata era previzibila, clipele petrecute intr-o cafenea unde proprietarul dormea pe sacii de cafea asteptandu-si clientii aciuati pe langa palatul reginei Maria, vocile muezinilor strecurate printre romantele soptite de gramofon, tataroaicele venite sa le intampine pe cucoanele de la Bucuresti aliniate la moda pariziana, apoi calatoriile intre acest Balcic tihnit si Bucuresti par niste amintiri inventate. Fiecare imagine din trecutul refugiatului Felix K. incepe cu indoiala privind autenticitatea ei. Toate acele intamplari de pe malul Marii Negre, petrecerile din Bucurestiul de altadata, copila devenita o adolescenta geloasa si amorezata, povestea unui pianist cazut in dizgratie, mana intinsa la nevoie de un evreu bogat si prigonit de legionari si dramele unui dandy marinimos au fost adevarate, sau doar inchipuirile unui neamt exilat intr-un tinut exotic, unde linistea provincialului timid crescut la Marea Baltica este vanduta in schimbul trairilor intense oferite chiar de noua viata?
Ajuns in Romania, Felix K. invata despre un altfel de timp, masurat in frumusetile irosite, in placerile trecatoare. Acest nou timp fragmenteaza existenta si trecutul in mii de cioburi. Deghizat in sas, Felix capata atatea chipuri in ochii celorlalte personaje cate fete are si noul sau oras de suflet, Bucurestiul. Cand a plecat din tara natala, era un barbat fara cuvant si onoare, care si-a lasat logodnica sa-l astepte in fata altarului pentru a deveni muzicant in barurile de noapte ale Berlinului. In Romania este neamtul admirat pentru buna-crestere, hulit cand este banuit de spionaj, iubit in taina, apoi sedus de adolescenta careia ii devine profesor de limba germana si maniere alese, dar si prietenul de nadejde al tatalui ei, pianistul Victor Marcu.
Lui Felix K., Bucurestiul ii arata ce are mai frumos, ademenitor si decadent, fara a-i cere adevaratele acte de identitate. Ura fata de nazistii infiltrati in toata Europa nu-i impiedica pe abilii romani sa priveasca dincolo de originea germana a lui Felix pentru a dibui sensibilitatea unui pianist cu degetele aproape distruse de cizma unui berlinez din SS. In Bucuresti, Felix amana spaima provocata de intrarea trupelor hitleriste in bratele unor frumuseti ravnite de mai-marii orasului monden, se deghizeaza in fantoma unui negustor de cafea armean pentru a-i seduce vaduva indurerata, cunoaste prietenia fara limite oferita de un dandy escrocat de sotia unui pictor legionar si invata cum sa se fereasca de sarlatani si de turnatorii ce l-ar da pe mana soldatilor nazisti sau a judecatorilor comunisti.
In galeria plina de trasaturi conturate pentru a ilustra moravurile unei epoci, Felix K. descopera un portret-oglinda in imaginea unui om pe care istoria confiscata vroia sa-l transforme in dusmanul sau. Este vorba despre Aristide Slomovici, un chip de sultan visator, avand o statura impozanta, desavarsita straniu printr-un portret avand o tristete din alta lume, tristetea vesnicului prigonit din cauza defectelor puse mereu pe seama celor din tara lui. Slomovici avea toate defectele atribuite de nazisti prin caricaturile asupritorului venetic. Acesta era un evreu bogat. Mai mult! Era un evreu care detinea un cazinou, asadar, un vanzator de iluzii in ochii antisemitilor. In ciuda vremurilor, Slomovici devine unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Felix, salvandu-i viata. Doar un evreu prigonit era capabil sa inteleaga drama unui neamt obligat sa fuga sub o identitate falsa. Pentru Slomovici, Felix era un frate, un evreu adevarat, deoarece, in ochii semitului alungat, evrei deveneau toti oamenii condamnati la o fuga perpetua si la pribegie, la umilinte si la identitati falsificate. De la Slomovici, Felix mai afla si despre un Dumnezeu cu doua fete, una vesela, aducatoare de noroc si placeri, alta hada, care abate necazurile peste bietul pamantean. Este acel Dumnezeu care s-a detasat de lumea oamenilor. Pana la finalul vietii, Felix va pomeni de acest Dumnezeu capricios al prietenului sau, intrebandu-se in legatura cu fata care urmeaza sa-i fie aratata cand fuge de nazisti, apoi de comunisti, sau cand o reintalneste, dupa caderea dictaturii ceausiste, pe femeia care i-a marcat viata inca din perioada in care aceasta era fata rasfatata a unui pianist din Bucurestiul pierdut. Indiferent de capriciile divinitatii nascocite de Slomovici, Felix K. trebuie sa invete cum sa-si imbuneze memoria inventand povesti in care timpul stie ce inseamna compasiunea.
Intreg romanul este alcatuit din marturiile si amintirile lui Felix, care se vor sparge in sapte vieti si tot atatea morti. Nu este vorba despre reincarnari si nici despre fenomene supranaturale. Cele sapte vieti sunt de fapt niste falii desprinse din memoria personajului de fiecare data cand evenimentele brutale din timpul razboiului, apoi al dictaturii, aruncau o lumina sumbra peste un trecut al zilelor inocente prinse intre Balcicul nostalgiilor si Bucurestiul evadarii, incat Felix se va intreba daca pacea si viata nu sunt decat niste iluzii. Felix va muri de fiecare data cand paradisul sau de la Balcic si de la Bucuresti va fi distrus de nazisti, de studentii in camasi verzi sau de activistii comunisti.
Odata ce descopera pasajul secret dintre biografia lui si Romania interbelica, protagonistul va muri la fiecare atac indreptat spre Bucurestiul si spre Balcicul fericirii sale, pe care le va considera himerele unui exilat, ale unui calator-fantoma printr-o lume plasmuita din contopirea stranie a galanteriei pariziene cu degringolada balcanica. Toti cei fascinati de Romania din perioada regala il vor indragi pe Felix K. datorita amintirilor sale, care vorbesc despre o tara pierduta. Veti descoperi tinutul artistilor care se tot scalda in timp pe malul de un alb orbitor al Balcicului in ultimele clipe de liniste si Bucurestiul mitic, al contrastelor seducatoare, incat veti uita ca Felix este doar un personaj inventat, nu locuitorul indragostit de orasul natal.
Bucuresti, orasul cu talciocuri si localuri de dans, tesatorii si fabrici de tutun, magazine de confectii si pasaje cu acoperisuri de sticla, chioscuri, florarese, arene de box si berarii, oieri si cersetori, hoti si vanzatori ambulanti, tiglarii si carmangerii, adaposturi pentru orfani si targuri de cai (…) Bucurestiul, aglomerat si agitat, febril si mizer, stricat si pur (…) Orasul crivatului care iti biciuieste pielea, al aerului incarcat de fluturi in aprilie si al verilor umede, dogoritoare, fumegoase (…) Orasul zidurilor inecate in iedera, al cupolelor bizantine si al Palatului Telefoanelor, cu varful pierdut in ceata.
Cele sapte vieti ale lui Felix K. este si un roman de atmosfera inselator. Cand Jan Koneffke te va trimite inapoi in timp, sa bati strazile alaturi de Felix, de la elegantele saloane de dans la mansarda unei case din cartierul Uranus, azi ingropat sub Casa Poporului, de la Cismigiul fanfarelor la petrecerile cu lautari din curtea unei vile Art Nouveau, de la cafeneaua unui tatar din Balcic la gradinile reginei Maria, vei avea impresia ca parcurgi niste pagini din jurnalul unui roman care a trait in acea perioada, nicidecum amintirile inventate ale unui refugiat din Germania. Multi dintre cei care au parcurs romanul au spus: Parca a fost scris de un roman din generatia lui Sebastian, Eliade si Camil Petrescu. Doar ei puteau intelege contrastele marilor orase din tara noastra, unde mahalaua inconjura precum un cordon pestrit rafinamentul cu iz parizian sau vienez, dupa caz. Imaginea Bucurestiului din anii ’30 nu este redata prin mijloacele unui roman avangardist, ci prin imbinarea dramei cu acel umor care ustura, specific unui povestitor care stie cum sa acapareze audienta. Totodata, introducerea de la inceputul fiecarui capitol, prin care se anticipeaza pataniile eroului central, aminteste de perioada romanului picaresc spaniol si a faimosului Lazarillo de Tormes.
Scriitura lui Jan Koneffke isi pastreaza autenticitatea pana intr-acolo incat autorul mimeaza una dintre vechile metehne ale romanului-aceea de-a se ura pe sine inainte de-al ponegri altul. Vei gasi in roman tot felul de personaje care trec de la iubirea de tara la ura indreptata spre ADN-ul stramosilor. Acestei oscilatii intre orgoliu, madrie si autoironie, Koneffke ii adauga imaginea unei Romanii asa cum o percepe un strain deghizat in Felix K. Se pare ca neamtul e mai delicat in exprimarea criticilor, mai ales daca-i si artist. Le imbraca intr-o poezie cand iertatoare si mieroasa, precum ruga unui supravietuitor, cand alerta si carcotase, precum un lautar plin de talcuri, acompaniat de un tambal si o cobza.
Tara tihnita, barbara, rodnica, tara a portului popular si a carutasilor, a tesatoarelor, a horelor saltarete, a tarafurilor de lautari la nunti si inmormantari, a animalelor care vorbesc in grajd la miezul noptii (…) Tara a lazilor de zestre si a odailor scunde, cu icoane si farfurii pe pereti (…) Chipuri de oameni care par faurite din lut proaspat sau din pamant uscat si crapat.
Felix K. devine Seherezada unei alte Romanii. Este atat de talentat incat, daca-i citesti povestile intr-o zi dogoritoare, vei simti aerul Balcicului din anii ’30, unde automobilele industriasilor isi faceau loc printre magarusii lenesi ai tatarilor. In locul fatadelor cenusii, vei avea in fata decorul de un alb izbitor al caselor simple si al vilelor moderne, continuate, pe verticala, de minaretele cartierului unde regina Maria era denumita Sultana de catre oachesele tataroaice venite cu serbet si dulceata pana la palat. Daca vrei o lectura in mijlocul unui decor urban ploios, vei putea simti deznadejdea lui Felix K. in timp ce priveste neputincios orizontul Bucurestiul sau de suflet amenintat de simpatiile fanaticilor si de incrancenarea grea, de plumb. Nu este o remarca exagerata! Aventurile protagonistului au darul de-a face din tine un visator nostalgic al unor vremuri pe care nu le-a trait. Vei simti Balcicul si Bucurestiul interbelic navalindu-ti in amintirile inventate de un personaj care-i joaca feste imaginatiei.
Puteti comanda online romanul Cele sapte vieti ale lui Felix K. de pe site-ul Editurii Humanitas Fiction.
| Autor: | Jan Koneffke | An aparitie: | 2013 (tradusa in limba romana) |
| Titlu: | Cele sapte vieti ale lui Felix K. | Pret: | 44 RON |
| Nr. pagini: | 448 | Editura: | Humanitas Fiction |
Subiecte: _Autor: Jan Koneffke, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas Fiction | Nici un comentariu »
