![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Ardian-Christian Kuciuk – EX roman de dragoste & conspiratie | Pagina principala | Isabel Allende – Paula »
Mario Vargas Llosa – Orasul si cainii
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Mario Vargas Llosa;
Titlu: Orasul si cainii;
Autor recenzie: Corina Burciu;
Brutalitate. Cred ca este primul cuvant care imi vine in minte cand rememorez ce mi-a ramas in cap din “Orasul si cainii”. Lumea colegiului militar e dura, baietii intra in ea la varsta cand sunt inca niste copii si ies de-acolo maturizati, transformati, si, de ce sa nu recunoastem, abrutizati. In colegiul militar ei ar trebui sa invete disciplina, onoarea, datoria, doar au posibilitatea de a merge mai departe la facultate si de a intra in fortele armate ale tarii. Ar trebui ca aceasta experienta sa ii transforme in niste oameni exemplari, de nadejde pentru statul pe care, teoretic, il vor apara. Doar ca nu e chiar asa.
In colegiu invata mai ales sa se bata, sa fure, sa terorizeze colegii din anii mai mici, sa minta, sa bea, sa fumeze, sa joace carti, zaruri si orice altceva. Sa incalce toate regulile care exista. Sa faca specula cu subiecte de examen furate. Si, incredibil, toate astea fara ca ofiterii care le sunt si profesori sa aiba cea mai vaga idee despre ce se petrece chiar sub nasul lor. Este o intreaga lume subterana care traieste dincolo de zidurile liceului si pe care cei care ii vad pe cadeti in oras, in uniforme curate si cu chipie stralucitoare, nu au cum sa o intuiasca.
Dar nu e chiar tragic ca ofiterii habar n-au ce se petrece in liceu, de ce sunt in stare elevii lor. Pentru ca si daca afla nu e de sperat ca vor face ceva in acest sens. Politica lor e de a inchide ochii si de a musamaliza totul. De ce? Pentru ca aceste probleme, odata facute publice, ar pata onoarea liceului si mai ales dosarele ofiterilor, care, nu-i asa, vor si ei sa promoveze la un moment dat. Se vede ca si ei au facut tot asa o scoala, au avut parte de acelasi gen de formare.
Poate ca este o carte esentialmente despre ipocrizie, despre ceea ce se gaseste dincolo de aparente. Nimic nu e cum pare, iar daca ai o certitudine in legatura cu un personaj, mai bine ai renunta la ea, pentru ca nu va sta in picioare. Cartea ofera cateva surprize memorabile, si pot sa spun ca il admir pe autor pentru ca nu mi-a dat mura in gura povestea de la inceput, nu a fost deloc previzibil. Nu e una dintre cartile care stii cum se vor termina. Nici macar prea multe indicii nu da in acest sens, iar intorsaturile de situatie sunt deosebite.
De asemenea, impresionant este faptul ca nareaza pe mai multe planuri si te tine intr-un permanent ping-pong al mintii, trecand brusc de la gandurile unui personaj la actiunile altuia, de la persoana intai la persoana a treia, de la prezent la trecut. Cartea e un mozaic intersant, din care se leaga o poveste ce creste si capata contur si sens pe masura ce o citesti. Parca o vezi nascandu-se.
Imi place si finetea psihologica de care da dovada Llosa. La el personajele nu sunt albe sau negre. Batausul poate sa fie un indragostit incurabil, poetul poate sa fie un monden blazat, iar lasul poate sa fie singurul om demn din toti elevii sectiei. Daca gandesti in stereotipuri, e greu sa digeri contrastele care strabat personalitatile personajelor. Sunt ciudati… bine, sunt adolescenti, nici nu ar putea fi altfel. Si vor sa schimbe lumea, ca toti adolescentii. Si, nu-i asa, ca de obicei, lumea nu se lasa asa de usor. Asa ca lupta lor se dovedeste surda, fara sorti de izbanda. Doar ca, intr-un fel sau altul, toti isi ocupa locul prestabilit si totul revine la normal in final. De parca intermezzo-ul prilejuit de anii de colegiu militar nici n-ar fi existat. E un capitol pe care toti prefera sa-l stearga din memorie.
Pe scurt, o carte usor de parcurs, dar nu usor de digerat. Foarte fina pe partea de psihologie, si excelenta ca tehnica narativa. Dar recunosc ca cel mai mult apreciez la ea neprevazutul!
| Autor: | Mario Vargas Llosa | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Orasul si cainii | Pret: | 37 lei |
| Nr. pagini: | 360 | Editura: | Humanitas |
Subiecte: _Autor: Mario Vargas Llosa, _Comentator: Corina Burciu, Editura: Humanitas | 3 Comentarii »
10, 08, 2011 la 3:49 pm
Sincere felicitari pentru cronica! Meriti si ai un 10 de la mine! Chiar m-ai facut curios sa citesc si aceasta carte de inceput si mai putin cunoscuta a lui.
Sau… poate aranjam un schimb de carti si gasim sa-ti placa ceva si de la mine, incat sa mi-o imprumuti:)))
12, 08, 2011 la 9:34 am
Felicitari pentru recenzie!Imi place stilul tau de a scrie si recunosc ca mi-a placut mult recenzia. Mi-ai trezit curiozitatea in a-l explora pe Mario Vargas Llosa.Astept cu nerabdare urmatoarele tale recenzii!
12, 08, 2011 la 11:21 am
Multumesc pentru apreciere! Ma bucur ca te-am convins s-o citesti! Din pacate, si eu am imprumutat-o cand am citit-o, asa ca nu o am… Dar sper sa-mi spui cum ti s-a parut dupa ce o citesti 🙂