![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Poeta poloneza Wislawa Szymborska a plecat dintre noi | Pagina principala | Saptamana Casatoriei – Reduceri de 20% la Editura Noua Speranta! »
Patrick Suskind – Das Parfum
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Patrick Suskind;
Titlu: Das Parfum;
Stramosii primitivi ai oamenilor scapau de pericol folosindu-se de simtul olfactiv. Pentru tinerele din Franta, un barbat obsedat de senzatiile olfactive devine el insusi un pericol…fatal. Jean-Baptiste a fost un geniu demonic, intr-un Paris al cochetariei voluptoase, dar si al mirosurilor grele. Sinistrul parfumier ce l-a inspirat pe Suskind era simbolul societatii franceze din secolul al XVIII-lea, o societate hedonista, care ar fi intrecut orice limite pentru a se refugia in frumusetea subjugata, savurata pana la devorare, stoarsa de esentele ei ascunse. La randul sau, Jean-Baptiste, un copil debarasat de emotii, pana la izolarea autista, ar fi facut orice pentru a obtine si a strange laolalta mirosurile imbietoare. Doar ele il mai tineau in viata pe artizanul placerilor volatile, victima unui abandon urmat si de paralizia morala si sufleteasca.
Romanul lui Suskind transforma placerea efemera in fiori sinistri. Inca de la primele pagini, crimele parfumierului captivat de mirosul tinerelor sunt anuntate de portretul lui Jean-Baptiste. Incapabil sa cunoasca lumea prin alte simturi decat mirosul, Jean-Baptiste este condamnat la alienare, devenind un autist cu tendinte sadice. Este respins si respinge, la randul sau, umanizarea. Mirosurile il ghideaza, aruncandu-l in ispita placerii fara discernamant. Conceptele de iubire, divinitate, bine si rau sunt confuze, nu le intelege sensul, in ciuda educatiei religioase primite. Nu simte placerea atingerii, dar nici durerea lasata in urma de pedepsele corporale. In copilarie vagabondeaza bezmetic pe strazile Parisului in cautarea unor bijuterii olfactive rare. Orasul mirosurilor statute (doar era cunoscuta lumea apuseana pentru igiena precara), nu-l sperie, il recompenseaza, oferindu-i arome incitante.
Doua fiinte il impulsionzaza pe intunecatul parfumier sa caute perfectiunea olfactiva: descoperirea unei tinere al carei miros il ravaseste si batranul artizan italian, Baldini. Baldini era un parfumier ramas fara inspiratie, esuat pe malul Senei. Jean-Baptiste imbina esentele din laboratorul improvizat de Baldini, amintindu-i batranului parfumier de mirosul Italiei natale in noptile de vara. Tot in laboratorul acestuia, Jean-Baptiste descopera alambicul, folosit in Orient pentru a extrage esentele parfumate. Alambicul i-a dezvaluit inima odoranta a lumii vii. Dar Jean-Baptiste alege o semnificatie morbida- tot ce exista in jurul sau este inutil dupa extragerea esentei parfumate. El trebuie sa gaseasca fiintele ce-au raspandit placeri volatile, sa le rapeasca mirosul si sa le arunce in anonimat. Paraseste capitala inabusita in mirosuri pentru a gasi noi modalitati de a capta esentele si ajunge tocmai in sudul Frantei, la Grasse. Parfumul sau nimic!, o credinta fatala pentru muzele pandite. Ele vor fi omorate si lasate fara mirosul ademenitor.
Jean-Baptiste a deschis poarta spre infern. Era ucenicul demonic, pregatit sa-i atraga pe muritori prin voluptati (morbide), o imagine perfecta pentru o perceptie colectiva imbibata in superstitii. Jean-Baptiste este personajul care trebuia inventat pentru a hrani fanteziile obsucre ale unei lumi speriate, inca, de pedepsele nascocite de preoti, asa cum era Franta secolului al XVIII-lea. Daca ar fi citit romanul lui Suskind, contemporanii lui Jean-Baptiste ar fi fost acaparati de stilul autorului, dar si inspaimantati de propriile inchipuiri. Suskind amesteca frumusetea si dorintele obscure ale fiintei umane, asa cum personajul sau amesteca esentele pentru a capta, intr-un singur parfum, sensibilitatea absoluta.
Suskind nu se opreste la moarte. Scriitorul s-a jucat abil cu mintea cititorului. Il indeamna sa-l dispretuiasca pe Jean-Baptiste, dar, in acelasi timp, ii arata cum se pot degrada fiintele crescute intr-un mediu brutal. Pentru Jean-Baptiste umanitatea este redusa la miros. Senzatiile olfactive il anunta pe un nou-nascut ca se apropie femeia ce-i poate alina spaimele, mama. Copilul se refugiaza in mirosuri cunoscute. Abandonat de oamenii din jur, Jean-Baptiste se va refugia in mirosul femeilor pe care le transforma in victime, adulmecandu-le caldura parfumata ce i-a lipsit inca de la nastere. Lumea personajuui principal este redusa la vibratiile afective primare si la obsesia de a colectiona mirosuri. Parfumierul diabolic nu cunoaste profunzimea sentimentelor, ci ramane ancorat in placerea captata numai prin senzatii olfactive.
Cand l-a creat pe Jean-Baptiste, Suskind a imprumutat flerul si acuitatea psihanalistului. Oare ce-ar fi spus Sigmund Freud si Melanie Klein despre acest parfumier? Citind romanul, te intrebi daca Jean-Baptiste va fi umanizat inainte de a-si transforma viitoarea muza intr-un corp fara vlaga. Daca vreti sa cititi varianta in limba germana, va recomand libraria Miscellany.
| Autor: | Patrick Suskind | An aparitie: | 2000 (actuala editie) |
| Titlu: | Das Parfum | Pret: | 33 RON |
| Nr. pagini: | 319 | Editura: | Diogenes Taschenbücher |
Subiecte: _Autor: Patrick Suskind, _Comentator: Adriana Gionea, Libraria: Miscellany | 1 Comentariu »
08, 05, 2012 la 6:05 pm
[…] pregătiţi pentru examene Goethe ? Preferaţi să-i citiţi pe Hesse, Mann, Hegel sau Süskind în limba lor maternă? E greu să găsiţi cărţi în limba germană în Bucureşti? Vă […]