![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Gaito Gazdanov – Spectrul lui Alexander Wolf | Pagina principala | Erin Morgenstern – Circul noptii »
William Faulkner – Pe patul de moarte
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: William Faulkner;
Titlu: Pe patul de moarte;
“Pe patul de moarte” nu va fi cea mai frumoasa carte citita si este posibil ca multi cititori sa renunte la roman dupa primele pagini. Pe de o parte din cauza subiectului, pe de alta parte din cauza stilului greoi al autorului. Romanul prezinta un deces – un personaj, Addie Bundren, moare, iar povestea de abia de aici incolo incepe.
Aceasta are ca ultima dorinta inainte de a se stinge sa fie inmormantata in locul natal. Astfel, deoarece este o cerere spusa pe patul de moarte, familia se vede nevoita sa o duca la indeplinire, chiar daca implica efort si pericol.
Dificultatea romanului mai vine si din prezentarea evenimentului pe mai multe voci. Fiecare capitol al cartii poarta numele personajului care povesteste, iar modul de relatare este implicit diferit de la caz la caz. Anse, sotul defunctei, isi propune sa-si gaseasca o noua nevasta, Cash da dovada de un eroism exagerat si prostesc, Dewey Dell ni se prezinta drept un personaj rece si calculat, in timp ce Jewel da dovada de agresivitate.
Vor fi personaje care iti vor ramane in minte, dar mai ales momente extreme si cuvinte dure, folosite de personajele-narator in diverse situatii. Practic, toti sunt prinsi intr-o situatie nedorita, din care nu pot scapa si pe care nu o pot refuza, tocmai din cauza absentei personajului care a provocat-o.
Iar una dintre scenele care are mari sanse sa iti ramana intiparita pe retina imaginatei este reprezentata de momentul in care femeia muribunda isi priveste fiul care ii construieste sicriul…
“Ea se uita afara, pe fereastra, la Cash care-i aplecat sarguincios deasupra scandurii, in lumina tot mai dusa, trudind necontenit spre intunecime si in ea, ca si cum fierastraul, taind, si-ar lumina singur umbletul, fierastrau si scandura ingemanate.
Ma, Cash, striga ea, glasul i-i aspru si in putere si inca neatins. Ma, Cash!
El isi inalta privirea catre obrazul supt pe care fereastra, in lumina asfintitului, il inrameaza: un tablou compozit, acelasi din vremea cand era copil. Pune fierastraul jos si ridica o scandura, ca ea s-o vada, pandind fereastra in care chipul ei nu s-a clintit. Trage alta scandura, o lipeste de prima si le inclina pe amandoua, in imbinarea lor definitiva, aratand spre celelalte, aflate inca pe pamant, cu mana libera conturand forma lazii terminate. O clipa, ea se uita inca in jos, spre el, din tabloul compozit, fara mustrare si fara incuviintare. Apoi obrazul dispare.”
William Faulkner - Pe patul de moarte,
Subiecte: _Autor: William Faulkner, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Rao | Nici un comentariu »
