![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Khaled Hosseini – Vanatorii de zmeie | Pagina principala | Claire Messud – Copiii imparatului »
Apostol Stan – Putere politica si democratie in Romania (1859-1918)
Articol postat de Alex Sima
Titlu: Putere politica si democratie in Romania (1859-1918);
Autor: Apostol Stan;
Anul aparitiei: 1995;
Autor recenzie: Loredana Modoran;
***** Structurata in douasprezece capitole, Putere politica si democratie in Romania (1859-1918) isi propune sa analizeze modul de exercitare a puterii politice in Romania intre anii respectivi. Cele sase secole, marginite de dubla alegere a lui Cuza la 24 ianuarie 1859 si de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, definesc o perioada importanta pentru modernizarea politica a Romaniei sau, asa cum se exprima autorul, reprezinta ”un caz exceptional de modernizare politica reusita”.
***** Unicitatea experientei romanesti isi are originea in prevederile Conventiei de pace de la Paris din 1858 (Conventie ce, in fapt, reprezinta o constitutie acordata Principatelor), care, sub garantia puterilor occidentale, presupuneau iesirea Principatelor romane de sub sfera de influenta otomana si ruseasca si fixau mecanismele institutionale prin care se instala, pentru prima oara la noi, statul de drept. Se producea, astfel, dupa secole de dominatie straina sub forma autoritara si absolutista, o ruptura aproape brusca in ceea ce priveste modul de guvernare.
***** Principalele intrebari la care Apostol Stan isi propune sa gaseasca raspuns in aceasta cercetare se refera la modul in care apare democratia romaneasca dupa momentul 1859, precum si la masura in care cadrul constitutional corespundea gradului de evolutie si experienta politica a societatii romanesti. De asemenea, autorul urmareste raportul dintre cele trei puteri ale statului si, in mod special, dezvoltarea sistemului de vot si baza electorala a acestuia. Important in aceasta perioada este si climatul politic creat de dezbaterea de idei si, implicit, de transformarea acestora in partide politice.
***** Asadar, autorul nu se limiteaza la o expunere cronologica a principalelor evenimente si reforme din aceasta perioada, ci analizeaza, dintr-o perspecitva rationala, impactul acestora in viata sociala si politica. Prin urmare, Apostol Stan nu urmareste mitizarea lui Alexandru Ioan Cuza ca mare domnitor, realizator al Unirii Moldovei cu Tara Romaneasca, ci realizeaza un tablou realist al efectelor principalelor sale reforme. Unirea principatelor, instituirea guvernului unic si unificarea administrativa sunt puse in balanta cu regimul autoritar fata de presa practicat de Cuza, centralismul si tendinta de alienare a opozitiei.
***** Cuza Voda devenea un domnitor izolat, incalcand principiile constitutionale ”cu toata puterea organizata in jurul propriei peroane, (…) netezindu-si astfel calea unei domnii personale”. Aceasta domnie personala este si introdusa de Cuza la 2 mai 1864, prin lovitura de stat.
***** Adoptarea Consitutiei din 1866, de inspiratie belgiana, a insemnat un alt important pas spre democratizare si liberalizare. Distributia (relativ) echilibrata intre puterea executiva, legislativa si judecatoreasca permitea lichidarea autoritarismului si organizarea societatii civile. Vointa nationala era definita ca baza puterii politice. Cel putin la nivel teoretic, Constitutia garanta numeroase libertati si drepturi individuale dintre cele mai avansate in epoca. Din perspectiva practica, libertatile politice apartineau unui cerc mic de oameni, si anume, ”mosierimii restransa numericeste – bogata, culta si instruita”.
***** La polul opus se regasea taranimea, cu o pondere demografica coplesitoare, saraca si scolita doar in mica masura, care desi beneficia de dreptul de a fi reprezentata in parlament printr-un colegiu special, din cauza unei slabe constiinte politice si a lipsei de experienta, nu dorea sa se implice in viata politica. Cauza acestei situatii este identificata de Apostol Stan in evolutia extrem de lenta a invatamantului public satesc si in mentinerea taranimii intr-o stare materiala precara.
***** In continuare, autorul descrie viziunile celor doua mari ideologii politice din epoca, conservatorismul si liberalismul, confruntarile dintre ele, precum si trecerea de la grupuri de persoane, neinstitutionalizate si fara acoperire sociala, la partide politice cu o baza electorala bine definita. Apostol Stan noteaza ca, nu de putine ori, dezacordurile dintre partide luau forma incaierarilor si luptelor de strada, iar discursurile lor, forma unei propagande socialiste impotriva institutiilor statului.
***** Dupa ridicarea Romaniei la rangul de Regat si proclamarea domniei regelui Carol I, pe fondul razboiului de independenta, pe plan intern a survenit un fel de pulverizare a spectrului politic, interesele generale ale tarii, in multe cazuri, fiind conditionate de ambitii persoanle, considera Apostol Stan. La scurt timp dupa proclamare, Romania se confrunta cu criza domniei lui Carol I, instabilitate guvernamentala si, mai ales, cu lipsa de credibilitate a statului pe planul atragerii de capitaluri straine.
***** La 1884, societatea romaneasca nu reusise sa se dezvolte si sa functioneze ca un organism unitar. Legile adoptate nu se aplicau uniform, la nivelul intregii societatii. Taranii nu doreau sa renunte la vechile cutume de care erau atasati si care se contraziceau antinomic cu cele noi. De altfel, taranii se si revolta in 1907 creand o criza politica, precedata de criza financiara.
***** In partea de final a cartii, autorul ajunge la concluzia ca legea electorala a constituit cheia sistemului politic romanesc. Desi, asa cum am afirmat si mai sus, sistemul constitutional avea ca principiu suprem de guvernare suveranitatea poporului, exprimarea acesteia de catre electorat s-a facut diferentiat, in functie de avere si gradul de cultura. Apostol Stan critica si sistemul censitar care, in loc de a evolua, dupa o schimbare nesemnificativa in 1884, s-a ”cantonat intr-o stagnare reformatoare”.
***** Stan concluzioneaza ca in perioada 1859-1918 Romania a fost condusa de o ”oligarhie”, sefii de partide si grupurile din jurul lor fiind factorii determinanti ai deciziilor luate de catre guverne. De asemenea, sursa puterii guvernamentale nu era reprezentata de electorat, ci de jocul dintre partide, decis in ultima instanta de rege.
***** Consider ca cercetarea facuta de Apostol Stan este valoroasa pentru ca reuseste sa trateze analitic evenimentele importante ce au marcat perioada 1859-1918. Insemnatatea unei asemenea carti este, cu atat mai mare cu cat, in perioada comunista s-a realizat o ”grava deformare a perceperii istorice a guvernarii din Romania”, iar prezentul volum reprezinta o abordare ce reproduce realitatile politice si sociale din acea perioada.
Apostol Stan - Putere politica si democratie in Romania (1859-1918),
Subiecte: _Autor: Apostol Stan, _Comentator: Loredana Modoran, Editura: Albatros | 1 Comentariu »
28, 03, 2012 la 3:22 pm
nici nu merita sa va pierdeti timpul cu prostiile autorului asta, credeti ma. domnisoara modoran care ne face “onoarea” sa ne prezinte recenzia sa privind cartea lui Stan Apostol fie are anume interese sa i slaveasca asa zisa opera, fie nu stie pe ce lume traieste. si aceasta din urma afirmatie este valabila pentru oricine recenzeaza favorabil aceasta lucrare demna de statutul de carte SF recomandata copiilor de la 2-4 ani. de fapt, mai corect ar fi sa spunem ca nu merita nici o recenzie, nici macar una nefavorabila, pentru ca asta ar insemna ca i se da atentie, si nu e cazul, cartuliei de povesti stiintifico-fantastice.
m am simtit dator moral sa postez acest comentariu ca sa nu va pierdeti timpul sau banii cu asemenea volum.