![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Sapte artisti romani coloreaza griul intr-un album aparut la editura Vellant | Pagina principala | John Braine – Viata in inalta societate »
John Braine – Drumul spre inalta societate
Articol postat de George Motroc
Autor: John Braine;
Titlu: Drumul spre inalta societate;
Autor recenzie: George Motroc;
,,Am sosit la Warley intr-o duminica umeda de septembrie, cu un cer cenusiu ca gresia de Guiseley. Eram singur in compartiment. Tin minte ca-mi spuneam: ,,Gata, Joe, ai scapat de momaile, de cadavrele astea ambulante.”
Asa incepe Drumul spre inalta societate, romanul scris de John Braine si care a fost ales pentru a deschide Carte de buzunar, seria lansata de Jurnalul National; aceluiasi autor ii apartine si cel de-al patrulea roman al colectiei- Viata in inalta societate si care prezinta o continuare a povestea vietii lui Joe Lampton dupa mai multi ani, atunci cand eroul devenise, cum se spunea candva , un adevarat burghez onorabil.
Despre John Braine nu ar fi prea multe de spus, acesta nu are ceea ce s-ar putea numi o biografie extra-literara impresionanta, dar sunt totusi cateva lucruri care se pot aminti despre viata sa literara: scriitorul englez s-a remarcat in perioada postbelica si a reusit sa impresioneze, chiar daca numai cu primul sau roman- Drumul spre inalta societate, astfel incat el a fost considerat unul dintre reprezentantii de frunte ai generatiei ,,tinerilor furiosi” din Anglia. Romanul sau de debut a fost publicat in anul 1957 atunci cand scriitorul era un simplu bibliotecar, s-a bucurat de un mare succes si apoi a fost ecranizat doi ani mai tarziu cu acelasi titlu- Room at the Top, dar despre film nu voi spune absolut nimic pentru simplu fapt ca nu l-am vazut (inca).
Revenind la roman, inainte de orice, trebuie remarcat stilul, astfel incat chiar daca textul este o acuzatie (in)directa la adresa unei mentalitati dominante si a unui mod de trai, nu are in general acea furie demolatoare, ci o eleganta rafinata a frazei tipic britanica care aminteste in general de un gentelman de altadata….
In ceea ce priveste subiectul, acesta poate fi rezumat astfel: un tanar modest ca origine, fost aviator, ramas orfan in urma unui bombardament, pleaca din casa unchiului in care simtea ca se sufoca si face astfel primul pas din ceea ce va fi , asa cum spune si titlul, ,,drumul spre inalta societate”. De aceea el se muta in alt orasel britanic , Warley, total diferit si net superior mediului din care venise, o comparatie care se face inca de la venire…
Inca din primele ore si zile ale venirii sale, el vrea sa descopere, sa inteleaga mecanismele relatiilor sociale si chiar sa se impuna sau macar sa atraga atentia acestei lumi noi; la inceput, el se simte complexat de aceasta lume de oameni rafinati si bogati, dar treptat dobandeste o mare incredere in sine, precum si o buna parere despre propria persoana, socotindu-se chiar superior acestei lumi in care vrea sa se integreze. Astfel, paradoxal, in aceasta lume (aparent) nobila, chiar daca nu impresioneaza vestimentar, prin origine sau cultura, el se considera adevaratul gentelman prin simplul fapt ca avea obrazul curat, la figurat desigur:
Aseara am dat de o fotografie facuta nu mult dupa ce ma stabilisem la Warley. Parul imi sade lipit pe cap ca o tichie, gulerul camasii e stramb, iar nodul cravatei, mult prea mic, e prins cu un ac oribil, in chip de pumnal. Dar asta nu conteaza. Pentru ca obrazul meu e, chiar daca nu inocent, oricum, neuzat. Vreau sa spun, neuzat de amor, de bani, de dorinta de a-mi face relatii si de a obtine una sau alta de la oameni, aproape neatins de murdarile in care trebuie sa te zbati ca sa razbesti.
Drumul sau spre inalta societate pare sa fie pavat cu multe bune, dar, mai ales, tare multe rele intentii ale altor personaje care-si gasesc mereu scuze pentru orice fac; reteta succesului pare sa cuprinda in doze si proportii mereu variabile: ambitie, perseverenta, ceva obraznicie si cat mai multa incredere in sine, astfel incat sa se poate compara cu un erou de basm modern:
Fie ca suna sentimental ori nu- eram insufletit de o ardoare, o incredere in mine care compensa cu prisosinta straiele modeste cu aspect de uniforma. (…) Susan era fara doar si poate o printesa, iar eu un porcar sau cam asa ceva. Intr-un fel, participam din plin la desfasurarea unui basm. Nenorocirea era ca aveam de trecut piedici mai mari decat balauri si vrajitoare si n-aveam la indemana nicio zana ocrotitoare.
Drumul in interiorul inaltei societati este unul care depinde mult de femeile din jurul sau, fapt pentru care el este mereu un tanar cuceritor care arunca in stanga si in dreapta complimente galante, in speranta ca ii va iesi in cale, in sfarsit, ,,zana ocrotitioare”; primele si singurele sale victime profitabile raman Alice – o femeie maritata de 35 de ani care stie ca si sotul ei are o amanta, scuza care-i permite sa-si gaseasca si ea (macar) unul – dar si Susan, o tanara bogata si oarecum naiva, de nici 20 de ani; acel tanar complexat si marginal s-a schimbat, se simte cineva care a reusit sa invinga toti balaurii de care vorbea candva el insusi:
,,Eram cineva: eram amantul unei femei maritate, ieseam cu fiica unuia dintre cei mai bogati oameni din Warley, nimic nu-mi statea in cale.”
Totusi, aceasta situatie (imorala) nu putea continua la infinit, iar tragedia se va declansa atunci cand acest tanar, in ciuda caracterului sau de gentelmen de care facea atata parada, va trebui, spre parerea lui de rau si somat de viitorul socru, sa renunte la amanta pentru a primi acordul parintilor fetei pentru casatorie…
Nu-i mai putin adevarat ca viitorul socru chiar daca il dispretuieste initial pentru originea sociala, poate sa treaca cu vederea acest lucru, dar si un alt act de imoralitate (legatura cu o femeie maritata), apreciind mult mai mult faptul ca tanarul pare sa o iubeasca sincer pe fiica lui si ca are referinte bune din punct de vedere profesional. De altfel se gandeste sa-l foloseasca pentru a-i administra si eficientiza afacerile, un fapt care-l umple de mandrie si de uimire pe acest Julien Sorel britanic…
Chiar este el un Julien Sorel al sec. XX?! Acelasi cult al eului individual, al ambitiei, folosirii farmecelor si influentarii femeilor, sexului slab cum se zice… Este insa si un personaj complex, uneori cu stari de spirit si actiuni contradictorii, dar care nu-si pierde nicodata acel instinct al parvenirii, mereu explicat si scuzat cu o inocententa induiosatoare…
Finalul nu demonstreaza altceva: are remuscari pentru ca Alice s-a sinucis intr-un mod atat de brutal dupa ce a anuntat-o ca o paraseste (a intrat cu masina intr-un zid) si se simte un criminal din punct de vedere moral; incearca sa o uite prin alcool si apoi va reveni, probabil, la viata de mai dinainte…
Drumul spre inalta societate ofera dincolo de finalul deschis si o dilema la care ramane sa raspunda in mod individual, dupa lectura, fiecare cititor si sa aleaga ce prefera: un adevarat gentelman, cu obraz, chiar daca in aparenta este un marginal sau un aparent om realizat social, dar care si-a pierdut obrazul, onoarea si indraznesc sa spun sufletul ( a se citi TOTUL) …
P.S. Cartea se poate comanda la un pret promotional de pe site-ul Jurnalul National
| Autor: | John Braine | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Drumul spre inalta societate | Pret: | 4 lei |
| Nr. pagini: | 285 | Editura: | Jurnalul National / Litera |
Subiecte: _Comentator: George Motroc, Colectia: Jurnalul National, Editura: Litera | 1 Comentariu »
16, 10, 2011 la 1:33 pm
[…] John Braine – Drumul spre inalta societate […]