![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Stephen King – Shining | Pagina principala | Jose Saramago – Toate numele »
Yasunari Kawabata – Dansatoarea din Izu
Articol postat de Alex Sima
Autor: Yasunari Kawabata;
Titlu: Izu no odoriko (Tradus la noi in Dansatoarea din Izu);
A aparut in anul: 1927 la ei, 2008 la noi;
Autor recenzie: Gionea Adriana;
***** Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel pentru literatura (1968). Volumul de povestiri intitulat Dansatoarea din Izu anunta marile teme ale operei scriitorului, precum si inovatia pe care o aduce in literatura nipona. Este un volum recomandat oricarui pasionat de literatura.
***** Fiecare povestire a volumului devine o marturie vibranta a celor mai subtile trairi umane. Nu desfasurarea unei naratiuni ample il preocupa pe Yasunari Kawabata, ci expresivitatea lumii interioare a personajelor sale. *****
Pentru a intelege opera lui Kawabata, cititorul occidental trebuie sa renunte la asteptarile create de canoanele epicului in favoarea libertatii absolute a lirismului din care sunt zamislite personajele scriitorului japonez. Structura aparent simpla a povestirilor poate fi comparata cu ambivalenta esteticii vizuale nipone, in care fermitatea liniilor trasate de tusul negru este atenuata prin cromatica plina de simbolulri. Dar, in locul tusului pregnant, intalnim replicile scurte in care se concentreaza intreaga tensiune a personajelor, fiecare cuvant fiind cantarit cu migala, tocmai pentru a pastra proportia justa a expresivitatii. Echivalentul literar al simbolurilor cromatice din pictura japoneza devine insusi sensul pe care cititorul este liber sa-l descopere la finalul fiecarei povestiri.
***** Proza debuteaza cu o incursiune directa in universul personajelor, a caror identitate nu poate fi intuita decat prin exprimarea emotiilor ascunse in detalii cu un aparent rol decorativ. Pentru a dezvalui lumea interioara a personajelor sale, autorul dramuieste atent prezenta fiecarui element, asadar, aparitia unei flori, a unei colovii, a unui accesoriu vestimentar sau de mobilier nu este niciodata intamplatoare. Aceste detalii ale cadrului nu sunt o simpla reflectare a caracterului fiecarui personaj, ci insasi cheia descifrarii dramei umane pe care Kawabata o traspune literar.
***** In prima povestire a volumului, Dansatoarea din Izu, personajul masculin din perspectiva caruia este privita actiunea devine un alter-ego al autorului. Un tanar de nouasprezece ani incearca sa-si suprime suferinta conditiei de orfan, pornind intr-o calatorie catre peninsula Izu. Calatoria il poarta in inima unui grup de artisti traditionali ambulanti, care isi negociaza talentul pentru a-si asigura gazduirea la cate un han saracacios. Nucleul grupului este Kaori, o dansatoare de treisprezece ani, cu gesturi inocente si stangace, a carei naivitate evadeaza sub machiajul strident. Tanarul este fascinat de Kaori. Ii cauta obsesiv prezenta, pe care vrea sa o capteze prin toate simturile. Cand nu se poate desfata cu privirea ei timida, o aude prin sunetul tobei care ii insoteste fiecare dans nocturn pus la dispozitia oaspetilor sositi la han.
***** Imaginea lui Kaori, asociata dansului vechi si sunetului puternic al tobei traditionale japoneze, evoca fascinatia solemna fata de idealul feminin venerat in miturile shintoiste. Prin imaginea dansatoarei Kaori, Kawabata aminteste de ritualurile sacre japoneze, in care muzica are un rol initiatic. Japonezul modern nu ezita sa regaseasca imaginea feminina ideala in sculpturile din sanctuarele vechi. Muzica si dansul sunt nelipsite din universul sacru nipon, iar sunetul tobei prin care dansatoare isi desavarseste fiecare reprezentatie aminteste de traditia shintoista.
***** Intalnirea tanarului orfan cu artistii ambulanti devine simbolul dezradacinarii, al golului identitar care ii uneste. Dansatoarea Kaori este proiectia unei aspiratii catre frumusete si puritate, asa cum este reprezentata in inconstientul colectiv japonez.
***** Povestirea Fantezii de cristal adunce in prim plan drama alienarii si a singuratatii. Lumea personajului feminin este invadata de sentimentul neimplinirii. In memoria sa incep sa defileze franturi de viata evocate involuntar si difuz, incapabile sa se poata inchega intr-un sens. Intreaga povestire refuza orice coerenta a faptelor si a imaginilor. Autorul il obliga astfel pe cititor sa se concentreze numai asupra trairilor eroinei. Sensul dramei sale se frange in imagini senzualiste, inzestrate cu o inalta valoare simbolica.
***** Eroina povestirii isi petrece timpul in locuinta-laborator care poarta amprenta meseriei sotului sau, embriolog, incapabil sa rezoneze afectiv. Gesturile stereotipe din fata unei oglinzi tradeaza disperarea insingurarii. Eroina se intristeaza de fiecare data cand oglinda reflecta obiectele stiintifice ale laboratorului de embriologie. Singuratatea sufocanta din casa transformata in laborator se intalneste cu tentativa obsesiva de a evita pierderea identitatii feminine.
***** In povestirea Elegie, Yasunari Kawabata reinterpreteaza mitul reincarnarii, precum si credinta panteista a Japoniei budiste, conform careia fiecare element al naturii poarta pecetea divina, ascunzand sufletul celor care nu mai traiesc.
***** Personajul feminin traieste drama despartirii tragice de fiinta iubita. Intraga povestire devine un monolog plin de lirism, in care eroina evoca momentele de fericire, cautand ramasitele iubirii in orice element al naturii. Povestirea Elegie poate fi interpretata si ca o meditatie profunda asupra iubirii si a abandonului.
***** Singuratatea, nihilismul si dezumanizarea sunt temele abordate in povestirea Animale. Refuzul de a intelege tristetea umana este compensat de grija personajului masculin pentru animalele adapostite in propria casa. Cautarea permananta a exemplarelor reusite devine o incercare de mascare a dispretului si a izolarii. Lipsa afectiunii din relatiile interumane ii creeaza personajului iluzia asemanarii dintre naivitatea fostei sale iubite, o renumita dansatoare traditionala, si dependenta animalelor fata de stapan, ca dovada a tendintei de a ridiculiza trairile oamenilor.
***** Titlurile povestirilor lui Kawabata par imortalizari ale replicilor spontane, care altfel s-ar pierde in densitatea lirica a compozitiei. Un astfel de titlu poarta si povestirea Cantecul italian, titlu menit sa surprinda tristetea personajului feminin in urma mortii iubitului sau. Cantecul italian fredonat de aceasta este o exprimare a disperarii. Spitalul devine, in cadrul povestirii, un loc al uitarii, al disparitiei oricarei aspiratii catre fericire. Este spatiul dezolant, sumbru, in care boala macina identitatea fizica a persoanjelor, alungand treptat orice urma de luciditate.
***** Elementele naturii devin in opera lui Kawabata mijloace de exprimare a tensiunii emotionale. Sturzul, din povestirea cu acelasi nume simbolizeaza insingurarea, motiv des intalnit in opera scriitorului. Personajul principal este insotit in fiecare calatorie de o alta femeie, calatoriile fiindu-i reamintite numai de pasarile achizitionate, imaginea femeilor fiind data uitarii. Dar sturzul cumparat in timpul celei de-a treia escapade are o semnificatie aparte in memoria biografica a personajului, asa cum evocarea femeii care il insotea o tulbura pe sotia lui.
***** Reintalnirea este povestirea in care Kawabata surprinde, prin prisma unui episod din memoria personajelor sale intreaga drama a Japoniei dupa finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
***** Yuzo o reintalneste pe Fujiko in timpul unui ceremonial tinut la templul din fosta capitala medievala, Kamakura. Regasirea amantei reprezinta reinvierea propriei fiinte dupa experienta dezumanizanta a razboiului. Desfatarea in amintirile unei vieti pline de iubire inainte de izbucnirea razboiului este amenintata de peisajul dezolant si intunecat al ruinelor din capitala Tokyo. In timp ce se plimbau pe strazile orasului, incercand sa recupereze fericirea din trecut, dialogul dintre cei doi iubiti este invadat de teama lui Fujiko, careia experienta razboiului i-a adus incertitudinea propriei supravietuiri, impingand-o catre saracia umilitoare si catre angoasa pierderii propriei demnitati. Disperarea lui Fujiko apare in contrast cu euforia regasirii trecutului, resimtita de amantul sau. Cuplul format din Fujiko si Yuzo nu este amenintat numai de acea datorie morala a lui Yuzo fata de fidelitatea conjugala, ci si de situatia incerta a unei Japonii infrante.
***** In ultima povestire, Luna in apa, personajul feminin incearca sa regaseasca amintirea sotului pierdut prin atentia obsesiva acordata obiectelor implicate in ritualul captarii atentiei celui iubit candva. Astfel, o simpla oglinda se transforma intr-un pretext de meditatie asupra universului interior si asupra perceptiei propriei imagini raportate la un ideal de frumusete inchipuit de partener. Simbolul oglinzii, adesea intalnit in literatura japoneza este legat, in aceasta povestire, de incercarea regasirii de sine prin pastrarea vie a evocarii sotului pierdut.
***** Povestirea devine o imagine plina de lirism a singuratatii pe care personajul feminin incearca sa o alunge prin cautarea neincetata a propriei identitati. Oglinda aminteste de ritualul plin de cochetarie a machiajului, care este pentru femeia nipona o arta plina de migala, in care se reflecta iubirea si armonia. Insasi privirea persoanei iubite este elementul care finalizeaza si desavarseste acest ritual feminin incarcat de un erotism subtil si rafinat.
***** Povestirile din volumul Dansatoarea din Izu, care poate fi comandat online, reflecta acel talent unic prin care Yasunari Kawabata invaluie tensiunea si vibratia trairilor obsesive intr-o subtilitate difuza specifica oricarei creatii artistice nipone.
***** Opera lui Yasunari Kawabata a fost comparata cu faimoasele picturi japoneze, in care senzualismul decorativ ascunde framantarile misterioase ale personajelor. Autorul renunta la tentatia unei naratiuni complicate, asa cum pictorul japonez renunta la perspectiva, tocmai pentru a putea apropia expresivitatea tuturor elementelor compozitionale de interesul cititorului.
Subiecte: _Autor: Yasunari Kawabata, _Comentator: Adriana Gionea | 1 Comentariu »
26, 03, 2013 la 1:09 pm
[…] miniaturilor epice, cartea fiind o continuare a povestirilor si nuvelelor colectionate in Dansatoarea din Izu si in Lacul. A doua surpriza a fost o seara dedicata culturii japoneze, organizata la noua librarie […]