Dar repet, prefer sa existe cartile astea oricum, decat deloc. Si abia astept sa le citesc si pe celelalte, care sunt in “coacere” si nu au aparut inca nici la ei. Nici nu mai zic de astea deja aparute.

Deocamdata, sfatul meu ramane: Ele trebuie citite in ordinea cronologica din serie. In felul asta si scriitura va urca brusc odata cu cartile originale. Desi sunt curios pe unde or sa incadreze noua serie cu Eroii Dunei.

La baza seriei originale stau interactiunile sau conflictele intre filozofii diferite dar n-am nici o idee despre ce sta la baza Caselor. Poate storm elemental-ii de pe Caladan (imprumutati din vreun roman fantasy), antrenamentele de pe Ginaz (se studiaza poezii ca doar e scoala de menestreli si nu de spadasini), profesorul de bune maniere al Harkonnenilor (mai lipsea Jar Jar Binks si comedia era completa), faptul ca Bene Gesserit pot deveni invizibile si ca o pot face indiferent de gradul lor de pregatire (cand vezi si contextul in care se intampla realizezi ca e un deus ex machina penibil) sau poate faptul ca aceleasi Bene Gesserit pot simti o non-nava (lucru imposibil chiar si pentru copilul lui Kwisatz Haderach facut cu clarvazatoarea Ildiko).

Cat despre personaje ele sunt caricaturale, unele fiind si lobotomizate. In seria originala Vladimir e inteligent, siret, parsiv, etc. In Case e descris ca un netot incompetent tras pe sfoara tot timpul, caruia nu ii iese nici o smecherie mai acatarii si mai face din cand in cand cate o criza de isterie sau mai omoara vreun amarat ca sa nu uitam cine e intruchiparea raului. La fel si Shaddam, arogantul nu foarte inteligent dar nici prost din seria originala se transforma intr-un imbecil care abuzeaza de putere fara sa tina seama de consecinte.

Ce ar face Frank Herbert daca ar citi Casele? Ar incepe prin a-i aplica fiului o corectie fizica apoi ar organiza o conferinta de presa in care anunta ca il dezmosteneste si ca il da in judecata.

Astept sa apara Jihadul Butlerian si la noi, am citit o parte din el si se prefigureaza a fi Dune + Terminator + Transformers.

Se modifica de-a lungul cartilor numarul de locuitori pe o planeta, locuri de nastere ale personajelor, genealogii, perioade istorice… Sunt carti scrise pe o perioada de zeci de ani, iar noi le citim intr-un timp scurt si e normal sa observam erorile mai usor. Daca vii si te apuci sa creezi ceva in universul altui autor, mi-e greu sa cred ca nu poti gresi, oricat de putin.

Iti dai seama ca volumul respectiv a fost citit de cativa oameni, nu publicat asa direct. Si cred ca nici ei nu au observat, pentru ca altfel se gasea o metoda de rezolvare a problemelor inainte sa scoata cartea pe piata.

Uite, daca e sa reprosez eu ceva, strict din punct de vedere personal, e ca in cele 3 carti din ciclul caselor nu se prea pune accentul pe mirodenie si efectele ei. Sigur, se incearca micul truc cu cea artificiala, dar inafara de o scena in care se descrie moartea unui vierme la un “congres al viermilor”, secventa ce mi s-a parut exagerata, nu am vazut nimic similar cu scenele cu care ma obisnuisem in Dune.

Dar in cele din urma, important e un singur lucru. Daca Frank ar fi citit acum adaugirile la saga sa, ar fi fost incantat sau le-ar fi privit cu oroare? Eu cred ca i-ar fi placut.

Singura scuza pe care o pot gasi fiului e ca nu a avut loc de manevra (nu ca asta ar scuza calitatea seriei), sfarsitul seriei fiului trebuind sa se imbine perfect cu inceputul seriei tatalui.

Nu conteaza ce si cat au discutat fiul si tatal despre continuarea seriei originale, important e ce a pus fiul pe hartie. Daca e sa facem speculatii eu zic ca fiul are mari pierderi de memorie cand e vorba de elemente majore din seria originala. Un exemplu: “i-a dat nastere” lui Paul Atreides pe Kaitain cand tatal spune ca acesta s-a nascut pe Caladan. O fi o caracteristica a Kwisatch Haderach-ilor, sa se nasca pe doua planete odata.

Si un detaliu marunt, o supozitie absolut gratuita din partea fiului, motto-ul primului capitol din Casa Corrino: Axa de rotatie a planetei Arrakis e inclinata in plan drept fata de planul orbitei sale. Aceasta lume insasi nu e un glob, ci mai degraba un titirez care se invarte, oarecum umflat la ecuatori si concav catre poli. Are sens ideea ca ar putea fi artificiala, produsul vreunui mestesug stravechi.

Cat despre finalitate, poate ca ea nu iti e pe plac, dar aici e, din nou, o chestiune de gusturi. Nu poti impaca pe toata lumea. Ce pot spune e ca mie, de exemplu, mi-a placut Casa Corrino mai mult decat Mantuitorul. Si daca nu as fi stiut ca din serie fac parte carti scrise de autori diferiti, nu mi-as fi dat seama. Prefer sa aflu un final care nu e cel mai potrivit din punctul meu de vedere, decat sa nu il aflu deloc. Si chiar daca nu au respectat manuscrisele, sau chiar daca ele nu sunt decat o chichita, mi-e greu sa cred ca Brian nu a discutat cu tatal lui in decursul anilor astfel incat sa-si formeze o parere pertinenta despre ce avea acesta de gand, despre directia pe care voia sa o urmeze.

As face o paralela cu Fundatia si cu ultimele 3 carti aparute din ciclu, de Gregory Benford, Greg Bear si David Brin. Bineinteles, ei nu scriu ca Asimov. Dar mi-a placut foarte mult primul volum din trilogie, Teama Fundatiei. Poate mai mult decat vreo 2 carti din seria originala. Se pot face si niste analogii interesante intre universul Dune si cel al Fundatiei. Despre modul in care sunt privite “masinile ganditoare”, despre lipsa aparenta a altor rase inteligente… Cum ar fi fost oare daca Asimov ar fi scris finalul seriei Dune si Herbert pe cel al Fundatiei?