![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Anonymous – Cartea fara nume | Pagina principala | Eric-Emmanuel Schmitt – Oscar si Tanti Roz »
Alasdair Gray – Lanark – O viata in patru carti
Articol postat de Alex Sima
Autor: Alasdair Gray;
Titlu: Lanark – O viata in patru carti;
A aparut in anul: 1981 la ei, 2008 la noi;
Autor recenzie: Mih;
***** Lanark este dictatura unui scriitor care iti impune o alta ordine in care trebuie sa citesti cele patru parti ale romanului. Cele patru carti sunt asezate nu in ordinea crescatoare la care te-ai astepta, ci intr-o ordine ce aminteste de balbaiala unui copil care abia invata sa numere: Cartea a Treia, Cartea Intai, Cartea a Doua si Cartea a Patra, iar ca lamurire ai Addendum. Asa ca esti liber sa iti compilezi propria ordine, diferita de cea in care citesti. Te trezesti cu un personaj care nici el nu stie prea bine de unde vine si incotro se indreapta si care isi alege numele dupa o fotografie.
***** Ce faci cu el? Il urmaresti, pentru ca, daca reusesti sa treci de a treia carte (prima in roman), nu ai de ce sa te mai intorci. Cititul “dus-intors” nu e valabil. “Proaspatul” Lanark ajunge in Unthank. Unde vine Unthank asta? Nu stim sigur, dar il putem cauta in imaginatia distopica a lui Alasdair Gray, care a luat orasul Glasgow drept model. Sau putem scotoci printre lecturile proprii ca sa depistam alte spatii afectate de lupte politice, birocratie, paranoia si complexe sexuale si asta doar ca sa vedem, prin comparatie, felul in care Gray reuseste sa creeze un loc unde te astepti ca oricand sa iasa la iveala subteranul ce sustine mecanismele si inertiile locuitorilor din Unthank. Stii ca mai exista ceva, stii ca mai respira ceva in ceafa personajelor, dar nu ai cum sa stii sa dai mai multe detalii. Mai stii si ca locuitorii dispar din orasul in care nu exista lumina soarelui, macinati de boli simbolice care nu il vor ocoli nici pe Lanark.
***** Prins intr-un anturaj de circumstanta, Lanark incearca marea cu batul atunci cand vine vorba de sex si o face impreuna cu Rima, o creatura cel putin la fel de idiosincratica si suferind de aceeasi boala numita Dragonita. Dragonita asta este una dintre cele mai interesante gaselnite din roman. Saturat poate de toate creaturile fantastice gen Eragon, Roverandon & Co, poti descoperi dragonul ca varianta fantasy a banalei eczeme, caci Lanark, incapabil sa iubeasca si sa se faca iubit, cade prada acestei boli ce nu inseamna decat o insensibilizare simbolica a pielii si transformarea ei in solzi, respectiv in balaurul aferent. Reprimarea sentimentelor si a imaginatiei este cauza dragonitei de care sufera locuitorii din Unthank. Acestia dispun de un serviciu de urgenta subteran, Institutul, ce incearca sa ii trateze sau, in cazul esecului, de altfel destul de previzibil, sa ii transforme in hrana si combustibil pentru supravietuitori. Ajuns in Institut, Lanark afla detaliile sordide ale asa-zisului tratament si decide sa paraseasca Unthank-ul.
***** Prima si cea de-a doua carte spun povestea lui Duncan Thaw, personaj autobiografic care respira intr-un Glasgow antebelic. Relatia dificila cu tatal si lipsa de interes pentru orice nu are legatura cu pasiunea lui il definesc pe Thaw ca fiind un avatar discutabil al lui Lanark. Impart aceeasi dificultate in a relationa cu femeile si aceeasi solzi pe piele, deoarece Thaw sufera, la randul lui, de o eczema incapatanata. Bursa primita la o scoala de arta din Glasgow nu il salveaza pe Thaw. Din contra, ii accelereaza nebunia si caderea si Thaw se sinucide lasandu-l pe Lanark, in viitorul lui, sa se descurce mai bine decat el. Legatura dintre Thaw si Lanark e facuta de catre Oracol, pe care Lanark il intalneste in speranta ca va afla ceva despre propria lui viata si identitate. Oracolul e cel care ii povesteste despre viata lui Thaw. Am putea crede ca pe Thaw il mananca pielea pentru ca nu poate sa iubeasca. Si il mananca atat de tare, incat se sinucide. Si lasand gluma la o parte, intregul roman este martorul prabusirii unei lumi agresive, canibale si incapabile sa se gandeasca la altceva decat la propriile ei mecanisme.
***** Cea de-a patra carte il urmareste pe Lanark in calatoria lui de cosmar inapoi in Unthank-ul dezintegrat si aflat in pragul colapsului.Lanark e asemenea unei pastile pentru astronauti. Doar ca astronautul esti tu, fata in fata cu un text halucinant si concentrat ce ti se insinueaza in minte. Alasdair Gray nu o lasa mai moale nici o clipa si textul curge catre un final caruia i s-au atribuit nenumarate trasaturi postmoderniste. Cert e ca minutiozitatea, jocul si ironia romanului au jucat squash cu neuronii mei de cititor obisnuit sa castige la puncte. “De citit” e prea putin si prea pedagogic spus.
Alasdair Gray - Lanark - O viata in patru carti,
Subiecte: _Autor: Alasdair Gray, _Comentator: Mihaela Buna | Nici un comentariu »
