![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Cristian Preda, Sorina Soare – Regimul, partidele si sistemul politic din Romania | Pagina principala | Pierre Boulle – Planeta maimutelor »
John Fowles – Colectionarul
Articol postat de Alex Sima
Autor: John Fowles
Titlu: Colectionarul
A aparut in anul: 2008
Autor recenzie: Lunatica
***** Colectionarul este un tip ciudat. Colectioneaza fluturi. Fluturi pe care ii aranjeaza apoi in cutii puse in ordine. Fluturi, a caror frumusete este clasificata riguros. In plus, isi povesteste propria viata de parca ar povesti-o pe a vecinului, cu care nu are absolut nici o legatura. De parca s-ar stradui sa justifice actiunile acestuia. Fara compasiune, fara nici un fel de implicare emotionala. De altfel, Colectionarul nu este un tip sociabil. Este prietenos cu o singura persoana: cu o fata blonda. Bineinteles, este afectiv cu ea doar in mintea lui. In realitate, cei doi nici macar nu se cunosc. Asa ca apropierea se face doar in gandul lui: atunci cand vine ea de la Scoala de Arte, el o priveste pe geam. O asteapta. Stie ora la care va veni. Ori atunci cand se nimereste in spatele ei la coada, la un magazin, iar el se apropie de ea. Si ii simte parul matasos in mainile lui. Tot in gand, evident.
***** Sau atunci cand castiga la loto.
***** Fiindca, da, Colectionarul castiga “la loto”. Atunci se produce cea mai mare apropiere intre cei doi. De ce? Nu fiindca incep sa se invarta in aceleasi cercuri de prieteni. Ci pentru ca lui ii vine ideea de a colectiona ceva ce il fascineaza mai mult decat fluturii. Iar o fascinatie mai mare nu are decat pentru ea, pentru fata blonda.
***** Decizia o ia rapid. La fel de rapid cum ii si apare: ca o revelatie. Cumpara o casa la tara, intr-o zona relativ izolata. Insa, el, Colectionarul, nu se grabeste deloc. Ii e teama ca “fluturele” nu va fi prins. Insa isi continua planul. Camera ei va fi la subsol. Va avea tot ce ii trebuie pentru a picta. Va avea tablouri, carti, muzica. Nimic ascutit, nimic cu care s-ar putea rani. Sau cu care l-ar putea rani. Colectionarul este, de la inceput pana la sfarsit, un tip meticulos.
***** Fata blonda e prinsa rapid. Mai rapid decat si-ar fi imaginat el vreodata. E pusa in “cutia” ei si privita. Nu mai poate zbura de aici. E in siguranta.
***** Ea? Ea traieste un cosmar. Unul real, bineinteles. Pe care il descrie in jurnalul sau. Colectionarul apare ca un monstru. Cu chip uman, de care ii e uneori mila. E incult si complexat, din acest motiv mai are uneori sentimente pentru el. Alteori, isi doreste sa ii vada partea pozitiva a comportamentului lui. Nu prea reuseste. Iar de cele mai multe ori, il uraste. Il uraste pentru ca a luat-o din familia ei, de la Scoala ei, de langa prietenii ei. Il uraste fiindca nu il mai poate vedea pe barbatul de care este indragostita. Un pictor, la fel ca ea. Uraste ca trebuie sa faca baie rar, legata la maini atunci cand termina. Detesta ca nu poate citi ziare, ca nu se poate uita la televizor. Noroc ca poate picta sau citi.
***** El o iubeste. E linistit sa o stie alaturi de el, acolo, jos, la subsol. Stie ca are controlul absolut asupra ei. Nu vrea sa ii faca nici un rau. Doar asta e motivul pentru care s-a preocupat atat ca ea sa primeasca mancare proaspata si cele mai bune carti in fiecare zi,nu? Din cand in cand, ii face mici cadouri: o bluza, o esarfa. Si-ar mai dori doar ca ea sa vada ca el este un om bun. Si ca o iubeste.
***** Tot ciudata este si senzatia pe care o ai cand ii urmaresti lui gandurile. Tinzi sa il compatimesti, sa ii intelegi comportamentul. Felul in care o priveaza de libertate pare altfel. Pare tolerabil. Aproape ca te intrebi cum de ea nu-si da seama. De eforturile lui de a-i face pe plac. De iubirea lui suprema. Fiindca poate fi si asta o dovada de iubire. Una bolnava, intr-adevar, dar ramane totusi o iubire.
***** Insa jurnalul ei te trezeste la realitate. In clipa in care te gandesti ca singura ta libertate sunt cartile sau pictura, te cam inspaimanti. Gesturile banale devin un lux: baia, plimbatul in aer liber, privitul stelelor.
***** Insa asa isi manifesta el iubirea. Asa ca tocmai din frica de a nu o pierde, nu o duce la spital atunci cand ea se imbolnaveste. Crede ca doar se preface. Ca vrea sa zboare de langa el. Fata blonda reuseste sa scape, intr-un final. Si de el, si de boala. Datorita mortii.
***** Dar el? Colectionarul ramane tot un colectionar. Asa ca isi planuieste urmatorul fluture: tot o fata, tot blonda. Insa de data asta, nu va mai fi la fel. O va face doar din curiozitate.
* Au mai scris despre aceasta carte: Ana-Maria Petritan si Dora. Mai multe despre John Fowles aici, aici si aici.
John Fowles - Colectionarul,
Subiecte: _Autor: John Fowles, _Comentator: Diana Anghel | Nici un comentariu »
