![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Elfriede Jelinek – Lacomie | Pagina principala | “Enigmaticul Ev Mediu: O privire antropologica”, cu istoricul Monica Neaţu »
Francois Mauriac – Therese Desqueyroux
Articol postat de George Motroc
Autor: Francois Mauriac;
Titlu: Therese Desqueyroux;
Autor recenzie: George Motroc;
In loc de introducere la Colectia Carte de Buzunar…
Exista pe lumea in care (supra)vietuim o mereu variabila lista cotidiana de lucruri neplacute de care nu putem scapa…
Exista insa unul de la care putini ne putem substitui- lungul si plictisitorul (in cel mai bun caz) drum catre sau dinspre serviciu; atunci cand acesta presupune si a merge aproape de la un capat la altul, intr-un autobuz vesnic aglomerat (123 pentru cunoscatori, spre exemplu), supliciul devine complet, astfel incat se cer cateva compensatii la un astfel de chin zilnic…
Compensatiile s-au inventat, iar una dintre acestea se numeste Carte de buzunar, colectia de la Jurnalul National care si-a propus tocmai acest scop:
Cele mai citite carti, de la clasici la contemporani. Colectia Carte de Buzunar – un refugiu in lectura, oricand, oriunde, intre doua destinatii, la un ceai sau in autobuz.
Solutia literara contra plictiselii, aleasa de mine pentru drumul din aceasta saptamana si de care va voi vorbi astazi se numeste:
Francois Mauriac – Therese Desqueyroux
Despre scriitorul francez nu as spune prea multe pentru simplu fapt ca oricine doreste poate gasi informatii biografice pe internet, este suficient sa dea un click pe numele sau, Francois Mauriac din aceasta fraza; mentionez, totusi, mai ales pentru cei care nu vor intra pe Wikipedia, un lucru esential si care spune ceva despre importanta sa: a castigat Premiul Nobel pentru Literatura, in 1952.
Despre romanul sau, mai exact despre punctul de plecare, o sa citez un fragment de pe coperta interioara a acestei editii:
Therese Desqueyroux (1927) se bazeaza pe o stire de ziar despre o femeie care a incercat sa-si otraveasca sotul cu tratamentul Fowler – o solutie de arsenic. Intr-un lung monolog interior, femeia examineaza motivele care au condus-o la tentativa de omor – de la apasarea obligatiilor materne la viata sufocanta alaturi de sotul ei, Bernard, a carui singura pasiune pare a fi vanatoarea. Personajul apare si in alte romane ale lui Mauriac, precum Sfarsitul noptii (1935) si in povestirile Therese chez le docteur si Therese a l̒ hotel (1933).
Romanul inseamna un interminabil, dar niciodata plictisior, solilocviu al unei femei care isi repovesteste adolescenta si tineretea in mai bine de 130 de pagini si de-a lungul a 13 capitole – o cifra simbolica probabil si pentru lipsa de …noroc pe care o acuza nu o data si prin care se tot scuza eroina. Chiar de la primele randuri, Therese reuseste sa te impresioneaza prin discursul ei: ea este o femeie care, cum spunea un alt scriitor francez, are mereu pe limba o vorba rea pentru oricine ii iese in cale si mai ales ii deranjeaza existenta; primii pe lista- chiar tatal- ,,o fata galbejita de hepatic” si sotul ei, de care se delimiteaza printr-o formula plina de raceala si aristocrata superioritate- ,,acest om bolnav”.
Cartea incepe cu o calatorie nocturna, un alt element simbolic car rezuma viata diurna a eroinei, dar nu pentru ca ar fi fost saraca din punct de vedere material, nici pentru ca ar fi suferit vreo drama existentiala care sa-i schimbe viata, ci din cauza felului ei de a fi aproape imposibil de inteles…
Calaul, trebuie sa se intoarca acasa, sa dea ochii cu victima-sotul ei, ea simte ce va insemna viitorul si incearca sa evite inversarea rolurilor, dar tatal ei refuza sa o primeasca acasa, motivand ca parasirea sotului, indirect, ar insemna o recunostere a vinovatiei si o pata asupra blazonului familiei.
Victima, la randul ei, stie ca rolurile s-au inversat si ca ea trebuie nu numai sa se intoarca, dar si ca va trebui sa renunte la mandria ei proverbiala si sa-i accepte conditiile ( a se citi razbunarea) pentru a nu fi din nou acuzata si sa ajunge la inchisoare; mai mult decat atat, se simte mai puternic, cu orgoliul satisfacut si parca trezit la viata:
Lumea nu va afla mai nimic, asa ca va scapa cu fata curata – nimeni nu-l va mai compatimi; si nici nu voia sa fie compatimit. Cine se poate socoti umilit ca s-a casatorit cu un monstru, daca monstrul a fost dominat pana la urma? De altfel, nici viata de holtei nu-i de dispretuit si faptul ca fusese la un pas de moarte ii sporise la culme pasiunea pentru avere, pentru vanatoare, pentru automobil, pentru mancare si bautura- intr-un cuvant, bucuria de viata!
Procesul oficial s-a incheiat, drumul pana acasa nu a fost decat un intermezzo care sa-i dea ragazul sa-si pregateasca apararea, discursul pentru celalalt proces neoficial- intalnirea cu sotul. Chiar daca nu stie exact ceea ce va spune si nici cum sa se justifice pentru faptele sale de nejustificat, ea eset increzatoare in propria sa forta de convingere si vede un singur final al ,,spovedaniei” sale (termenul ii apartine)- iertarea; primele cuvinte schimbate cu sotul ei o fac sa inteleaga ca si-a facut inutil iluzii:
Nu fusese decat o iluzie! In realitate ea cazuse victima unei legi stravechi, unui destin inexorabil; nu ea distrusese familia, ci familia avea sa o distruga pe ea; in felul lor aveau dreptate s-o considere un monstru, dar si ea ii socotea pe ei monstri. Fara ca cineva din afara sa banuiasc macar ceea ce se petrece, familia avea sa o nimiceasca printr-o metoda lenta si sigura.
Therese face parte din acea categorie aparte de oameni care nu se menajeaza nici macar pe ei insisi, nici nu se scuza pentru ceea ce au facut, de fapt doar a incercat; ea se considerea o ,,fiara haituita”, o victima a familiei, asa cum marturisea si mai sus, pe care societatea nu a reusit sa o condamne datorita abilitatii tatalui ei si orgoliului sotului ei dornic de a pastra aparenta de familie burgheza model, dar care acum intelege ca nu a scapat si ca a fost deja condamnata de sotul ei, adica ,,era condamnata la singuratate pe veci”. Nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva aceasta singuratate inseamna mai mult decat o pedeapsa, poate chiar iadul in una dintre ipostazele sale terestre…
Ea va trece prin diferite stari, de la dorinta de a pleca in lume la sinucidere, apoi la depresie si la izolarea impusa de sotul ei, dar si fuga de ceilalti oameni din sat care ajung sa o evite si sa o considere cu probleme psihice.
Dar chiar va ramane ea pana la sfrsitul vietii o infranta? Finalul aduce o spectaculoasa rasturnare de situatie, dar o sa va las placerea de a-l descoperi singur; oricum, acesta mi-a intarit convingerea ca, fie chiar si numai pentru acest mic roman ( doar ca numar de pagini), Francois Mauriac merita Premiul Nobel pentru Literatura…
P.S. Cartea se afla la promotie si se poate comanda online de pe site-ul Jurnalul National.
| Autor: | Francois Mauriac | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Therese Desqueyroux | Pret: | 4 lei |
| Nr. pagini: | 144 | Editura: | Jurnalul National / Curtea Veche Publishing |
Subiecte: _Autor: Francois Mauriac, _Comentator: George Motroc, Colectia: Jurnalul National | Nici un comentariu »
