![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Claire Castillon – Insecta | Pagina principala | Leonardo da Vinci – Scrieri literare »
Mihail Drumes – Invitatia la vals
Articol postat de Alex Sima
Autor: Mihail Drumes
Titlu: Invitatia la vals
A aparut in anul: 1936 la ei, 1989 si 2006 la noi;
Autor recenzie: Catalina Barzescu
***** Am fost tentata sa refuz invitatia la vals dupa primele pagini. Intrevedeam deja caderea unei iubiri si sfarsitul tragic al protagonistilor ei in frazele lungi, oarecum repetitive si redundante, incarcate sentimental. Am inteles insa cateva ore mai tarziu, cand am terminat cartea, ca bogatia exprimarii se potriveste unei pasiuni despre care nu stiam de fapt nimic in momentul acela de inceput. Era mai mare decat mine.
***** Din scenele biografice cu care debuteaza povestea il cunoasteam pe Tudor Petrican, elev eminent si aventurier precoce, aspecte ale firii ce se manifesta nu concomitent, ci succesiv, in ciclul diurn-nocturn. Personajul are o “mandrie tiranica” de a seduce si umili fetele ce constituie pentru el o pluralitate. In timpul facultatii intalneste insa femeia unica, bruneta cu ochii ca niste luceferi, care locuieste in aceeasi mansarda de pe Amzei. Cu care dansase un vals de care nici macar nu-si aminteste. Tot ceea ce “contesa”, cum este poreclita, declanseaza initial in el, printr-un suras si cateva sfidari, este un calcul al cuceririi. Tentativa de seductie este agresiva si perseverenta, cu un sarut furat si scrisori ce abunda in cuvinte mari, in care autorul nu crede. Cum nu crede nici ca o iubeste pe aceasta Mihaela, desi prima noapte cu ea nu il dezgusta, cum se intampla cu celelalte fete, ci il purifica, si desi biografia ei pare ca nu se va epuiza vreodata.
***** Dupa sesiunea de vara, cuplul intentioneaza sa plece cu alti studenti intr-o excursie la munte. Dar la Gara de Nord se suie in rapidul de Constanta ca sa vada marea. De aici paginile par scrise cu o febra a extazului, caci indragostitii sunt exuberanti, aproape superficiali, rad in hohote, iar lumea pare a fi complice iubirii lor. Sunt fericiti. Tudor gaseste 500 de lei, ii pariaza pe numarul destinului sau 7, ziua in care a cunoscut-o pe ea, si castiga destul cat sa o duca in Constantinopol cu vaporul, “1001 de nopti intr-o saptamana”. Intreaga calatorie pare sa aiba loc la o inaltime atat de mare, incat ametesti si parca presimti clatinarea lor.
***** In ciuda tuturor evidentelor, Tudor isi mentine crezul sau malefic de a rupe relatiile atunci cand se afla pe culme, inca netulburate de gelozie, infidelitate, abandon, plictis: “Cine rationeaza in iubire e de fapt stapanul celuilalt. Cel mai sanatos e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care e de fapt primavara dragostei”. Se desparte de Mihaela printr-o noua scrisoare. Incearca apoi sa o rectifice prin explicatii puerile. O regreta si o neaga fara succes, incearca sa mearga mai departe, ajunge la disperare. La lacrimi. Lacrimile par sa o inmoaie pe Aimee, cum ii spune el, si sa o faca sa il accepte drept sot. Si faptul ca asteapta un copil.
***** Casatoria lor se afla parca sub o tensiune anormala, ingrijoratoare. Dupa ce Mihaela pierde sarcina, aceste spaime capata un sens. Ea, jignita de odioasa parasire, incearca sa se razbune umilindu-l printr-o relatie cu Nenisor, care aparuse in scena inca din excursia la mare. Nu ajunge sa isi paraseasca sotul pentru el, cum planuise, caci ea si Nenisor au un accident de masina care ii da in vileag si pune punct casniciei. Orgoliul ei. Dupa divort, el, cu un calm amar, trage sfori ca fosta sotie si Nenisor sa se casatoreasca, sa locuiasca in fostul cuib al iubirii lor, iar Nenisor sa avanseze in functie. Se casatoreste apoi cu Cici, prietena Mihaelei, pe care aceasta nu o suporta. Orice ca ea sa il regrete cat mai mult. Orgoliul lui. Aimee se sinucide, iar cartea reprezinta epistola lui Dor inaintea aceluiasi gest: “Numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si, totodata, de a fi parasita fara regret”.
***** Povestea spusa de Mihail Drumes este suficient de puternica incat sa elibereze cititorul de emotii negative precum mandria absurda, cu rautatea jocurilor ei si satisfactiile aparente. Dupa despartirea “in glorie”, Mihaela compara iubirea ei cu Tudor cu un crin semanat in mocirla, o metafora a felului in care oamenii, manati de emotii de acest gen, pot trata dragostea, ajungand sa o piarda.
***** Actiunea cartii este usor de urmarit. Intorsaturile de situatie sunt dramatice, iar limbajul pe alocuri teatral, insa plin de farmec si in acelasi potrivit pentru un testament scris dintr-un foc si din durere. Un dezavantaj este insa faptul ca opera s-ar putea sa emotioneze mai degraba publicul feminin. Dialogurile de la inceputul relatiei sunt un exemplu elocvent al acestui farmec:
– Da, sunt bine dispus, pentru ca, inchipuieste-ti, nici una din corabiile mele nu s-a inecat in mare…Toate au ajuns la destinatie.
– In schimb ale mele sunt gata sa se inece.
– Atunci, repede, imbraca-te…Mergem sa le salvam…
– Cum? A facut ea mirata, acoperindu-si surasul cu mana.
– Foarte bine. Inchiriem o barca si pornim pe mare in cautarea lor.
– Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund.
– Te rog de-aici inainte sa nu mai tii iluziile in corabii. Haide, nu te faci gata?
***** Invitatia la vals este o arie de Weber si o experienta literara intensa, dupa care iti revii greu, despre care vrei sa vorbesti si altora ca despre o revelatie, fara jena daca te-a facut sa plangi.
Mihail Drumes - Invitatia la vals,
Subiecte: _Autor: Mihail Drumes, _Comentator: Catalina Barzescu | 10 Comentarii »
09, 09, 2008 la 10:31 pm
Great. Cu siguranta se vor inghesui multi sa lectureze cartea, acum ca i-ai dezvaluit sfarsitul.
Desi nu scrie deloc rau, eu as recomanda cartile lui Drumes (Invitatia, Elevul Dima, Scrisoarea) mai degraba adolescentilor de 15-16 ani.
19, 09, 2008 la 2:51 pm
Sfarsitul e in mare parte dezvaluit din primele pagini ale cartii, si asta n-a facut decat sa-mi screasca interesul de a o citi.
Cred ca se potriveste mai degraba unei varste la care stim ce e iubirea, sau am stiut si am pierdut-o, decat unui adolescent care ar vedea in poveste doar niste cuvinte mari.
14, 10, 2008 la 8:22 pm
inchipuiti-va ca am citit-o acum 15 ani, acum jumatate din viata mea si inca mi-a ramas intimparita in minte. o recomand tuturor
04, 06, 2009 la 5:37 pm
[…] la la iubire, la fiorul primului sarut, la prima criza de gelozie. Accepta cartea lui Drumes – Invitatie la vals, o carte care cu siguranta “iti va intra in […]
12, 01, 2010 la 2:51 pm
O poveste superba de dragoste. O carte acre ne invata cum “pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară”…asa cum au fugit si personajele catre moartea cea intunecata .
Dar cu siguranta si acolo..in lumea de dincolo dragostea dintre ei persista. M-am regasit oarecum in poveste…la inceput mi s-a parut ceva gen telenovela, mai apoi a devenit misterios 🙂 Frumoasa carte ! Merita citita ! :-<
02, 07, 2010 la 10:46 pm
Ca o citesti la 15-16 (evul meu) sau 30-40, n-are nicio relevanta pt intensitatea emotiilor pe care le traiesti. De fapt, adolescentul neexperimentat va fi mai emotiv si mai impresionabil decat un ‘mosneag’ deja resemnat si calit cu de-ale vietii. Dar mai degraba nu mi-ar fi priit mie, o victima a mandriei de altfel, ci acelora cu “mandria absurda” de care ziceai. Pe mine nu m-a facut decat sa sesizez si mai tare cat de mult mi-a gresit cineva. Pacat ca nu se mai lectureaza la greu…
10, 03, 2012 la 9:23 am
E absolut minunata.deci…minunata.Am terminat-o ieri de citit.Fara cuvinte…
14, 03, 2012 la 10:05 pm
e o carte care pe mine ma fascinat…aveam 15 ani cand am citit-o prima oara…am mai citit-o de multe ori in decursul urmatorilor 25…dupa parerea mea,e diferenta intre aceasta carte si restul,ca intre hagi si restul,ca intre nadia si restul,ca intre ,,repetabila povara,,a lui paunescu si restul…e cea mai frumoasa carte din viata mea…ce mi-a transmis aceasta carte,nu mi-a mai fost transmis nici de muzica,nici de film,nici de alta carte…pentru cine intelege…si un amanunt semnificativ…v-am spus ca am citit-o de multe ori…intruna din editii,la prefata,scria ca aceasta carte are un suport real…autorul,mihail drumes,a stat in gazda in bucuresti la sora personajului principal feminin,dupa ce s-au intamplat toate cele in carte…si ea i-a povestit despre drama pe care a trait-o prin disparitia surorii ei…i-a povestit cum s-a intamplat si cu talentul autorului,a iesit cea mai frumoasa carte…{singurul lucru care a fost total fantezia autorului,a fost cazinoul si bosforul}…sa nu ma judecati ce si cum am scris,deoarece pt mine cartea asta e parte din viata mea…
09, 04, 2012 la 7:08 pm
o carte superba.
02, 09, 2012 la 5:09 pm
ba mane tare miai facut lectura ms mult:P