![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Luis Garcia Jambrina – El manuscrito de piedra | Pagina principala | Alberto Moravia – Indiferentii »
Eric Berne – Games People Play
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Eric Berne;
Titlu: Games People Play;
In ultima vreme apar tot mai multi autori ce ne vand retete magice pentru imbunatatirea relatiilor interumane, in 5, 10, 15 pasi (in functie de rabdarea fiecaruia). Eric Berne, un specialist in adevaratul sens al cuvantului, a reusit sa vanda peste un million de exemplare dintr-o carte deloc previzibila si confortabila. Games People Play a facilitat accesul la teoria analizei tranzactionale, fara a fi catalogata drept comerciala. Autorul ei, psihiatrul EricBerne este, alaturi de Freud si Perls, un inovator in ceea ce priveste rezolvarea dificultatilor umane.
In ce a constat noutatea adusa de perspectiva lui Eric Berne? El a descoperit, prin observatii munitioase, cum fiecare interlocutor se afla intr-una dintre aceste stari ale Ego-ului: Eul Parinte, Eul Adult, Eul Copil. Eul Parinte a pastrat gandurile, emotiile, comportamentul si reactiile persoanelor implicate in cresterea copilului (parinti, bunici, frati mai mari, profesori etc.), o mostenire apasatoare daca am avut parte de parinti ce au aplicat regulile intr-un mod rigid. Eul Copil a conservat reactiile din trecut, din copilarie si tot Eul Copil este responsabil de creativitatea, entuziasmul si spontaneitatea menite sa energizeze toate relatiile umane. Eul Adult faciliteaza o adaptare sanatoasa la realitate si gestionarea interactiunilor dintre celelalte stari.
Relatiile dintre adulti ascund ramasitele unor jocuri psihologice deprinse in copilarie. In definitia oferita de Eric Berne, jocul psihologic este alcatuit dintr-o serie de tranzactii menite sa conduca spre un final predictibil. Scopul unui astfel de joc nu este amuzamentul, ci eliberarea frustrarilor prin conflicte si tensiuni. In joc se dezlantuie toate nemultumirile si dramele interioare. Jucatori pot fi prinsi intr-o capcana dureroasa, atata vreme cat ei vor evita o relatie de tip Adult-Adult.
Persecutorul, victima, salvatorul, iata o parte dintre vesnicii jucatori fara castig. Este adevarat, jocul ii poate vinde persecutorului iluzia castigului, iar salvatorului sa ii redea ‘inocenta’, dar Eric Berne demonstreaza cum jocul psihologic nu lasa in urma decat perdanti. Atunci de ce se implica oamenii in astfel de jocuri? Pentru a evita intimitatea confesiunii, prin care si-ar expune vulnerabilitatea fara a se apara prin agresivitatea mascata, pentru a evita o confruntare cu propriile reactii agresive, catalogate drept rusinoase, pentru a intarzia un abandon iminent, pentru a plati o polita tarzie sau pentru a se elibera de neputinte, gasind tapi ispasitori…sunt doar cateva motive dintr-o lista infinita.
Eric Berne expune, prin exemple expresive, dinamica unor jocuri intitiate in cuplu, in relatiile familiale si in relatiile dintre angajati. Cititorul va descoperi niste jocuri incalcite si greu de gestionat, in care multe roluri se pot schimba tocmai pentru a masca niste vulnerabilitati dureroase. Fiecare joc va ascunde incercarea disperata a unor persoane de a-si gestiona problemele afective. Jocurile pot fi, de multe ori, atat de subtile incat il pot acapara si pe terapeut, mai ales in terapia de cuplu sau de grup. Terapeutul sau grupul pot juca rolul unei a treia persoane sau al unor jurati de care un partener-acuzator se poate folosi pentru a-si continua jocul inceput in spatiul privat. Cartea lui Eric Berne poate fi un ghid esential pentru supravietuirea in mijlocul unei relatii tensionate, dar si un sprijin pentru psihoterapeutii aflati in plin proces de formare, ajutandu-i sa evite ispita unor interpretari pripite.
Paradoxal, Eric Berne ofera si cateva exemple in care jocul nu trebuie intrerupt brusc, fara a-i sprijini pe cei implicati sa-si redescopere anumite resurse creative, necesare unei gestionari eficiente a propriilor dificultati. Exista si un rol pozitiv al jocului, dar pe termen limitat. Eric Berne arata cum toti putem deveni jucatori abili, fara voia noastra, inca din copilarie. De jocurile psihologice nu scapa nici viitorii psihoterapeuti, iar fiecare client le ofera biletul unei calatorii spre inceputul primelor deghizari.
Puteti comanda online cartea Games People Play de pe site-ul librariei Miscellany.
| Autor: | Eric Berne | An aparitie: | 2010 (actuala editie) |
| Titlu: | Games People Play | Pret: | 54 RON |
| Nr. pagini: | 176 | Editura: | Penguin |
Subiecte: _Comentator: Adriana Gionea, Libraria: Miscellany | 1 Comentariu »
22, 03, 2014 la 4:49 pm
Dr.Eric Berne propune trei instante generale sau stari – Parinte,Adult,Copil- si spune ca intram intr-una dintre aceste stari in relatiile dintre noi.
Spune ca in timp ajungem sa ne fie confirmate aceste roluri pe care ni le luam,ajungand astfel intr-un fel de pozitie din care vom efectua tranzactii sociale.
In timp,toate acestea cobinate cu raspunsul celorlalti la ele ne vor determina destinul nostru si chiar al urmasilor.
Cartea ofera exemple concrete foate bine alese.Partea practica vine din faptul ca este foarte usor sa identifici aceste stari in viata de zi cu zi si
ca explica felul in care ar trebui sa te raportezi la cineva despre care iti dai seama ca e intr-o anumita stare. Cartea aceasta mi-a oferit ceva practic,
foarte usor de folosit, si care ma ajuta sa ma adaptez si sa ma misc mai bine pe plan social.Este foarte interesant sa te uiti la un film siropos dupa ce
citesti cartea asta. Poti face multe paralele referitoare la cat de spalat e creierul nostru din cauza TV-ului.
Din punctul meu de vedere marele merit al cartii este faptul ca te ajuta sa constientizezi faptul ca tot ce poti face este sa cazi intr-una dintre aceste
stari pana nu te schimbi.Pe plan personal trebuie sa-i recunosc cartii ca m-a ajutat sa fiu mai bland si rezonabil cu cei din jur,dar orientarea spre asta vine
din alta motivatii si nu cele care stau in spatele perspectivei autorului.
Mai departe, probleme:
Starile de adult,copil,parinte nu sunt rele prin ele insele, dar a le prezenta pe ele ca fiind normalitatea inseamna sa pledezi pentru superficialitate si
minciuna.Citind varianta asta poti ajunge sa crezi ca suntem toti condamnati sa ne complacem intr-un fel de stare de hipnoza.
Pare ca suntem doar niste papusi imitatoare care interactioneaza ca intr-o betie prin diverse jocuri si tranzactii,roluri care au la baza scopuri si dorinte
constiente si inconstiente.Imi pare ca oamenii pe care ii descrie Eric Berne, tranzactiile care stau la baza relatiilor dintre oamenii de pretutindeni si
faptul ca ele sunt cel elementul definitoriu pentru relatiile sociale, sunt caracteristice unor oameni care nu se cunosc pe ei insisi, care mimeaza
autosuficienta si care sunt orientati spre succes material (material in sensul larg, ortodox, al cuvantului) – si, intr-adevar,ele sunt elementul
definitoriu pentru societatea de azi. Aceste jocuri definesc relatiile sociale pentru ca majoritatea oamenilor au viata guvernata de valori care ii tin
prinsi in acest cerc vicios. De asta cand mergem intr-o manastire e bine sa ii observam pe calugari si sa invatam de la ei,sa vedem cum e in afara acestui
cerc.Daca privesti mesajul lui Eric Berne in ansamblu, el doar ofera un sistem de notiuni si explicatii practice spre a te descurca mai bine in a lua parte
la aceste jocuri,te ajuta sa fi mai bun la ele si,poate,pe undeva,chiar pune o carammida la a sustine acest sistem.
Uita sau nu crede sau nu stie Eric Berne ca exista o stare de fericire si iubire continua la care se poate ajunge.Sa nu uitam ca omul este facut de catre
Dumnezeu pentru a fi in relatie cu El si nu doar sa joace roluri cu ceilalti oameni.Relativistii de azi,desi zic ca cred in Dumnezeu,nu vor sa accepte ca
daca chiar exista atunci cu siguranta este atat de mare incat merita sa faci totul pentru El si ca ne putem umple nevoia de infinit din inimi doar cu El.
As fi vrut sa vad putina profunzime, putin mai mult respect pentru potentialitatea omului de a ajunge sa se depaseasca pe sine,de a ajunge departe pe un
drum al desavarsirii inspre asemanarea cu Dumnezeu.
Problema mea referitoare la felul acesta de a intelege lumea este chiar cea pe care autoul insusi o enunta. Spune el ca orice joc este in esenta necinstit
si are totala dreptate – prin urmare,pentru ca vreau sa am virtute si sa fiu sincer, nu doresc jocuri – dar a spune nu doresc jocuri inseamna a spune nu
doresc sa fiu integrat in societate.De asta raspunsul Sfintilor la intrebarea “Cum sa placi oamenilor?” este “Sa nu placi oamenilor”. Daca incepi sa
intelegi si sa functionezi din perspectiva prezentata de el poti foarte usor sa ajungi sa te complaci in a te minti pe tine insuti,in a nu fi sincer cu
tine insuti.Sfintii sunt adevaratul etalon,ei reprezinta un model de bine, pentru ca ei se cunosc pe ei insisi si sunt cei mai sinceri oameni care au
trait vreodata. Cred ca modelul nostru trebuie sa fie ei si nu diversi oameni de succes.Sa ne uitam putin la (link cu Tadei). Modelul lui Tadei este
Iisus Hristos. Cand te cunosti pe tine insuti nu mai joci nici un rol,faci ce simti. Atata doar ca drumul pana acolo inseamna suferinta.Suferinta cu
sacrificiu de sine asumat.Cam asa e Tadei. Dar pana sa ajunga acolo lupta cu raul din el insusi a fost una crancena.Lupta asta se poarta in interiorul
tau-acesta este fondul,daca esti calugar sau traiesti in societate este doar o chestiunea de forma. Parerea mea e ca despre Sfinti nu se
poate spune ca joaca un rol. Ei sunt buni dar starea de a fi bun este una care presupune smerenie,sinceritate,frica de Dumnezeu,sacrificiu de sine,
renuntarea la orice valori lumesti,raportare corecta la Divinitate(nu degeaba Biserica Ortodoxa prin excelenta este numita dreptmaritoare si doxologica).
Sfintii Parinti vorbesc despre faptul ca trebuie sa ajungi sa fii ca un copil pentru a castiga Imparatia Cerurilor.Exista in Noul Testament un statut
foarte special oferit copiilor si felului lor de a fi.Eric Berne afirma si el ca starea intima cea mai aproape de fericire este cea de copil.
Sa fie aceasta puntea de legatura dintre teoriile lui si calea propusa de crestinism? Totusi,este vorba de a ajunge sa fii asa cu adevarat si nu de a
accepta sa joci un rol – aici este definitoria diferenta intre cele doua moduri de viata. Un exemplu graitor pentru aceasta diferenta este Printul Miskin –
construit pe valorile modelului lui Hristos – este considerat prost de catre societate si este o victima inadaptata a acesteia. Asta pentru ca el chiar
este ca un copil si nu doar joaca rolul unui copil alternand cu cel al unui adult si parinte.
Sufletul fiecaruia dintre noi este la fel de important ca toate celalalte suflete la un loc si nu e intelept sa ne complacem in diverse puncte de vedere
“obiective”, tributare relativismului din stiinta de azi, in care nu exista bine sau rau ci doar impartialitate.Bine ar fi ca psihologii si ceilalti oameni
de stiinta sa nu mai excluda existenta Domnului in demersul lor.Avand in vedere perspectiva si partea din Creatie studiata- omul-
(nu folosesc termenul “obiect de studiu”) este un rau faptul ca in toata aceasta carte nu se face nici o diferenta intre bine si rau,cu alte cuvinte,
ca nu se porneste de la premisa ca Iubirea este totul, fiind singura metoda de cunoastere si intelegere.A iubi este posibil doar
de la/in comuniune cu/pentru Dumnezeu.Cei care joaca rolurile nu fac asta pentru sunt ignoranti sau supusi unor porniri constiente sau inconstiente ci
pentru ca toti cauta iubirea. O cauta dar nu stiu ca Dumnezeu este iubirea, ei nu stiu ca sunt intr-un cerc vicios si din aceasta carte nici nu rezulta
ca ar fi ceva in neregula cu asta.A constientiza rolurile pe care ti le asumi in societate, pentru un crestin, inseamna sa-ti dai seama de cat de mult mai
ai de evoulat pana sa ajungi la masura Sfintilor.Sa nu ne conformam la a ramane la varianta lui Eric Berne de a trai social sau de a intelege lumea.
Sa pornim pe o cale care sa ne scoata din a ne raporta la ceilalti prin “jocuri necinstite”,calea care trece prin poarta numita pocainta (pocainta =
metanoia = a-ti schimba firea).
Rugamintea este sa-mi explici cu ce nu esti de acord in punctul de vedere pe care l-am expus mai sus.Unde gresesc si ce preconceptii am.M-ar ajuta sa am un
feedback referitor la ce sta in spatele celor comentate(sa zicem credinte,principii,frustrari) care m-au facut sa comentez asa cum am facut.
Iti cer sa treci peste bariera impusa de principiul de a nu face atac la persoana(pentru ca nu o sa ma simt atacat de moment ce eu cer sa-mi spui ce
preconceptii am) si de bariera impusa de faptul ca,poate,nu se vorbeste despre religie. As vrea sa stiu si punctul tau de vedere referitor la faptul
ca nu se vorbeste in psihologie despre Dumnezeu desi ea se ocupa de om.
Multumesc anticipat!