« Orhan Pamuk – Ma numesc Rosu | Pagina principala | Sylvia Plath – The Bell Jar »
Yukio Mishima – Zapada de primavara
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Yukio Mishima;
Titlu: Zapada de primavara;
Zapada de primavara este romanul care deschide tetralogia Marea fertilitatii, considerata a fi cantecul de lebada al unui mare artist. Yukio Mishima este un simbol al Japoniei apuse, in care frumusetea amesteca stapanirea de sine a samuraiului si delicatetea chimonoului. Duritatea si fragilitatea, trasaturile masculine aspre si forta ascunsa in faldurile vesmintelor feminine descriu o lume a contrastelor, des intalnita in romanele scrise de Mishima.
Prin Zapada de primavara este readus in prim-plan cuplul din universul scriitorului japonez: tanarul izolat in propria lume interioara, mult prea apasatoare, aflat in cautarea unei frumuseti pe care va avea tendinta sa o distruga, si eroina luminoasa, dar, in acelasi timp, o buna cunoscatoare a tenebrelor sufletesti. Trairile acestor personaje se vor amesteca si vor scoate la suprafata nuante afective nebanuite. Trasaturile umane care ii pot speria pe unii scriitori devin un taram fertil pentru Yukio Mishima. Acolo unde personalitatea umana isi arata latura sterila, Mishima vede o capodopera.
Kiyoaki, urmasul unei vechi familii de samurai loiali traditiei, intruchipeaza tot ceea ce ar fi starnit dispretul bunicilor sai. Avea trasaturi delicate, gesturi manierate, o sensibilitate nepermisa in lumea aprigilor luptatori de altadata. Era inchis in sine si afisa un dispret fata de cei care vroiau sa-i intre in gratii. Lumea interioara bogata si masca unui om pietrificat, aratata in societate, iti aminteste de imaginea clasica a unui schizoid. Si ar fi ramas pentru totdeauna zavorat in spatele acestei masti daca nu ar fi aparut Satoko, o aristocrata gratioasa, dar abila aventuriera a lumii ascunse de Kiyoaki. Nu se vrea un explorator dezarmat in fata unui chip de gheata si refuza statutul de element decorativ consumat de privirile colectionarilor. Remarcile agere si indrazneala ei ii vor da de furca lui Kiyoaki, retras in carapacea terna a sigurantei.
Kiyoaki este atras de Satoko, dar vrea sa-si respecte juramantul de mizantrop arogant, stapan peste intregul univers emotional. Spera ca va putea urma invatamintele unui tata pasionat de farmecul siluetelor din cartierul de placeri si va considera femeia un “animal mic, dolofan si lasciv”. Ar fi vrut sa o domine pe Satoko, sa fie sigur ca ea nu-i va tulbura sentimentele incremenite, ca nu va aduce lumina acolo unde el vrea sa lase in urma numai umbre. Ar vrea sa-i fie stapan si sa-i striveasca frumustea abila, sa-i alunge scanteia din ochii patrunzatori. Este magulit de atentia lui Satoko, dar este manios cand aceasta isi dezvaluie sentimentele cu nonsalanta. Este pasiv in fata unor destainuiri si decide sa iasa din coconul introvertitului abia cand Satoko este ceruta in casatorie de unul dintre mostenitorii Casei Imperiale.
Yukio Mishima este un maestru al jocurilor psihologice regizate de imaginatia fiecarui personaj. Cand replicile sunt insuficiente, amorezii pun la cale sicane usturatoare, taceri apasatoare si ritualuri sofisticate, totul pentru a mai putea intarzia un deznodamant abrupt. Cititorii familiarizati cu temele abordate in romanele scrise de Yukio Mishima se vor intreba daca isi va impinge protagonistii, si de data aceasta, in haul autodistrugerii.
In lumea scriitorului japonez, tragedia este un final seducator pentru nihilistii orgoliosi, aflati in plina criza identitara. Personajele masculine din romanele autorului nipon raman captivi in trecutul feudal si nu-si mai gasesc locul in Japonia moderna. Cand nu are in fata povestea de iubire dintre Kiyoaki si Satoko, cititorul va asista la cateva discutii filosofice legate mai ales de viitorul Japoniei dupa era Meiji. Dialogurile dintre Kiyoaki si prietenul acestuia, Honda, reflecta framantarile scriitorului, profund atasat de valorile unei Japonii arhaice.
Asemenea lui Kawabata, Mishima este adeptul pasajelor descriptive luxuriante, in care decorul nipon este un loc unde se preling tensiunile personajelor. Expresivitatea protagonistilor nu este ostentativa, ea doar se ghiceste, chiar si in secventele tumultuoase. Daca am transforma romanele scrise de Mishima intr-o pictura, am avea in fata ochilor o gradina japoneza unde echilibrul si ordinea detaliilor sunt invadate de flori salbatice si plante agatatoare, care vor navali exuberant peste cumintenia rafinata a compozitiei. Dezordinea va simboliza trairile iesite din matca pentru a bulversa lumea personajelor senine, ademenite printr-o frumusete otravita.
Puteti comanda online cartea Zapada de primavara de pe site-ul editurii Humanitas.
Autor: | Yukio Mishima | An aparitie: | 2012 (actuala editie) |
Titlu: | Zapada de primavara | Pret: | 35 RON |
Nr. pagini: | 340 | Editura: | Humanitas |
Subiecte: _Autor: Yukio Mishima, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas | Nici un comentariu »