![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Adrian Suciu si Stefan Doru Dancus – Sex cu femei | Pagina principala | Herman Hesse – Pe urmele visului (Basme) »
Audrey Niffenegger – Sotia calatorului in timp
Articol postat de Alex Sima | 25. 02. 2009
Titlu: Sotia calatorului in timp (The Time Traveller’s Wife);
Autor: Audrey Niffenegger;
Anul aparitiei: 2003 la ei, 2007 la noi;
Autor recenzie: Ana Maria Sendruc;
***** Daca va asteptati sa intalniti un erou care sa incerce cu disperare sa salveze lumea schimband ceva in trecut sau viitor, nu ati ajuns la locul potrivit. Aceasta deoarece cuvantul care poate rezuma cel mai bine cartea lui Audrey Niffenegger este Predestinare. La sase ani, Clare, Sotia calatorului in timp, il intalneste pentru prima oara pe Henry, viitorul ei sot. El o intalneste pentru prima oara cand ea are douazeci. Cum asa? Ei bine, Henry este un “zburator” modern, pentru ca soarta s-a jucat cu genele lui si, fara a avea control asupra acestui lucru, el calatoreste in timp.
Cu mult timp in urma, barbatii ieseau pe mare, iar femeile ii asteptau pe tarm, scrutand orizontul ca sa zareasca micile ambarcatiuni. Acum il astept pe Henry. Dispare fara voia lui, fara avertisment.
***** Pentru a deslusi un pic firul incurcat al Ariadnei, va voi spune ca de fapt, Clare l-a intalnit pe Henry cand ea avea 20 de ani, si apoi el a inceput sa calatoreasca in trecutul ei, cei doi intalnindu-se cel mai des intr-o mica poiana din gradina casei parintilor ei, unde nu puteau fi vazuti de nimeni. Clare se indragosteste de el inca de cand era mica, fara sa stie de la inceput ca el va fi sotul ei mai tarziu, si este adesea vazuta ca fiind o “mica ciudata” la scoala, deoarece nu isi dadea niciodata intalnire cu nici un baiat. Henry pe de alta parte pare dubios celor din jur deoarece cateodata dispare pe neasteptate si lasa o mica gramajoara de haine in urma, aparand in alte parti gol golut. Firul cronologic urmat in carte este cel al lui Clare: de la sase ani la 35, si sare brusc la 82, unde se termina. In schimb, cronologia lui Henry este alta: el apare de la 28 de ani, dar ba are 30, ba are 37, aproape mereu alte varste.
Pana acum raza mea de actiune e de vreo cinzeci de ani in ambele directii. Dar foarte rar ma duc in viitor si cred ca n-am vazut acolo mai nimic care sa imi foloseasca. Intotdeauna dureaza foarte putin. Trecutul e cel care exercita o mare atractie. In trecut ma simt mult mai consistent.
***** Clare are este o artista moderna, concepand modele mari din sarma, pe care apoi le modeleaza adaugand hartie, pe care o face singura in atelierul ei. Are multe in comun cu Audrey Niffenegger, autoarea fiind si ea artist plastic, specialist in producerea hartiei. Daca initial Harry este un om distrus: e alcoolic si se drogheaza, de-a lungul timpului, ca bibliotecar si iubit al lui Clare, el devine mai echilibrat. Daca la inceput faceau sex de 27 de ori pe zi, cheful le cam piere cand Clare pierde sase sarcini, si Henry face vasectomie. Poate va intrebati cum de totusi peste un an ei au un copil, pe Alba, care sufera si ea de “crono-afectiune”, dar poate alege unde sa calatoreasca. Ei bine, facand dragoste cu un sine al lui Henry care vine din trecut. Henry moare la 43 de ani, impuscat din greseala in locul de intalnire din curtea Clarei, de catre tatal acesteia, care era la o partida de vanatoare. Totusi el ii lasa Clarei o scrisoare in care ii spune ca se vor revedea candva, cand el va veni din trecut, in viitorul ei, si astfel ii ofera un fir de care sa se agate pentru a putea trai mai departe.
***** Asemuirea cartii cu “Love Story”, nu i se pare fericita autoarei si ii impartasesc parerea, dar nici nu consider ca este o tragedie. A fost etichetata drept tragedie din cauza trecutului deprimant al lui Henry, din cauza soartei lui Ingrid, fosta lui iubita nevrotica, din cauza soartei tatalui lui violonist care a clacat dupa moartea sotiei, decapitata de o bara de metal intr-un accident rutier, (in seara de Craciun, cu Henry pe scaunul din dreapta), din cauza familiei egoiste a Clarei sau din cauza destinului insurmontabil al celor doi iubiti. Pe principiul “mai bine sa fi mancat o gura de savarina decat sa nu fi mancat deloc”, eu nu cred ca este o tragedie, si mai mult, Clare si Henry au fost poate mai fericiti in acei ani decat au fost alte personaje intreaga lor viata. Asa cum i-a promis, dupa aproape cincizeci de ani de asteptare, sinele din trecut al lui Henry o mai viziteaza o data:
Joi 24 iulie 2053 (Henry are 43 de ani, Clare are 82)
E batrana; parul complet alb ii curge ca un izvor subtire pe spatele usor incovoiat. […] Imi mut greutatea de pe un picior pe celalalt si podeaua scartaie; femeia se intoarce si ma observa, iar bucuria ii transforma chipul; ma cuprinde o uimire subita; e Clare, Clare batrana! Si vine spre mine, atat de incet, iar eu o cuprind in brate.
***** Mi-a fost foarte greu sa scriu ceva coerent si cu un fir narativ despre carte deoarece nu exista decat o singura mare idee centrala: un tip care dispare din realitate la momente aleatorii si se trezeste in alte spatii si alte timpuri, se indragosteste de o tipa si apoi sufera mult amandoi deoarece nu pot fi impreuna mereu si exista riscul ca el sa moara. Desi cartea te prinde, te trezesti adesea gandindu-te “unde vrea sa ajunga spunand asta?” si iti dai seama ca de fapt nu vrea sa ajunga nicaieri, ci doar intareste ideea aceea centrala. Totusi, oricat de tare ar “bate apa-n piua”, cand am terminat cartea am simtit ca m-am despartit de niste prieteni dragi, sentiment pe care l-am mai avut numai cand am terminat ultimul volum al Ciresarilor.
***** Puteti comanda online Sotia calatorului in timp direct de pe siteul editurii Tritonic.
Subiecte: Editura: Tritonic, _Autor: Audrey Niffenegger, _Comentator: Ana Maria Sendruc | 2 Comentarii »
26, 02, 2009 la 1:28 am
Tare-mi seamana mie povestea asta cu The Curious Case of Benjamin Button…
07, 06, 2010 la 1:58 pm
Tocmai am terminat de citit cartea – nu seamana cu Love story si nici pe departe cu Benjamin B. Ideea este interesanta dar cam prea indelung dezbatuta in carte . Nu sunt in masura sa emit judecati de valoare , singurul lucru pe care vreau sa-l spun este ca merita citita .