![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Susanne Dunlop – Sarutul lui Liszt | Pagina principala | Andre Breton – Nadja »
Hermann Hesse – Lupul de stepa
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Hermann Hesse;
Titlu: Lupul de stepa;
Pe usa unei pensiuni cu aer burghez din Germania inceputului de secol XX intra un barbat straniu, aparent ursuz si retras, dar capabil sa atraga atentia tocmai datorita aurei de mister intretinute de tacerea sa. Barbatul parea un mare singuratic, dar un singuratic intelectual, carand mereu dupa el un geamantan plin de carti si un chip brazdat de semnele unei vieti interioare dramatice, intense. Pentru multi ar fi trecut drept un introvertit plictisitor si ciudat, nedemn de luat in seama, dar pentru nepotul proprietarei in a carei pensiune si-a cautat ultima gazduire inainte de-a-si piarda urma, acest personaj misterios era un adevarat lup de stepa, o raritate in orasul boem. Daca la inceput il gasea respingator, cateva zile mai tarziu, strainul retras avea sa-i acapareze timpul. Nepotul proprietarei, un functionar adept al ordinii burgheze, avea sa devina fascinat de salbaticia si de viata fara o traiectorie precisa a nomadului lup de stepa. Ii cerceta incaperea pe ascuns, ii citea volumele si, in final, avea sa-i mosteneasca insemnarile prin care spera sa-i poata descifra, in sfarsit, misterul. Lupul de stepa este considerat unul dintre cele mai bune romane psihologice ale secolului trecut, o adevarata capodopera in ochii celor interesati sa inteleaga mai bine contradictiile naturii umane. Hermann Hesse a reusit sa lase in urma o carte apasatoare, care isi cere dreptul la o lectura voluptoasa, plina de reflectii.
Pentru Hesse, un lup de stepa este umbra oricarei fiinte inzestrate din punct de vedere intelectual, obligate sa traiasca intr-o societate burgheza avand norme fixe, legi nescrise bine batute in cuie, precum si o destinatie precisa, unde tihna, bunastarea, placerile vinovate (bine controlate) si afirmarea de sine faceau o casa buna. Nu si pentru cei care, desi nascuti si crescuti intr-un mediu burghez, reusesc sa-si descopere, in interior, o latura neimblanzita, rebela, insetata de aventura si macinata de un vesnic dor de duca. Aceasta latura este simbolizata de un lup de stepa. Acest lup, desi respinge conventiile si placerile societatii in care traieste, nu este altceva decat produsul ei. Multi critici au gasit in personajul lui Hesse imaginea umanistului ratacitor din Germania aflata in plin avant nationalist. Protagonistul este criticat mai ales din cauza refuzului de-a-si vedea patria implicata intr-un conflict devastator, insusi Hesse fiind blamat pentru opiniile impotriva razboiului.
Una dintre cheile interpretarii referitoare la semnificatia lupului de stepa se poate gasi in cuvintele unui observator din umbra, intrigat de prezenta lui Harry Haller, personajul central.
Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit intre doua epoci, pierzandu-si sentimentul de siguranta si intreaga lor inocenta, unul dintre acei oameni a caror destin ii condamna sa traiasca intens incertitudinea vietii omenesti sub forma unui chin, a unui iad personal.
Odata ce l-a descoperit pe lupul de stepa inauntrul sau, eroul lui Hesse, Harry Haller, va ramane captiv intre confortul burghez, pe care-l va cauta mereu, dar in care nu va stationa multa vreme, si animalul feroce, salbatic, inzestrat cu forta si vitalitatea instinctuala a vietuitoarei singuratice, temute si obisnuite sa duca o viata in afara lumii dresate. In marele oras, lupul de stapa va cauta pensiunile avand o curatenie burgheza, va fi impresionat de ghivecele cu flori de la ferestre, dar va ramane un neimblanzit care va fi atras de linistea unei mansarde, nu de lungile discutii de complezenta din salonul gazdei.
In timpul unei calatorii interioare, uneori devenite de-a dreptul istovitoare, Harry va gasi oglinda in care isi poate zari adevaratul chip abia in lumea exterioara. In timp ce strabatea fara noima strazile inguste din centrul orasului plin de localuri si carciumi pentru singuratici, Harry zareste un zid lasat intr-o paragina salbatica, un alter-ego fara suflate al sau. Pe straduta marginita de acest zid gaseste un afis ce anunta spectacolul anarhist al Teatrului Magic, in care nu intra oricine. Pasaportul sau pentru accesul in acea lume stranie? O brosura oferita de un trecator istovit, in care se ofereau informatii despre caracterul si dramele unui lup de stepa.
Citind brosuta oferita de un strain ce s-a facut nevazut pe stradutele intunecate, Harry se va redescoperi si va intelege lupta dintre omul aflat in cautarea unei vieti linistite, previzibile, si lupul de stepa. Omul si lupul nu se vor intelege, se vor sabota reciproc, anumalul neimblanzit stand mereu la panda tocmai pentru a-i strica socotelile omului nutrind visuri burgheze. Lupul dispretuieste jocul senzualist, hedonismul, linistea, pe care le ofera in schimbul unor lecturi filosofice, unor calatorii nesfarsite si al unor tovarasii cu artistii rebeli ai omenirii, pe care ii admira si personajul central.
Omul si lupul nu-si vedeau de drum alaturi, si nici nu se intrajutorau, ci se urau de moarte, fara contenire, asa incat existenta unuia nu aducea decat suferinta celuilalt.
Totusi, lecturand brosurica de balci, Harry mai afla si despre cum se poate salva de la scindarea fiintei intre lup si om. Aici este momentul in care Hesse cel pasionat de cultura indiana isi da arama pe fata si ne prezinta ideile unei lumi in care orice contradictie este iluzorie si poate fi depasita prin cunoasterea si acceptarea tuturor mastilor prin care se deghizeaza un om pana uita de el.
Numeste “lup” toata salbaticia din el, considerand-o drept ceva rau, periculos (…), nu poate sa vada ca in afara de lup, indaratul lupului mai traiesc intr-insul si multe altele, si ca nu tot ceea ce musca este lup, ca acolo salasluiesc si vulpea, si balaurul, si tigrul, si maimuta, si pasarea-paradisului.
In ciuda unei autoizolari si a refuzului de-a se adapta unei societati pentru care placerile, forta materiala si huzurul ce-si moleseste adoratorii erau la mare cinste, acest lup de stepa cu nostalgii burgheze nu vrea sa distruga mediul in care a fost creat, nu atenteaza la viata celor indreptati spre o viata “normala”, ci la propria viata. Obosit de vesnica oscilatie intre tihna si caracterul salbatic al umbrei sale, Harry decide sa-si ia viata, dar nu inainte de-a fi trait jumatate de veac, pentru a-si intelege adevarata natura duala. Totusi, drumul spre solutia finala brutala este pavata cu intamplari neprevazute, care duc tocmai spre lumea placerilor trecatoare, colorate, dulcegi precum o floare cu miros narcotic, lumea saloanelor unde oamenii dezlantuiti vor dansa pentru a uita de timp si de reflectiile apasatoare. Intr-un astfel de salon, unde Harry isi trage sufletul in drumul spre un gest sinucigas, apare Hermina, pe care Hesse o introduce alaturi de aluziile ghiduse referitoare la propria-i izolare, dezamagire si greata fata de tara natala aflata in pragul razboiului (Hermina ii spune lui Harry c-ar fi dublul feminin al unui asa-zis Hermann).
Hermina devine alinarea lui Harry, o Beatrice unsa cu toate alifiile, ce-l poate scoate din infernul sufocant al depresiei, al apatiei, al unei lehamite macabre. Portretul acesteia este inselator. Este o mondena intretinuta, o cocheta, dar inzestrata cu profunzimea unei minti lucide care se foloseste de franchetea extrema pentru a-l seduce pe Harry, pentru a-l supune.
Femeia aceasta care ma intelesese perfect, care parea sa stie mai multe despre viata decat toti inteleptii, traia ca un copil, facea micul joc al trairii clipei prezente cu atatea arta, incat reusise sa ma convinga sa devin, fara doar si poate, discipolul ei.
Hermina detine priceperea si farmecul acelei femme fatale altoite cu fecioara decadenta intalnita in reveria picturala a lui Klimt. Asemenea unei salvatoare care asunde briciul sinucigasului in spatele unui buchet de orhidee cu miros puternic, Hermina ii propune lui Harry un targ in care moartea si erotismul se intalnesc. El se va lasa prada lumii trecatoare de care lupul de stepa s-a tot ferit pana va deveni incapabil sa-i refuze Herminei o dorinta sinistra.
Alaturi de Hermina, Harry va porni intr-o calatorie spre lumea placerilor evaporate rapid, pe care lupul de stepa le dispretuieste. Isi va petrece tot mai mult timp in salile de dans, unde curtezanele se lasau seduse de jazz, lasand in urma, pentru cateva nopti albe, viata lui dinainte de Hermina pentru a scapa de vesnica si obositoarea dualitate lup de stepa-fiinta burgheza, intelectual sobru-om de lume. Hermina il va purta spre incaperile necunoscute ale vietii interioare, de care nici spiritualul, nici lupul de stepa nu stiau. Ultimele clipe alaturi de aceasta devin pentru Harry un joc de umbre si masti, in care placerea va capata un revers intunecat, dar irezistibil, ispititor pentru anumite fiinte singuratice precum Harry, iar cand Herminei i se mai alatura un saxofonist pe nume Pablo, lupul de stepa va pasi in culisele Teatrului Magic, plin de oglinzi, camere avand denumiri inspirate de cultura indiana si ferestre spre imaginile unui razboi absurd.
Pana la urma, omul si lupul nu raman singuri, asemenea unor inamici lasati sa lupte pana la epuizare, ci devin ipostazele pierdute intr-o mare de chipuri si euri, in care trebuie sa inoate, sa gaseasca abisul, apoi sa iasa la suprafata. Dar va mai iesi vreodata Harry la suprafata? Va deveni un burghez, un hedonist, sau va ramane lup?
Puteti comanda online cartea Lupul de stepa de pe site-ul Editurii Rao.
| Autor: | Hermann Hesse | An aparitie: | 2011 (actuala editie tradusa) |
| Titlu: | Lupul de stepa | Pret: | 34.99 RON |
| Nr. pagini: | 224 | Editura: | Rao |
Subiecte: _Autor: Hermann Hesse, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Rao | 1 Comentariu »
02, 10, 2013 la 3:18 pm
[…] legendele ramase in urma lui Buddha intr-o directie care-ti aminteste mai mult de personajul din Lupul de stepa decat de inteleptul asiatic din amintirea discipolilor ce-au trait acum mii de ani. Siddhartha […]