![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Gore Vidal – Orasul si stalpul | Pagina principala | Gib I. Mihaescu – Donna Alba »
Kurt Vonnegut – Barba Albastra
Articol postat de Alex Sima
Autor: Kurt Vonnegut;
Titlu: Barba Albastra;
An aparitie: 1987 prima editie, 2006 prezenta editie;
Autor recenzie: Sfica Alexandra;
Kurt Vonnegut, unul dintre autorii recenti deja considerati clasici in viata, a scris pana in prezent peste 17 romane si volume de povestiri. In Barba Albastra, publicat pentru prima data in 1987, readuce la viata vechiul basm despre legendarul personaj cu acelasi nume, posesor al unui secret atat de grotesc incat ar fi fost pregatit sa ucida inainte de a-l dezvalui. Rabo Karabekian, personajul principal al romanului, impartaseste acelasi gust pentru secrete. Batranetea sa se imparte, linistita, intre prietenul sau cel mai bun, scriitorul Paul Slazinger, si turistii care ii viziteaza impresionantul conac pentru a se delecta cu si mai impresionanta colectie de arta a lui Rabo, piesele de rezistenta fiind vestigiile scolii de pictura Abstract Expresioniste.
Deoarece nu multi sunt familiarizati cu multitudinea de schimbari ce s-au petrecut de-a lungul timpului in arta, se cade sa detaliem putin. In timp ce mare parte din roman e fictiune, miscarea Abstract Expresionista a existat cu adevarat, fiind prima miscare artistica importanta nascuta in SUA, asa cum se specifica si in nota autorului. Asa cum ii spune si numele, era o imbinare de abstract si expresionism, ceea ce se traduce printr-o alaturare de tuse groase din care numai pictorul care a creat-o intelege ceva. Din nefericire, mixtura de arta si literatura este una nefericita, in sensul ca niciodata niste cuvinte nu vor putea descrie cu adevarat o pictura, ceea ce face ca baza romanului sa fie greoaie si de neinteles.
Pe langa aceasta mica scapare, trebuie sa admit ca asemanarea cu primul Barba Albastra e facuta cu mult gust. Secretele lor se aseamana atat de tare, si totusi sunt atat de diferite. Este una dintre cartile pentru care sfarsitul conteaza, asa ca nu va pot dezvalui secretul. Va trebui sa cititi cartea, sau cel putin de la pagina 300 incolo.
Pe langa firul epic (si deopotriva artistic) general, alte istorii minore se desfasoara. Intreaga existenta a lui Rabo este schimbata cu nonsalanta de Circe Berman, o alta scriitoare ce se va instala in prestigiosul conac. Impresionanta colectie de arta dispare pentru a face loc colectiei de poze cu fete dandu-se in leagan, alegerea lui Circe. Ca psihologie, Circe Berman este cel mai interesant personaj. Ea nu se ascunde dupa secrete (poate doar putin, la inceput), si isi petrece viata incercand sa-i faca si pe ceilalti mai sinceri, cel putin cu ei insisi.
Prietenia dintre Rabo Karabekian si Paul Slazinger se destrama si ea, desi poate nu a existat niciodata. Au fost legati la inceput de experienta comuna din razboi. Ca sa amintim de vremurile lor bune, un banc (din carte) trebuie precizat :
– Ce are trei ochi, trei sfarcuri si (de aici nu-mi mai amintesc, dar, sa zicem) patru picioare?
– Rabo Karabekian si Paul Slazinger!
Nu pot spune ca Barba Albastra e o carte ce merita citita, pentru ca mixul de razboi si arta, impartit in calupuri de amintiri, nu e de mine. In schimb, daca va intereseaza secretul ascuns de Rabo, asteptati-va ca la sfarsitul cartii lui Vonnegut sa fiti mai degraba induiosati, si nu infricosati.
Kurt Vonnegut - Barba Albastra,
Subiecte: _Autor: Kurt Vonnegut, _Comentator: Alexandra Sfica, Editura: Polirom | 4 Comentarii »
22, 09, 2009 la 11:49 pm
Alexandra, daca nu-ti e cu suparare intrebarea mea, ce inseamna “autorii recenti deja considerati clasici in viata”? Deci V. e autor recent? E recent considerat clasic? E clasic in viata? (desi a murit…) Ideea e complet nebuloasa…
**
“Din nefericire, mixtura de arta si literatura este una nefericita, in sensul ca niciodata niste cuvinte nu vor putea descrie cu adevarat o pictura, ceea ce face ca baza romanului sa fie greoaie si de neinteles.”
…err… greoaie si de neinteles pentru cine n-are habar de curente in pictura. Precizare ce se cuvenea facuta in recenzia de fata. Altminteri se intelege ca baza romanului e greoaie si de neinteles asa, la modul general, pentru orice cititor… sau recenzent… A pune in circa autorului si a numi “scapare” (!) o lipsa a cititorului/recenzentului e de-a dreptul peste stingul. 🙂
**
“Nu pot spune ca Barba Albastra e o carte ce merita citita, pentru ca mixul de razboi si arta, impartit in calupuri de amintiri, nu e de mine.”
…asa ceva nu se comite intr-o recenzie. Ce nu e de dumneata poate fi de altii, deci nu poti alatura in aceeasi fraza un considerent de gust subiectiv cu o recomandare de ordin general (“nu pot spune ca merita citita”).
Nu-i nimic, nu toata lumea are… stomac pentru Vonnegut (in plus, nu-i asta cea mai buna carte a lui…) si o asemenea lectura superficiala e, desigur, sortita sa nu prinda mai nimic din esenta cartii. Lecturi mai atente iti urez.
🙂
23, 09, 2009 la 4:51 pm
“Autorii recenti deja considerati clasici in viata” sunt acei autori care, desi au inceput sa publice dupa 1950, au reusit intr-un timp foarte scurt sa se impuna si sa fie considerati referinte in mediul cultural. Am scris asta crezand ca Vonnegut e inca in viata, dar m-am inselat, se pare ca a murit in 2007, deci greseala mea.
La al doilea punct: am habar de curente in pictura 😀 pe de o parte pentru ca am facut o scoala de pictura, si pe de alta parte pentru ca m-am documentat si singurica, nu m-am apucat eu sa critic asa. Si aici probabil avem un conflict de opinii, pentru ca indiferent cat de bun ar fi autorul, eu tot nu cred ca va reusi sa surprinda esenta picturii in cuvinte, pur si simplu nu e o arta care sa poata fi valorificata astfel. Si asta indiferent de cata cultura ai in materie de pictura.
La al treilea punct am comis-o, de obicei nu fac astfel de afirmatii. Dar tot nu consider ca merita citita, pur si simplu n-am gasit in ea acel “ceva”, si in functie de ceea ce am scris in recenzie, oamenii isi vor da singuri seama daca e de ei cartea sau nu. Plus ca ideea acestui blog e tocmai parerea “proprie si personala” despre carte, ceea ce implica si sa spui franc “nu-mi place” sau “nu e de mine”, indierent cat de mare e autorul. Ca pe mine una recenziile impersonale nu ma incalzesc cu nimic.
In rest, te mai astept cu critici constructive 🙂 si poate cu o recomandare care sa-mi schimbe parerea despre Vonnegut
24, 09, 2009 la 5:54 pm
“Si aici probabil avem un conflict de opinii, pentru ca indiferent cat de bun ar fi autorul, eu tot nu cred ca va reusi sa surprinda esenta picturii in cuvinte”
Nu, nu avem nici un conflict de opinii, pentru ca treaba romanului astuia nu este nicidecum aceea de a surprinde vreo esenta a unei picturi. 🙂
__
“Ca pe mine una recenziile impersonale nu ma incalzesc cu nimic.”
Nici pe mine, de aceea am si citit-o pe a dumitale. :–)
Dar trebuie sa recunosti ca a exprima o parere subiectiva e una si a-i da valoare generalizanta e alta. Eu la a doua m-am referit.
In privinta altor vonneguturi, ca sa zic asa, poate ar fi bine sa incerci Abatorul Cinci. Mama noapte, Leaganul pisicii, Galapagos, Pianul mecanic (pina la un punct)… ce sa zic, cred ca gustul pentru KV se educa, nu e intuitiv decit in mica masura, dar parerea mea este ca merita efortul.
Daca te intereseaza, am scris parerea mea despre Pian si despre Abator (in doua parti) pe cartuse.weblog.ro. Poate citind ti se deschide gustul pentru ele.
Multumesc ca mi-ai raspuns. Lecturi placute. :>)
24, 09, 2009 la 5:55 pm
(un admin ar trebui poate sa dezactiveze emoticoanele din comentarii… prea se interpreteaza orice drept emoticon si textul devine prolix.)