![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Giovanni Sartori – Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune | Pagina principala | Anonymous – Cartea fara nume »
Jeanette Winterson – Weight
Articol postat de Alex Sima
Autor: Jeanette Winterson;
Titlu: Weight;
A aparut in: 2005;
Autor recenzie: Spadez;
***** Trebuie sa recunosc inca de la inceput ca Weight nu era una din cartile pe care voiam sa le citesc, nici macar nu era pe lista de cumparat. Cum se face insa ca am cumparat-o si am terminat-o destul de repede, in doua zile? Totul a inceput de la faptul ca am incercat sa trec peste barierele care sunt puse de romane in calea cunoasterii pe deplin (sau chiar si incercarii cunoasterii) a autorului.
***** Pentru ca nu suport sa citesc mai mult de niste articole pe monitor, am apelat la solutia cea mai la indemana, si anume interviurile video. Am gasit vreo doua pe YouTube si am incercat sa vad ce altceva mai transmite Jeanette Winterson, sau ce altceva ar mai vrea sa transmita, dincolo de mesajele pe care le exprima cu ajutorul scriiturii sale. Despre Weight se vorbea intr-o maniera foarte deschisa si presupus laudativa totodata. Vazusem cartea in librarie, avea si 30% reducere, asa ca mi-am permis-o.
***** Weight explora miturile grecesti, in specific cel al lui Atlas. Cartea a fost scrisa la propunerea unei edituri, si a fost inclusa impreuna cu romanul lui Margaret Atwoodm “The Penelopiad” si cel al lui Alexander McCall Smith, “Dream Angus” intr-un boxset numit (cum altfel?) The Myths.
***** Desi textul original nu se remarca printr-o actiune iesita din comun ori prin dialoguri profunde, mitul lui Atlas se prolifereaza ca o poveste dincolo de realitatea perceptiva a noastra. Pe langa acesta, volumul mai contine, aprofundate ce-i drept intr-o maniera mai modesta, ca sa zicem asa, alte doua din paleta de mituri grecesti, si anume: mitul mortii lui Hercule si mitul lui Prometeu.
***** Chiar daca vorbim de legende cunoscute peste tot in lume, asta nu inseamna ca Winterson nu si-a pus propria amprenta asupra volumului. Ba mai mult, sfarsitul difera de cel original, la fel cum difera si anumite insusiri ale personajelor, limbajul, atitudinile sau constiinta acestora. Astfel, beneficiem de autenticitate atunci cand vedem in reflectiile pe care Atlas le are asupra lumii o parte din autor. De asemenea, si aici avem parte de umorul specific autoarei, un umor negru, piperat cu remarci cinice.
***** Un lucru care dainuie in toate operele lui Winterson este limbajul specific pe care aceasta il foloseste. Un limbaj poetic, fluent, care lasa impresia ca de fapt ce citim noi nu este proza, asemanandu-se mai mult unei poezii ce incearca sa fie transpusa in proza. Liniile de text tind sa fie confundate cu versuri, tind sa aiba o masura sau o rima, insa chiar si atunci cand nu au, au puterea unei poezii si, mai ales, capacitatea acesteia de a transmite sentimente puternice in putine cuvinte.
***** Insa, pana la urma, cum a fost Weight? Ei bine, nu pot sa spun mai mult decat “buna”. A fost o lectura buna, fluenta si usoara. Contine anumite idei care sunt mult mai bine aprofundate in alte carti ale autoarei (cum ar fi “Scris pe trup”, roman pe care il citesc acum) dar nu da nici dovada ca ar fi vrut sa fie mai mult decat o simpla insiruire de idei (cu bunavointa de a spune cateva lucruri despre fiecare dintre acestea), nici ca ar fi vrut sa contina mai mult de o insiruire de ganduri despre lume, nu tocmai profunde.
Subiecte: _Autor: Jeanette Winterson, _Comentator: Stefan Toma | 3 Comentarii »
17, 11, 2008 la 1:59 pm
[…] Aici, recenzia de pe TownPortal. […]
17, 11, 2008 la 2:02 pm
Tocmai ce-am vazut si eu interviurile. Pare sa fi avut o copilarie destul de trista…
17, 11, 2008 la 2:36 pm
Privind din afara, da. Insa ea, la momentul respectiv se simtea un copil special, un copil pur si simplu [i]diferit[/i] ( asta spune intr-un interviu ). Poate si pentru ca, in mare parte, nu prea intelegea ce se intampla.