![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Cristian Preda – Partide si alegeri | Pagina principala | Jeanette Winterson – Weight »
Giovanni Sartori – Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune
Articol postat de Alex Sima
Autor: Giovanni Sartori;
Titlu: Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea;
A aparut in anul: 2006;
Autor recenzie: Loredana Modoran;
***** Atunci cand citim titlul unei carti, in mintea noastra se realizeaza, in mod spontan, un proces de anticipare: incercam sa intuim continutul cartii. Titlul cartii lui Giovanni Sartori, Homo Videns: Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, editata la Humanitas in 2006, este mai mult decat sugestiv pentru teza pe care o sustine. Giovanni Sartori este profesor de filosofie la Universitatea din Italia si este cunoscut printre marile personalitati ale culturii italiene prin numeroasele lucrari despre politologie publicate.
***** Ipoteza care strabate intreaga carte este aceea ca televiziunea este un mediu nociv, care omogenizeaza gusturile si modurile de viata, care ne atrofiaza capacitatea de a intelege si ne apropie de omul primitiv, intr-un cuvant, ne retribalizeaza. Omul, ca animal simbolic este in mod fundamental caracterizat de limbaj. El reflecteaza asupra lucrurilor pe care le spune, limbajul depasind rolul de intrument al comunicarii, fiind mai ales un intrument al gandirii. Cartile, ziarele, radioul sunt elemente purtatoare de comunicare lingvistica. Tiparitura ne influenteaza gandirea, facand-o lineara, secventiala, regulata, repetata si logica. Ea permite fiintelor umane sa separe gandul de sentiment si conduce la specializare si tehnologie, dar si la un sentiment de alienare si individualism. Televiziunea, in schimb, recurge la imagini, care cantaresc mai mult decat lucrurile spuse prin cuvinte. Oferindu-i-se totul pe tava, omul nu mai recurge la capacitatiile sale analitice, iar acestea, in timp, se atrofiaza. “Vederea nu inseamna cunoastere”, spune Sartori.
***** Televiziunea a triumfat asupra informatiei scrise, deoarece, spune Walter Cronkite, “imaginea nu minte”. Sartori darama acest mit si demonstreaza exact contrariul, ca imaginea este cea care minte cel mai bine; imaginea face ca “minciuna sa fie mai eficace si mai periculoasa”. Autorul este vehement : televiziunea se bazeaza pe audienta si pe dezinformare.
***** In ciuda faptului ca publicul nu este multumit de calitatea programelor de televiziune, ea ramane sursa primordiala de informatie si divertisment. Si de asemenea, cea mai credibila. “Televiziunea a devenit un membru cheie al familiei, cel care spune cele mai multe povesti, in cea ma mare parte a timpului”, spune Gerbner. In aceasta carte, Sartori prezinta aspectele negative ale televiziunii si incearca sa traga un semnal de alarma asupra influentei negative pe care privitul indelungat la televizor o are asupra individului si, in special, asupra copiilor.
***** Mass-media este unul dintre factorii determinati care participa la formarea unui adult. In capitolul trei din Primatul imaginii, Sartori ne pune fata in fata cu un nou tip de fiinta umana: video-copilul. Copilul de azi, care priveste prea mult la televizor devine un video-copil. “Copilul e ca un burete care inregistreaza si absoarbe fara discernamant tot ce vede”, afirma autorul. Sartori avertizeaza parintii ca trebuie sa constientizeze pericolul in care se afla copiii lor, care privesc la televizor chiar mai mult de cinci ore pe zi. Sartori propune doua perspective: prima ca televiziunea predispune copilul la violenta si cea de-a doua, ca predispune la incultura. Autorul ignora in mod desavarsit ipoteza catharsisului care spune ca vizionarea violentei la televizor conduce la reducerea tendintei agresive, deoarece permite o exprimare indirecta a agresiunii. Sartori acuza televiziunea ca il obisnuieste pe copil cu violenta si il face, ca adult, mai violent. Aceasta ipoteza a stimularii este sustinuta si de Robert Liebert care intareste ideea ca violenta in televiziune poate sa contribuie la comportamentul agresiv “al mai multor copii normali. Pe de alta parte, copilul format de televiziune este un copil care nu citeste, devenind un incult, “un ramolit al ecranului”, “un adult marcat pe viata de atrofie culturala”; “video-copilul nu va creste niciodata”.
***** Presa, respectiv televiziunea, are o influenta profunda asupra individului. Televiziunea a monopolizat si inlocuit toate celelate surse de informatii. Majoritatea noilor orientari si opinii pe care indivizii le capata in cursul vietii se bazeaza pe informatiile oferite de televiziune; astfel, “gandirea oamenilor risca sa devina hetero-dirijata”, spune Sartori. Telespectatorii pasionati dau deseori raspunsuri care sunt apropiate de modul in care lumea este prezentata la televizor. Joshua Meyrowitz spune ca aducand tipuri diferite de oameni in acelasi “loc”, media electronice au condus la estomparea multor roluri care inainte erau distincte. A rezultat astdel o “fuziune a masculinitatii si a feminitatii, o estompare a copilariei si a maturitatii si o coborare a liderului politic la nivelul unui om obisnuit”.
***** Scopul lui Sartori este de a-i face pe oameni sa fie cu adevarat selectivi in ceea ce priveste programele de televiziune si sa nu caute doar informatiile care le intaresc opiniile si convingerile deja existente. La fel, autorul argumenteaza ca omul nu trebuie sa depinda de televiziune pentru informatii, mai ales pentru cele politice; dependenta de televiziune produce un declin in abilitatea de a indeplini operatiuni intelectuale sofisticate asupra acelor informatii, iar democratia este pusa in pericol. Cartea este un ”must read”, ii dau nota 10.
Giovanni Sartori - Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune,
Subiecte: _Autor: Giovanni Sartori, _Comentator: Loredana Modoran | Nici un comentariu »
