![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Audrey Niffenegger – Sotia calatorului in timp | Pagina principala | Andrei Ruse – SONI (Editia a doua) »
Herman Hesse – Pe urmele visului (Basme)
Articol postat de Alex Sima
Autor: Herman Hesse;
Titlu: Pe urmele visului – Basme;
A aparut in anul: 2007;
Autor recenzie: Mih;
***** Omul modern pare sa fi pierdut darul de a se mira. E asemenea eroului unui basm care pleaca intr-o calatorie tocmai pentru ca ii lipseste ceva acasa, ceva care sa ii excite simturile pana la a i le anihila complet. Basmul poate deveni o inventie necesara pentru a redescoperi miraculosul si a restaura mirarea din anii copilariei. Herman Hesse colectioneaza un buchet de istorii false intitulat sugestiv Pe urmele visului – Basme tocmai pentru a urmari niste personaje orfane de afectiune si comunicare, aflate intr-o permanenta cautare a paradisului pierdut cunoscut publicului larg drept fericire. Asemanarile dintre vis si basm sunt destul de evidente: amandoua sunt scenarii ce contin o semnificatie anume care, la randul ei, are nevoie de o cheie pentru a fi tradusa. Si basmul si visul sunt coduri secrete, iar descifrarea lor presupune o munca de psihanalist sau critic literar. Cert este ca procesul de deghizare si distorsionare la nesfarsit a dorintelor irationale este cel care permite o lectura relativ usoara sau un somn linistit, dupa caz. Dar basmul nu este o creatie spontana a unui inconstient agitat, ci produsul unei minti care reconditioneaza schemele clasice ale basmului oral si le adapteaza pentru a surprinde spiritul modern si pasiunea lui pentru textul scris.
***** Basmul este un ritual narativ caruia ii lipseste orice sacralitate si care reconditioneaza, la nesfarsit si parodic, transparenta sentimentelor umane. Hesse strange 26 de povestiri deghizate sub forma unor basme al caror filigran este o fina retea de simboluri si subiectivitati. Astfel, in Piticul, o avem pe domnita Margherita Cadorin, ego gelos si posesiv pus fata in fata cu o faptura obisnuita a basmelor – piticul Fillipo, un asasin sinucigas si iubitor de animale. In Un anume Ziegler, omului mediocru i se face un adevarat RMN de catre locuitorii unei gradini zoologice. Maimute, tapi, soimi, elani si pume ii discuta defectul de a apartine lumii umane, o lume care, odata vazuta prin ochii unui animal, devine mincinoasa si urata. Ziegler sfarseste prin a atrage atentia asupra lui intr-un mod cu totul si cu totul nedorit. Ingenua lui tentativa de exhibitionism si reintoarcere la o lume originara, prin sfasierea si aruncarea hainelor de pe el, este curmata de un arest via casa de nebuni.
***** In Sfarsitul doctorului Knolge sunt prezentate riscurile ascunse ale veganismului, mai ales atunci cand alegi sa traiesti in mijocul unei comunitati care practica discriminari ce aduc aminte de ierarhiile tribale. Sansa de a se rupe de spatiul citadin si de boala il face pe doctorul Knolge sa accepte canoanele unei societati primitiviste dominate de un personaj aflat in plina involutie spre veriga anterioara lui din lantul trofic. Salbaticia mortii lui Knolge cade in derizoriu odata cu inscriptia de pe tablita funerara: „Dr. Knolge, consumator de hrana mixta din Germania”. In Visul unui fluier pleci intr-o calatorie de initiere impreuna cu un personaj care tocmai a primit un fluier nou. Nu mai exista cale de intoarcere si, ca de atatea alte ori in proza lui Hesse, personajul se descopera alienat si maestru in acelasi timp. Augustus e concentrata pe personajul omonim, binecuvantat cu un dar aparte: acela de a placea neconditionat oricarui om care il intalneste. Darul devine blestem, iar Augustus evolueaza pe o poteca deja batatorita de Dorian Gray. Cu o singura exceptie: punctul final e inlocuit cu o intoarcere simbolica in spatiul copilariei, intoarcere ce e resortul autentic al multor basme culte.
***** Ceea ce tine impreuna toate aceste basme este un paienjenis tesut de echilibru, izolare si moarte. Sunt temele preferate ale lui Hesse, iar Pe urmele visului nu face exceptie. Taramurile magice din aceste basme sunt bantuite de personaje halucinate si dornice de a uita de prejudecati si a-si gasi linistea. Hesse pare sa prefere basmul ca si forma literara datorita structurii lui specifice si transparente: eroul silit sa treaca prin diferite metamorfoze/incercari/morti initiatice pentru a atinge armonia interioara.
***** Ce mi-a placut la Pe urmele visului este lipsa unui efort pedagogic evident; Hesse nu incearca sa livreze fabule cu morala, ci, mai degraba, embrioni simbolici pentru regasirea eului lipsit de egoism si conditionari exterioare. E usor sa empatizezi cu aceste structuri simple ca si forma , dar deosebit de incarcate de semnificatii. Si asta pentru a regasi miturile si avatarurile orientale care l-au urmarit pe Hesse in fiecare dintre scriiturile sale. Urmeaza ca pe urmele celorlalte vise sa mergeti si singuri. Le puteti comanda de pe Diverta Online.
Subiecte: _Autor: Herman Hesse, _Comentator: Mihaela Buna, Editura: Rao | Nici un comentariu »
