![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« George Balan – Iubirea interzisa | Pagina principala | Viktor E. Frankl – Omul in cautarea sensului vietii »
Corina Murafa, Vladimir Cretulescu – Principele Radu, un destin
Articol postat de Alex Sima
Autor: Corina Murafa, Vladimir Cretulescu;
Titlu: Principele Radu, un destin;
Anul aparitiei: 2009;
Autor recenzie: Loredana Modoran;
Am cumparat cartea Principele Radu pentru ca, intamplator, am fost la lansare si nu am putut rata autograful Principesei Margareta. Am doua obiectii mari si late la aceasta carte si voi incepe cu ele. In primul rand, chiar inainte de a citi cartea, am avut impresia ca, in conditiile candidaturii Principelui Radu la alegerile prezidentiale, cartea este una de campanie. La lansare, Corina Murafa a negat acest lucru si a afirmat ca atunci cand s-a apucat de acest proiect (la sfarsitul lunii februarie 2009), nu stia ca Radu Duda va candida.
Propunerea de a scrie aceasta carte a venit de la un fost coleg de liceu al celor doi autori, actualmente consilier al Principelui. Avand in vedere ca Radu Duda si-a anuntat candidatura in luna aprilie, si o candidatura la prezidentiale nu este decisa de azi pe maine, cartea “Principele Radu” avea din start menirea unui proiect de PR politic. Acum, dupa ce am citit cartea, mi-am intarit aceasta impresie. Si va voi spune de ce, nu inainte de a prezenta si a doua obiectie legata de carte.
Este vorba de coperta cartii, unde Principele Radu Duda apare impreuna cu Principesa Margareta. De ce apare Principesa Margareta pe coperta unei carti despre sotul ei? Simpla calitate de sotie nu cred ca este un motiv suficient pentru a fi pe coperta. Parerea mea este ca, prin aceasta strategie, se doreste legitimarea imaginii lui Radu Duda ca apartinand Casei Regale si, mai mult decat atat, stabilirea, in mintea cititorului (posibil elector), a unei legaturi a imaginii lui Radu Duda cu reprezentarile pozitive despre Principesa. De mentionat ca Principesa Margareta a fost singura la lansarea cartii, fara Radu Duda, ocupat cu campania din teritoriu.
Revenind la continutul romanului: mie mi s-a parut pur “pr”. Toate etapele vietii lui Radu Duda sunt prezentate in mod pozitiv, autorii incercand sa ii creeze si o aura romantica. Spre exemplu, episodul nasterii lui Radu Duda, cand la maternitate se auzea in difuzoare melodia de Grieg, in care apare personajul Peer Gynt, “un om dezradacinat, care isi paraseste plaiurile natale, calatorind prin lume pentru a-si cauta propriul loc in viata, propriul destin”. Astfel, Principele Radu gaseste o asemanare intre viata sa si cea a eroului.
Radu Duda si-a petrecut primii sapte ani din viata la bunici, iar plecare la parinti, la Iasi, a fost infatisata ca o “dezradacinare”, asemeni pribeagului Peer Gynt. Plecarea la facultate, la Bucuresti, este “o noua sfasiere – inca o bucata din acel acasa al copilariei ii fusese rapita. Si din nou, Peer Gynt ratacea…”.
Nostalgia bunicilor si a locurilor natale sunt descriese mult prea poetic pentru gustul meu. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc si-au petrecut copilaria la tara, adolescenta cu parintii si anii de maturizare in alte orase, la facultate. Asadar, nu vad nimic deosebit in “dezradacinarea” lui Radu Duda, ci parcursul firesc al oricarui om.
Pe de alta parte, romanul pare rupt in doua parti. Diferenta dintre stiluri este destul de vizibila. Cel pitoresc, expresiv al studentului la teatru, Vladimir Cretulescu si cel asezat, riguros al absolventei de stiinte politice, Corina Murafa.
Inca un repros vine si din cauza repetitilor suparatoare (“tanarul Radu” de exemplu) din prima parte a romanului si a numeroaselor propozitii incheiate cu puncte de suspensie.
In concluzie, din cele citite in aceasta carte, consider ca traiectoria lui Radu Duda nu se afla deloc sub auspiciile ursitei, ci doar sub ale casatoriei cu Principesa Margareta si, implicit, intrarii in Casa Regala.
Corina Murafa, Vladimir Cretulescu - Principele Radu, un destin,
Subiecte: _Autor: Corina Murafa, _Autor: Vladimir Cretulescu, _Comentator: Loredana Modoran, Editura: Litera | 1 Comentariu »
05, 08, 2009 la 8:03 pm
Salutare Loredana!
Multumim frumos pentru recenzie si pentru atentia acordata cartii. Un ochi critic e bun oricand, asa ca pe mine personal ma bucura faptul ca ti-ai asternut pe hartie impresiile.
Exista intr-adevar stiluri diferite in carte, din pacate nu am reusit sa creem un stil unitar, insa pana la urma credem ca cele doua stiluri reflecta si ruptura care a avut loc in viata Principelui.
Pe de alta parte, majoritatea biografiilor sunt vehicule de PR… Am citit cateva pana acum, inclusiv in munca mea de documentare pentru aceasta carte, si de obicei este neobisnuit ca o biografie sa fie critica la modul negativ. Ea este detaliata, prezentata de cele mai multe ori din perspectiva persoanei care este subiect al cartii (daca ea mai este in viata), si nicidecum un demers investigational critic. Lasam sarcina aceasta in seama jurnalistilor si suntem convinsi ca isi vor face meseria.
Asa cum spunem si in prefata, noi relatam o viata asa cum ne-a fost ea povestita si cum am reusit si noi sa o interpretam, din discutii cu altii, din gesturi, din carti. Cum am preferat sa descriu viata Principelui dupa ce a cunoscut-o pe Principesa Margareta, oricat de critica si de carcotasa as incerca sa fiu, tot nu pot sa observ si sa notez numeroasele angajamente publice in care a fost implicata Casa Regala si totodata documente program extrem de bine scrise, cum este “Viziunea pe 30 de ani”.
Referitor la coperta, gasesc ca fotografia este ilustrativa. Asa cum Principele spune mereu, el este Principe-consort, Margareta Principesa mostenitoare si totodata intreaga lor activitate se desfasoara impreuna – este probabil o reminiscenta a vechilor traditii regalo-nobiliare, si totodata o unealta de constructie inteligenta.
Mergand mai departe, indraznesc sa te invit sa te gandesti la o posibila interpretare a acestui cuvant mare care este “ursita” in felul urmator: poate sa fie mana destinului ca actorul Radu Duda s-a aflat in acea zi in orfelinatul din Piata Chibrit, ca ulterior s-a casatorit cu o Principesa si ca acum este implicat in viata politica a unei tari, incercand sa candideze la Presedintia acesteia. E doar o interpretare desigur.
Ca sa nu ma intind prea mult, as mai adauga doar ceva legat de candidatura la Presedintie. Principele este un om calculat, asa cum am subliniat mereu in carte. Isi cantareste fiecare cuvant si si-a cantarit bine si candidatura la Presedintie. Cand am inceput sa scriem cartea noi nu am stiut de candidatura, insa ne-a devenit clara pe parcurs si am vazut-o ca pe o prelungire oarecum fireasca a intregii prezente publice. Aceasta insa nu ne-a cenzurat in niciun fel scrierea, daca imi permiti sa marturisesc acest lucru “pe cuvant de onoare” 🙂
In rest, la cat mai multe lecturi frumoase!
Corina