« Jun’ichiro Tanizaki – Cheia | Pagina principala | Jun’ichiro Tanizaki – Club Gourmet »

Baskim Shehu – Angelus Novus
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Baskim Shehu;
Titlu: Angelus Novus;
Autor recenzie: George Motroc;
Cel putin o data in viata, fiecare dintre noi a auzit opinia despre faptul ca dictatura din Romania a fost cea mai dura si nu se poate compara cu nicio alta tara din Europa. Dupa anul 1990, aceasta afirmatie a fost acceptata de multi asemenea unei axiome, deoarece putea fi considerata indirect o scuza plauzibila si o justificare onorabila pentru multe tradari total neonorabile ale anumitor ,,personalitati” contemporane ale literaturii romane. O astfel de axioma care a existat si in mintea mea, poate fi pusa in discutie de o carte tulburatoare aparuta la Editura EuroPress, in toamna anului 2010, dar descoperita de mine abia acum: ANGELUS NOVUS de Bashkim Shehu.
Marturisesc, poate ca nu as fi citit-o niciodata, daca nu as fi fost pus pe ganduri de randurile de pe ultima coperta, semnate Kopi Kycyku:
,,Despre tema persecutiei sub dictatura comunista au scris si alti autori, majoritatea lor insa fiind simpli cetateni, care isi exprimau mahnirea acumulata, dezvaluiau aspecte infricosatoare din viata in inchisori, ii acuzau pe persecutori, revendicandu-si drepturile. Spre deosebire de toti acestia, autorul romanului Angelus Novus nu acuza in mod direct pe nimeni, nu-si asuma raspunderea de a se tangui, de a-si lua revansa sau de a-si revendica recuperarea drepturilor pierdute de-a lungul celor zece ani de condamnare politica. Din multimea co-suferinzilor, el il alege pe Mark Shpendi, un locuitor din indepartata regiune Nikaj-Merturi, din nordul Albaniei, un ins cu o minte sclipitoare, desi cu intruire minima, intrerupta la Tirana din motive politice”.
Ar merita un articol intreg atat titlul cartii care face trimitere la opera de arta a lui Paul Klee, cat si motto-ul cartii care ii apartine lui Walter Benjamin, cel care a interpretat tabloul si care a impus conceptul de inger al istoriei: ,,Probabil este una dintre acele nenumarate fiinte care, dupa Talmud, se creeaza intre timp si tac, dispar in neant dupa ce au grait in fata lui Dumnezeu.”
Inchisoarea, din punct de vedere subiectiv, modifica TOTUL, exista chiar si o ,,ingustare a cerului” care devine doar o ,,frantura de cer” dupa ,,mii de zile, printre zidurile inalte din curte si peste capetele celor inchisi, scufundati in convorbiri interminabile, cu ceilalti detinuti sau cu sine insusi”; nici macar poarta nu mai este un simbol al iesirii, al posibilitatii de a obtine libertatea din aceasta lume care si-a pierdut speranta: ,, Am spus intrare, deoarece niciodata nu am conceput-o ca pe o iesire.”
In aceasta lume in care logica nu mai exista, se aplica o subtila si eficienta tehnica de teroare: ORICINE poate ajunge ORICAND la ,,celula disciplinara” dupa bunul plac al gardienilor, avertismentul nespus, dar usor de inteles fiind: cine indrazneste sa protesteze in vreun fel, ajunge SIGUR acolo… In asemenea conditii exista si ispita unui pacat scuzabil macar partial si doar ACOLO, cartea fiind dedicata ,,lui Mustafa Bajraktari, care s-a sinucis in inchisoare la varsta de 29 de ani”. Cei mai multi aleg insa sa continue in aceasta lume in alb si negru, iar singuratatea in doi, conversatiile cu sine insusi sau cu ceilalti, reprezinta in primul rand o tehnica de supravietuire, mai mult decat o tehnica de rezistenta impotriva sistemului.
Oamenii se comporta in stil Borges, cel care spunea ca si-a imaginat mereu Paradisul sub forma unei biblioteci, ei povestesc si repovestesc sau continua alte povesti de vieti, astfel incat toate devin capitole dintr-o mare poveste tragica pe care ajung sa o cunoasca toti detinutii; importanta mentiune, acestia sunt numiti uneori ,,co-suferinzi”. Personajul-narator nu se gandeste insa la Borges si nici la Paradis, ci mai degraba la Swedenborg si la iad; iata de ce:
,,acest iad se asemana cu cel descris de Emanuel Swedenborg, un spatiu uniform de plictiseala, unde ereticii sunt condamnati sa umble fara incetare, vesnic, meditand in jurul unor doctrine interzise. Cand am citit despre asta, i-am marturisit lui Mark, nu mi s-a parut vreo pedeapsa prea grea. Dar nu te-ai gandit ca ar deveni pedeapsa ta, mi-a replicat.”
DE CE sa (nu) scrie? In aceasta lume kafkiana, se poate constata si un alt paradox: cei care scriau atunci cand erau niste oameni liberi nu mai pot face acest lucru si in inchisoarea din Burrel pentru ca era „in zadar sa scrii”, in timp ce oamenii care nu au scris pana atunci cautau eliberarea prin scris, chiar daca erau constienti ca orice rand scris insemna un pericol in plus pentru a primi o ,,recondamnare pana la zece ani pentru agitatiune si propaganda pentru minarea si rasturnarea puterii populare”. Fiecare an aduce speranta dezghetului, urmata inevitabil de dezamagire si chiar de revolte pentru cei care nu pot accepta asemenea naratorului ca ,,sub acoperisul acelei cladiri urma sa decurga in continuare, pentru totdeauna, viata mea sau cel putin pentru o vreme indelungata, nedeterminata.”
Totusi, in cele din urma, regimul comunist va fi indepartat si din aceasta parte a Europei, dar cel devenit un om liber, intr-o alta lume libera si din alta parte a Europei, nu poate uita chiar tot trecutul, nici macar atunci cand, in final, isi bea cafeaua
,,la una dintre mesele unui bar din Piazza Campo di Marzo, asteptand sa se deschida Consulatul spaniol. Dimprejur, in aer sau peste caldaramul pietii, umblau porumbeii. Unul dintre ei s-a oprit la masa mea. Diferit de ceilalti porumbei, cu penele gri, albastre si de culoare cenusie spre violet, care imi aminteau de vesmintele detinutilor, acesta avea o culoare ocru palid spre sepia, pe undeva deschis, altundeva mai inchis, aidoma fiintei inaripate din tabloul intitulat Angelus Novus. A ramas acolo catva timp, pe masa mea, in fata mea. Nu vreau sa spun ca nu era ceva intamplator, dar a stat totusi neobisnuit de mult.”
Autor: | Baskim Shehu | An aparitie: | 2010 |
Titlu: | Angelus Novus | Pret: | 14 lei |
Nr. pagini: | 176 | Editura: | EuroPress Group |
Subiecte: _Autor: Baskim Shehu, _Comentator: George Motroc, Ediitura: EuroPress Group | Nici un comentariu »