![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Truman Capote – Muzica pentru cameleoni | Pagina principala | Oana Stoica-Mujea – Parfumul vaduvei negre »
George Arion – Atac in biblioteca
Articol postat de Alex Sima
Autor: George Arion;
Titlu: Atac in biblioteca;
Autor recenzie: Alexandru Petria;
O groaza de intelectuali stramba din nas cand aud de literatura politista. E o prejudecata, daca nu o prostie. Mie imi place, chiar am inceput sa scriu in clasa a VIII-a un asemenea gen de roman, unde pana la pagina 100 de caiet dictando m-am descotorosit de vreo 10 personaje, imaginandu-mi moartea lor cat mai atroce, cu un evident sadism juvenil. Tot in aceeasi perioada, citeam, ca intr-o betie, ziua si romanul, autori straini ca Hammett, Chandler, Christie si altii, desi ma astepta examenul de intrare in liceu. Nu cred ca mai este necesar sa zic ca-mi era greata de romanele cu militieni. Dupa nu mult timp, am descoperit o carte care mi-a fisurat credinta ca in materie de literatura politista romanii sunt in stare doar de tampenii. A fost in 1983, si e in cauza romanul „Atac in biblioteca” al lui George Arion.
Volumul arata penibil ca obiect, nu te atragea prin nimic, insa, intrand in text, am uitat de inconvenientul graficii si de mizerabilitatea hartiei, captivat de talentul autorului. Arion avea o alonja specifica textelor scrise dintr-o suflare, care te ia ca un val, conducea intriga magistral, scapara de umor, n-o lalaia cu volute inutile, mergea direct la punctul ochit.
Reeditata dupa 27 de ani, la Crime Scene Publishing, „Atac in biblioteca” isi pastreaza frumusetea si puterea de seductie. Ziaristul Andrei Mladin, inubliabilul detectiv amator din el, n-a imbatranit deloc.
Arion se intreaba in postfata volumului: „Cum o vor recepta tinerii de azi, care nu stiu decat din auzite despre modul in care am trait inainte de 1990? Vor mai gusta ei poante precum: „Ce-i mai rece decat apa rece? Apa calda, fratilor?”, „S-a dat Dero in colt. Si motanii au inceput sa-si faca provizii.”, sau vor sti ce paguba insemna sa spargi o sticla de ulei din ratia pe care o primeai lunar, sau aluziile la lipsa de lumina dintr-un oras de peste un milion de locuitori? Vor pricepe ei savoarea propozitiei „Am incheiat citatul”, propozitie obligatorie pentru oricine cita din „magistralele” cuvantari ale Tovarasului? Vor mai fi interesati de argoul pe care l-am folosit, o raritate in acea vreme, in timp ce ei au azi un limbaj atat de slobod?” Alaturi de Arion, nu stiu 100% ce raspunsuri sa dau la aceste intrebari. Ma abtin. Mai ales ca-mi sunt opaci baietii „cu muci in freza”, vorba lui Calin Popescu Tariceanu, ori cei cu creierele ravasite de iarba.
La prima lectura, atunci, in griul anilor 80, „Atac in biblioteca” a reprezentat pentru mine, ca si pentru cercul prietenilor mei, si un act de dizidenta fata de regim. Da, ati citit corect. Dizidenta. Prin personaje, prin tematica, prin abordare.
Cu „Atac in biblioteca”, George Arion si-a rezervat un loc sigur in istoria literaturii romane.
| Autor: | George Arion | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Atac in biblioteca | Pret: | – |
| Nr. pagini: | 254 | Editura: | Crime Scene Publishing |
Subiecte: _Autor: George Arion, _Comentator: Alexandru Petria, Editura: Crime Scene Publishing | 2 Comentarii »
12, 08, 2010 la 5:29 pm
Mi se pare că Atac în bibliotecă a avut încă parte de hârtie albă, onorabilă, nu de una reciclată. Aceasta nu devenise monedă curentă la acea dată. Iar designul cărţii era simplu, o matriţă aplicată romanelor scoase de Editura Eminescu, în niciun caz nu l-aş numi penibil.
O hârtie gata îngălbenită şi un cartonel de copertă provenit direct din cei trei R a nimerit, în schimb, o altă carte cu Andrei Mladin – Pe ce picior dansaţi? A apărut la începutul lui 1991, când depozitele nu se curăţaseră de greaua moştenire.
13, 08, 2010 la 10:46 am
A fost o hartie proasta. Sigur ca atunci au aparut volume si in conditii mai precare decat acesta…