« “Bacoviana – 130….Viitor” | Pagina principala | Cristian Tudor Popescu: „În curând vom trăi înconjurați de holograme“ »

Bogdan Cosa – Poker
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Bogdan Cosa;
Titlu: Poker;
Poker este un roman dezinvolt si aparte, care descrie lumea noilor boemi (decadenti) ai marilor orase. Acestia par sa aiba un singur tel-castigul facil si evitarea realitatii obosite de prea multe clisee injectate prin iluzia certitudinii. Proza lui Bogdan Cosa este alerta si intra pe sub pielea cititorului, indiferent daca este un aventurier teribil sau un rebel cu juma’ de norma, dupa terminarea programului de lucru. Autorul scrie povestea generatiei ale carei vise sunt parodiate trist de realitatea meschina, o generatie care are de ales intre maturizarea brusca si cateva escapade la marginea legalitatii.
Inca de la debut, Bogdan Cosa se anunta un abil dealer de placeri livresti, ce le rade in fata scepticilor cumpatati in fata scriiturii iesite din tipare, reusind sa-i corupa prin povestile celor ce parasesc decorul chibzuintei. Daca te astepti sa citesti despre viata previzibila a unui viitor interlop, vei fi surpins de contradictiile stranse laolalta intr-un singur personaj. Eroul noptilor de poker nu se viseaza un jucator profesionist versat. Masa de joc este doar o statie intre studentia mizera si stabilitatea (visata) a vietii adulte. S-a apucat sa joace poker la cazinourile online pentru ca job-ul din timpul facultatii era si prost platit si epuizant, mancandu-i din timpul alocat studiului. Tot la masa de joc avea sa lege prietenii, care sa-i tina loc de familie dupa moartea mamei sale.
Poker-ul il va scoate din blocul de nefamilisti, dar, paradoxal, ii ascute luciditatea si ii trezeste aspiratiile de viitor cap de familie responsabil, pentru a recupera anii pierduti odata cu plecarea tatalui sau. Un singur lucru este predictibil in viata personajului principal. Noaptea este bantuita de ludopati, iar dimineata vine autoanaliza de dupa.
Trecerea in lumea asta noua s-a facut lin, dar ireversibil. Nu mai exista o cale inapoi. De acum, orice-as face, viata o sa ma poarte in felul ei. Chiar daca am o casa, o alta identitate, nu mai simt legat de nimeni si de nimic. Am invatat ca oamenii vin si pleaca. Am invatat ca totul se transforma. Lent, dar ireversibil. Tot ce stiu sigur e ca fiecare ban castigat te duce o zi mai departe. Ca fiecare om incearca sa-ti vanda lumea lui, iluzia in care crede el. Eu un am nicio lume, nicio iluzie. Nu cred nimic. Nu sper nimic. Sunt liber.
Cand nu joaca poker, personajul principal se lasa purtat de vocea lui Jim Morrison in hipnoticul Riders On The Storm si de periplul hedonist din cartile lui Henry Miller. Citindu-l pe Miller, tanjeste dupa o evadare in senzatiile unei existente marcate de pulsatiile stridente ale placerilor risipite in Parisul decadent. In realitate, singura evadare posibila o gaseste in relatia cu Ada, unde pasiunea ascunde candoarea adolescentina.
Dimineata se impart banii si se numara principiile supravietuitoare. Ati citit bine, eroul cazinoului are scrupule. Nu le ia banii angajatilor cinstiti, dar fara noroc, si isi ajuta prietenul sa faca rost de suma necesara achitarii studiilor in Olanda.
In lumina zilei, eram someri, dar noi rulam banii negri ai orasului, toti, banii facuti in general ilegal. Marfa, spagile, taxele de protectie. Era o lume pestrita. Era lumea de jos. Underground-ul. Terenul nostru de joaca. Locul in care nu iti permiteai sa te lovesti si sa sangerezi.
Cartile au doua fete. Pierzania si planurile de viitor. Personajele romanului nu sunt ludopatii clasici. Nu poker-ul ii foloseste pe ei, ci ei impart cartile unei relatii controlate. Ei devin niste fini analisti ai viciului fatal, ce reuseste sa erodeze ratiunea. Numeroase pasaje descriu spirala degradarii unor jucatori ce nu se mai pot opri din pariat.
O mica pasiune, ceva cu care iti ocupi timpul liber, un mijloc de socializare. Un dans de societate. Il joci in doi, ascuns, sau faci o hora, cu toata lumea prezenta. Cartile sunt muzica. Dilarii, lautarii care-ti canta de-ti vine sa rupi opincile. Cand iti canta melodia preferata, iti vine sa le dai si haina de pe tine. Cand nu-ti place muzica, nu te mai poti opri, joci din reflex, joci sa nu se rupa hora. Nimeni nu are curaj sa rupa hora.
In cartea lui Bogdan Cosa, poker-ul este mai mult decat un joc. Devine o lume paralela, unde sunt anulate diferentele sociale sau culturale. Masa de joc nu este rasista si nici nu are prejudecati. Primeste pe oricine, cat timp se renunta la demnitate pentru dependenta urmata de sclavia exasperanta a sevrajului.
Toata lumea juca poker in jurul meu. (…) Interlopii se asezau pentru cateva ore si dadeau mana cu autoritatile (…) Aici lucrau peste program. Si mai erau cei ca noi, pusti obsedati sau pur si simplu lihniti, impinsi de conditiile mizere sa gaseasca o bresa in sistemul asta putred de la un capat la celalalt.
Pentru jucatorii lucizi si plini de scrupule, Bogdan Cosa inventeaza un final atipic, putin credibil in ochii jucatorilor ce au gasit iadul camatarilor si al dependentei. Doar cei care vad poker-ul drept un mijloc de supravietuire bine controlat, ci nu parcul ce ofera distractii facile, ajung la un astfel de sfarsit…sa-i zicem ‘fericit’.
Poker este un roman despre maturizarea fortata. Cu greu il mai lasi din mana daca te-ai apucat de el. Dialogurile vii si viteza schimbului de replici adauga un plus de naturalete si autenticitate actiunii. Puteti comanda online Poker de pe site-ul editurii Cartea Romaneasca.
Bogdan Cosa - Poker,
Subiecte: _Autor: Bogdan Cosa, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Cartea Romaneasca | Nici un comentariu »